Iubire fără mască de Lorraine Heath, Editura Litera, Colectia Iubiri de poveste – recenzie

Iubire fără mască

(Falling Into Bed with a Duke – 2015) 

LORRAINE HEATH

COLECȚIA IUBIRI DE POVESTE

Editura Litera / Alma

Traducere: Cristina Radu

246 pagini

Lorraine Heath a avut dintotdeauna o slăbiciune pentru poveștile de dragoste emoționante. Fără îndoială, acest lucru i s-a tras pentru că a crescut urmărind filme cu mama ei și a fost învățată că cele mai bune filme te vor emoționa până la lacrimi.

Ea este fiica unei frumuseți britanice (mama ei a câștigat al doilea loc într-un concurs de frumusețe sponsorizat de Max Factor®, în timpul căruia a primit un sărut de la Caesar Romero – Joker din seria originală Batman TV) și un texan care a staționat la Bovingdon în timp ce servea în forțele aeriene.

Lorraine s-a născut în Watford, Hertfordshire, Anglia, dar după scurt timp s-a mutat în Texas. Natura ei „duală” a făcut-o să se îndrăgostească de toate lucrurile britanice și texane și se bucură să-și transmită ambele pasiuni prin povestirile ei.

Când și-a obținut diploma de licență în psihologie de la Universitatea din Texas, nu a avut idee că a câștigat o bază care să o ajute să creeze personaje credibile – personaje care sunt adesea descrise ca „oameni reali”, inclusiv de USA Today, Waldenbooks și, cel mai recent, New York Times.

Autoarea a câștigat numeroase premii, fiind de șapte ori finalistă pentru câștigarea prestigiosului premiu RITA, pe care l-a obținut în 1997 pentru Always to Remember.

• Seria The Hellions of Havisham (Zurbagiii din Havisham)

1. 1. Iubire fără mască (Falling Into Bed with a Duke – 2015)
2. 2. Făgăduiala (The Earl Takes All – 2016) – prezentare
3. 3. Vicontele și vulpița (The Viscount and the Vixen – 2016) – recenzia 
4.    3.5. When the Marquess Falls – 2017

După șase sezoane lipsite de succes, domnișoara Minerva Dodger alege condiția de fată bătrână în defavoarea vânătorilor de avere.
Dar, mulțumită clubului Nightingale, are ocazia să se bucure de o noapte de plăceri. În acel stabiliment renumit, doamnele poartă măști înainte de a coborî să își aleagă un iubit.
Ducele de Ashebury cel diabolic de chipeș este mai mult decât dornic să satisfacă dorințele misterioasei lady – și o atrage pe Minerva într-o superbă aventură ce devine din ce în ce mai intimă.
Un bărbat cu remarcabile talente, Ashebury își dă seama că partenera lui de plăceri este nonconformista domnișoară Dodger.
Intrigat de istețimea și de îndrăzneala ei, își pune în minte s-o curteze la modul serios.
Cu toate acestea, Minerva refuză să aibă încredere în el.
Cum să facă atunci curte unei femei pe care deja o sedusese? Și cum să dovedească faptul că pasiunea dezlănțuită în întuneric este doar începutul unei vieți întregi de plăceri…?

Lorraine Heath are un talent extraordinar în a crea povești de dragoste deosebit de romantice, cu personaje fascinante, puternice, deși imperfecte. La prima vedere, eroii săi par complet nepotriviți unul cu celălalt, dar în final autoarea reușește să te convingă de chimia ce se naște între ei.

De asemenea, îmi place mult că autoarea leagă seriile între ele, regăsind personajele îndrăgite în mai multe romane.

În Iubire fără mască, personajul feminin principal este Minerva Dodger, fiica lui Jack Dodger, personajul principal din Între diavol și dorință, o carte care mi-a plăcut, de asemenea, foarte mult.

Minerva moștenise din plin calitățile tatălui său, având un spirit puternic și nonconformist, mult curaj, îndrăzneală și o minte clară, înclinată pe cifre. Era foarte sigură pe ea, mai puțin încrederea în farmecele proprii, conștientă fiind că semănând fizic cu tatăl ei nu era deosebit de atractivă.

”- Am prea mult din tata în mine. Ochii lui negri, trăsăturile lui banale. Și am și mintea lui pentru afaceri. Sunt deșteaptă și spun pe față ce gândesc. Nu sunt sfioasă sau docilă.”

Tatăl ei, care o iubea nespus, promisese o zestre indecent de mare pentru momentul în care avea să se căsătorească, fapt care atrăsese o pleiadă de curtezani în jurul ei dar care, din nefericire, se dovediseră cu toții interesați de averea ei și nu de ea ca persoană.

Minerva respingea însă din răsputeri o căsătorie de conveniență, dorindu-și pasiune și foc, o relație plină de iubire și înțelegere așa cum o aveau părinții ei, sau cea mai bună prietenă a ei, Grace, care se căsătorise cu fratele ei vitreg, ducele de Lovingdon (a căror poveste o știm din O șansă la dragoste).

