Iubirea, ca o pânză de păianjen, de Sergiu Someșan, Editura Etnous – recenzie
Iubirea, ca o pânză de păianjen
Sergiu Someșan
Editura: Etnous
An apariție: 2019
Nr. pagini: 307
Sergiu Someşan (n. 8 decembrie 1954, Reghin, judeţul Mureş, România) este un scriitor român de science-fiction şi fantasy contemporan.
A urmat şcoala primară în Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi în Codlea, judeţul Braşov. Liceul l-a început în Codlea şi l-a terminat la Petroşani, unde a urmat apoi trei ani cursurile Institutului de Mine din Petroşani.
Între 1972 și 1990 a ocupat mai multe funcții, în cele mai diverse domenii: topograf la Mina Dalja în Petrosani, merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamantori, profesor suplinitor (limba și literatura Română), director la Casa de Cultură a Sindicatelor din Codlea. Sergiu Somesan afirma despre această perioadă a vieții sale ca fiind foarte importantă în formarea sa ca scriitor și că în proza sa se regăsește experiența acumultată în acești ani “de căutare”.
Din 1990 până în anul 2000 a ocupat mai multe funcții în administrația publică locală, în cadrul Primăriei Municipiului Codlea.
Cariera sa literară – care continuă şi în present – este la fel de interesantă. Publică poezii începând cu anul 1971, în revistele Orizont (Timişoara), Convorbiri literare (Iaşi) şi Tomis (Constanţa). Din 1972, publică proze în Vatra, Revista Magazin, Viaţa Militară, Pentru patrie, dar şi în Helion-ul timişorean, precum şi în multe alte fanzine şi almanahuri (de pildă Anticipaţia,1987). În plus, un volum de versuri la Editura Litera, Cuvinte de vânzare. În 1987, ia premiul I la concursul Helion organizat de Casa Universitarilor din Timişoara, cu povestirile „Să n-o săruţi pe Isabel” şi „O cască albă şi un copil în ploaie”. După 1990, devine redactorul a trei reviste (Alfa, Comando şi Vampirii) dintre care cea mai longevivă a fost Alfa (doi ani!), apoi lucrează ca ziarist la Gândul Liber şi la Transilvania Expres.
În 2000, publică volumul de povestiri SF Să n-o săruţi pe Isabel (Editura Arania, Braşov). În 2001, apare a doua sa carte, Radiestezia — realitate şi mister (Editura Arania, Braşov) — aceasta dorindu-se un eseu asupra paranormalului. Pe 8 decembrie 2001, îi apare al doilea volum de proză scurtă fantastică, Carte de magie (Editura Arania, Braşov). În mai 2003, la Timişoara, în cadrul celei de-a doua săptămâni internaţionale a SF-ului, lansează încă un volum de proză scurtă, intitulat Cadouri de Crăciun (Editura Karmat Press, Ploieşti), iar în 2004 volumul de proză scurtă fantastică Aproape îngeri (Editura Cartea Românească). Urmează, tot în 2004, un nou volum de proză fantastică, Numărul fiarei (Editura Vremea XXI) şi o carte cu o prezentare grafică deosebită (coperta îmbrăcată în catifea!), cu titlul Poiana îngerilor (Editura Aldus). A mai publicat volumele de povestiri Şapte flori erotice (Editura Vremea, 2006) şi o antologie în limba engleză din propriile sale scrieri, Do Not Kiss Isabel (Editura Infarom Publishing, 2008).
Postat iniţial integral pe internet, Apocalisa după Ceauşescu (Editura Vremea, 2012) este primul său roman, debutul unei proiectate trilogii din care vor mai face parte Apocalipsa după Virgil şi Apocalipsa Omului-oglindă.
Stilul de scriere al autorului mi-a fost străin până anul trecut, când am citit cartea Karla, zâna cu ochi azurii, un volum de povestiri sensibile ce au ca tematică iubirea; după aceasta, până la finele anului, au urmat şi alte cărţi, precum: O lacrimă de batavia, o poveste SF cu ușoare accente romantice, Cum fac dragoste taurii, o carte de mică întindere, cu accente erotice, Gheață la malul-sufletului meu, o poveste de viață inspirată din fapte reale.
La început de 2023 m-am delectat cu o nouă carte ce poartă semnătura autorului, Iubirea ca o pânză de păianjen, inspirată din fapte reale, cu deosebirea că aceasta este, după cum însuși autorul menționează încă de la început, ,,o parte din biografia mea, mai exact momentul care surprinde ciudata mea poveste de dragoste dintre mine și Andreea Șerban”.
În primele cărți, autorul conturează povești inspirate, mai mult sau mai puțin, din realitate, dând viață unor personaje centrale, masculine sau feminine, cărora le atribuie trăiri și emoții îmbrăcate, pe de o parte, în înflăcărare și erotism, pe de altă parte, în căldură și duioșie. Însă, în cartea Iubirea, ca o pânză de păianjen, eroul central, și implicit naratorul, este Sergiu Someșan, scriitorul, și deopotrivă omul, care recunoaște că a avut o viață furtunoasă, pe care și-o asumă și de care se folosește cu nesaț de dragul pasiunii pentru scris. Nu a ezitat nicicând, și nici acum nu o face, în a se folosi de amintiri, de persoanele din anturajul său, apropiate mai mult sau mai puțin, de femei, iubite sau nu, pentru a da viață unei noi povești transpusă, mai devreme sau mai târziu, în scris. Altfel spus, viața omului Sergiu Someșan a fost, și este, o înșiruire de întâlniri cu literatura.
De la prima și până la ultima filă, omul și scriitorul se completează reciproc, cu multă măiestrie, atunci când împrejurările o cer, lăsând însă loc, pentru cititor, de multe interpretări. Iubirea joacă un rol important, chiar dacă incertitudinea, frica, amăgirea sunt prezente tot timpul.
Poți iubi la 60 de ani? De ce nu?! Ba mai mult, ,,dragostea vine și pleacă după legile ei pe care nu le cunoaște nimeni!”, nu te întreabă dacă îți dorești să iubești, dacă ești pregătit să îi faci față, dragostea nu are vârstă. Poți iubi cu aceeași intensitate și la 30 de ani, și la 60 de ani, poți iubi o dată sau de mai multe ori, poți fugi de ea, dar nu te poți ascunde. Ironic!
Ce este iubirea? Ce o poate declanșa, indiferent de momentul ei? Sunt întrebări ce se regăsesc în cărțile autorului și continuă să își caute răspunsul în sufletul omului, sub o formă sau alta. Iubirea poate avea mai multe forme. Sau nume! Să fie Andreea, Daria, Anastasia? În spatele unui nume este chipul unei femei. Să fie brunetă, roșcată sau blondă? Nu are importanță! Pentru că dragostea este deopotrivă mângâiere și lumină, durere și întuneric.
”Cum mama dracului să mă îndrăgostesc de o puștoaică de 21 de ani? Ce a fost în mintea mea, nu pot nici acum să pricep. Adică pricep eu ceva, dar parcă nu îmi vine să cred că s-a întâmplat întocmai ca în bancul ăla pe care îl credeam totuși doar un banc. Cică Eva, după ce l-a văzut pe Adam, s-a supărat şi l-a întrebat pe Dumnezeu: păi bine, Doamne, de ce el are două capete şi eu numai unul? Stai liniştită fiica mea,i-a răspuns Domnul: niciodată nu o să le poată folosi pe amândouă.”
”Scriitorul este ca un păianjen care stă inert în colțul lui, insensibil la nimic. Dar în momentul în care o musculiță face să vibreze pânza lui, el nu mai vede nimic altceva decât acea mică vibrație care îl trezește la viață.” – Gilles Deleuze – ,,Proust et les signes”
12 Comments
familiasimionescuyahooro
Minunata recenzie și recomandare. Imi place, am trecut-o în wishlist. Felicitări, mulțumesc pentru tentatie❤️
Mirela Barbalata
Multumesc, Carmen!
Daniela Balan
Foarte frumoasă și tentantă recenzia ! Mulțumesc pentru recomandare ❤️
Mirela Barbalata
Multumesc, Daniela!
anasylvi
Am citit doua carti SF ale domnului Somesan si mi-au placut, are un stil foarte agreabil de a asterne o poveste, presarata de obicei, asa cum spuneai, cu un umor de calitate. Multumesc pentru recomandare!
Mirela Barbalata
Da, are un stil placut, ironic si , pe alocuir, plin de haz .
Oli
O recenzie frumoasa si plina de caldura, multumesc pentru recomandare!❤
Mirela Barbălată
Multumesc, Oli!
sergiusomesan
Mii de mulțumiri pentru cuvintele frumoase. Voi recidiva cât de curând cu un nou roman care va avea aceleași personaje.
Mirela Barbălată
Mulțumesc pentru vizită! Bănuiam că povestea nu se oprește aici .
Tyna
Foarte frumoasă și convingătooare recenzie! Mulțumesc mult pentru recomandare!
Mirela Barbălată
Multumesc, Tyna!