După șase sezoane în care a încercat fără succes să-și întâlnească marea dragoste, Minerva se resemnase cu condiția de fată bătrână. Totuși, nu dorea să treacă prin viață fără să cunoască măcar o dată pasiunea. Cu ajutorul lui Grace, află adresa unui club  neconvențional, Nightingale, în care doamnele din  înalta societate mergeau mascate pentru a-și alege un amant. Totuși, Grace încearcă să o convingă din răsputeri să se răzgândească, prevenind-o că o relație fizică fără iubire poate mai degrabă să o rănească. Încăpățânată ca tatăl ei, Minerva e hotărâtă însă să încerce marea aventură. Totuși, ajunsă în acel club, în care doar doamnele erau deghizate, domnii neascunzându-se în spatele măștilor, constată că nu era tentată de nici unul dintre ei, cunoscându-i prea bine în realitate. Realizând cu tristețe că Grace avusese dreptate, era pe punctul de a pleca, moment în care este abordată chiar de ducele de Ashebury, un bărbat extraordinar de chipeș, cu ochi albaștri electrizanți și un corp perfect, cu mușchi bine conturați, singurul amant pe care, de fapt, și-l dorea…

”Dacă era să fie cinstită, el trona în capul listei ei de amanți râvniți… Nu era un statut dificil de obținut, de vreme ce era singurul pe acea listă.”

Nicholas, ducele de Ashebury avea o poveste tristă în spate. Rămas orfan de la vârsta de opt ani, în urma morții părinților săi într-un accident feroviar, fusese plasat sub tutela marchizului de Marsden, împreună cu încă doi copii gemeni, Albert și Edward Alcott, ai căror părinți muriseră în același accident. Din păcate însă, marchizul de Marsden avea mințile rătăcite în urma morții soției sale, pe care o iubise enorm, în chinurile facerii, moment în care marchizul oprise toate ceasurile din casă la acea oră fatidică.  Nicholas, Albert, Edward și Locksley – fiul marchizului, crescuseră complet liberi și sălbatici, departe de orice formă de disciplină sau constrângere,  jucându-se pe câmpuri și făcând tot felul de nebunii, marchizul oferindu-le un minim de confort și afecțiune, el fiind mult prea preocupat de a căuta fantoma mult-iubitei sale soții dispărute. După douăzeci de ani, cei patru erau cunoscuți drept ”Zurbagiii din Havisham”, aventurile lor, atât de alcov cât și din călătoriile exotice pe care le făcuseră, fiind subiectul de bârfă preferat al marii societăți. Singurul care se cumințise între timp era Albert, contele de Grey, cel care se căsătorise cu Julia, o tânără fermecătoare care reușise să-l îmblânzească. Ceilalți trei tocmai se întorseseră din Africa, unde trecuseră prin multe aventuri pline de pericol, a căror relatare condimenta din plin petrecerile la care luau parte.

Deși în societate ducele de Ashebury nu-i arătase vreun interes Minervei, fiind mereu înconjurat de un cârd de domnișoare dornice să-i intre în grații, la club părea fermecat de ea și conversația pe care o purtau, admirându-i fățiș îndrăzneala.

”Ea nu se dăduse niciodată înapoi de la ceva: băutură, alcool, fumat trabucuri de la tatăl ei, înjurături. Era foarte sigură că purtarea ei îndrăzneață, refuzul ei de a fi recunoscută drept o femeie care zâmbește ca o prostuță erau în mare parte responsabile pentru faptul că nici un pețitor nu se îndrăgostise până peste urechi de ea până atunci. Totuși, iată un bărbat ce părea să admire îndrăzneala la o femeie, cel puțin la o femeie cu care dorea să se culce, nu neapărat la una cu care s-ar însura.”

Totuși, după ce se retrag în camera pe care Ashebury o avea rezervată și împart un sărut plin de pasiune, acesta refuză să facă dragoste cu ea, realizând că era virgină.

Imediat după plecarea ei, Ashebury constată însă că nu și-o poate scoate din minte și este hotărât să-i afle identitatea. Participând la următoarea petrecere și punând câteva indicii cap la cap este aproape convins că misterioasa femeie era Minerva Dodger, pe care o invită la dans și poartă o conversație extrem de interesantă.

Minerva, la rândul ei, era complet captivată de el și în același timp confuză, oscilând între cele două identități ale ei, ambele atrăgându-i atenția lui Ashe și fiind geloasă pe celălalt alter-ego.

În momentul în care ea își face din nou apariția la clubul Nightingale, Ashe este răvășit de sentimente amestecate, atât de ușurare cât și de furie, realizând că pentru prima oară o gelozie irațională îi întuneca judecata. Nici nu poate concepe gândul ca un altul să-i răpească virginitatea, astfel că o ia practic pe sus și o duce în camera rezervată de el. Împart clipe de pasiune fierbinți, deși ea refuză să-și dea jos masca.

„Exista un alt motiv pentru reticenţa ei de a-și scoate masca. Era un mister pe care i-ar plăcea să-l dezlege. Încet, cu timpul, cu momente plăcute și sărutări pasionale. Se simţea foc dincolo de reţinerea ei. El avea puterea de a dezlănţui focul.”

„Afundându-și mâna în părul ei des și ondulat, îi ţintui locului capul în vreme ce-i săruta fiecare colţișor al gurii. Avea gust de vin și căpșune, de decadenţă și dorinţă.”

Ashe avea însă un secret. De mic copil avea dificultăți în a face calcule. Deosebit de mândru, nedorind să se afle acest lucru, se bazase pe sfaturile consilierului lui financiar și făcuse mai multe investiții neinspirate, astfel că banii lui se risipiseră. Această constatare îi dăduse pretextul de a se hotărî să se însoare și cine ar fi fost mai nimerită decât Minerva Dodger, a cărei zestre era deja legendară?

Provocând-o la un sărut la o petrecere, Ashe o deconspiră ca fiind misterioasa lady cu care petrecuse clipe fierbinți. Năucită de atențiile lui, îndrăgostită până peste cap de el, Minerva acceptă cererea lui în căsătorie. Însă, în momentul în care află despre situația lui financiară dezastruoasă, Minerva este convinsă că a fost victima unui vânător de zestre și refuză să se mai căsătorească cu el, în ciuda faptului că fusese compromisă.

A fost momentul în care Ashe a conștientizat că, de fapt, nu banii ei îi dorea, ci pe ea, deși pe moment nu realiza cât de mult o iubea.

„Doar că o adora. Fiecare părticică. Din creștetul capului până în vârful degetelor, cu totul și cu totul. Adora provocarea ei. Adora când era cu ea. Îi plăcea să vorbească cu ea, să-i asculte părerile. Îi plăcea că avea păreri. Îi plăcea totul la ea, chiar și credinţa încăpăţânată că merita un bărbat care s-o iubească.”

Disperat că a pierdut-o, a căutat sprijin la tutorele lui, care a realizat imediat că o femeie îl tulburase peste măsură și ale cărui cuvinte despre soția lui au reușit să-l facă pe Ashe să-și clarifice sentimentele, la rândul lui.

”- Era luna și stelele. Soarele și ploaia. Nu-mi plăcea de ea atât cât îmi plăcea felul în care eram eu atunci când eram împreună cu ea. Eram optimist, invincibil. Mai bun, mai blând. Ea a scos la iveală ce era mai bun din mine. Scoate și ea la iveală ce-i mai bun din tine?”

Ashe și-a dat seama că o iubea pe Minerva cu toată ființa lui și că era dispus să facă orice pentru a o recuceri, inclusiv a-și călca peste mândrie. Iar cea mai bună cale pentru a-i demonstra că sentimentele lui erau curate era de a o lua de soție fără nicio zestre, Ashe apelând la Jack pentru acest lucru. Mi-a plăcut mult de Jack, un tată extraordinar, care-și adora și sprijinea fata necondiționat, indiferent de orice ar fi făcut, fără să o judece, nepăsându-i nici de scandal, nici de bârfe. Totuși, realizând că Minerva îl iubea, de fapt, pe Ashe și suferise cumplit când se considerase trădată, a hotărât să le dea o mână de ajutor să se împace.

În ciuda dovezilor lui incontestabile că o iubea, Minerva era în continuare reticentă, neputând să creadă că un bărbat superb ca el putea să se îndrăgostească de o fată ștearsă ca ea. Dar frumusețea este în ochii privitorului, iar Ashe a reușit în final să o convingă de puterea sentimentelor lui.

”- Spune-mi ce trebuie să fac pentru a te convinge că te iubesc.

– Vreau să te cred. Doar că îmi vine greu să cred că cineva ca tine mă poate iubi.

– Pentru că nu te vezi așa cum o fac eu. Uite, vreau să-ți arăt ceva.

Își băgă mâna în buzunar, scoase un mic pătrat și i-l întinse.

Era o fotografie a unei femei aflate lângă un iaz. Fața ei dezvăluia atâta putere, atâta tărie de caracter, atâta forță, și totuși existau și acolo și vulnerabilitate, și delicatețe…

Minervei îi trebui o clipă să-și dea seama că era ea, că îi adusese fotografia făcută lângă iazul lui Lovingdon.”

O carte foarte romantică, cu un epilog pe măsură, care te convinge că adevărata dragoste poate apărea când te aștepți mai puțin și că soarta are propriile ei căi de a realiza conexiuni neașteptate.

”Nu era grozavă dragostea?”

Am mentionat cartea în Top 10 eroine remarcabile din cartile historical-romance

Cărțile autoarei Lorraine Heath pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro, carturesti.ro, emag.ro, cartepedia.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Lorraine Heath