Jocul mortii de Linda Howard, Editura Orizonturi – recenzie

6

Jocul morții (Mr. Perfect

Linda Howard

Editura Orizonturi

Traducere: Petruța Ionescu

377 pagini

Linda Howard a ridicat stilul romantic suspans la nivel de artă. Cărțile sale din acest gen s-au instalat imediat pe pozițiile fruntașe ale clasamentului întocmit de Goodreads “Best Romantic Suspense”, în care în primele 10 poziții se află trei cărți ale Lindei Howard: pe prima poziție Jocul Morții, pe poziția a doua După o noapte, iar pe poziția a șaptea Bărbatul visat.
Jocul morții ne oferă o lectură electrizantă despre dragoste și luptă pentru supraviețuire, despre încredere și trădare. Autoarea gradează magistral indiciile, punându-ne adesea pe piste false, astfel că adevărul este învăluit într-o perdea de ceață groasă, identitatea asasinului neputând să o ghicești decât aproape de final.
Povestea de dragoste este și ea deosebită, debutând cu o relație de tip atragere-respingere, ca să evolueze apoi într-o relație intensă și plină de pasiune.
Cartea este condimentată și cu câteva momente pline de umor, care dau un plus de savoare lecturii.
Cartea debutează cu un prolog, în anul 1975, în care directorul Școlii Mixte din Ellington a convocat-o pe mama unui băiat, Corin, pentru a-i aduce la cunoștință cruzimea acestuia față de un hamster. Mama copilului își apără cu ferocitate odrasla, făcându-i mincinoși pe directori și pe profesoara care raportase incidentul, afirmând cu tărie că băiatul ei nu minte și este perfect ca și comportament. În momentul în care directorul încearcă să-i aducă aminte că au fost mai multe incidente reprobabile în trecut în care fusese implicat Corin, mama acestuia explodează, insistând că este persecutat de ceilalți elevi și de profesoara lui și că îl va muta la altă școală, unde va putea fi apreciat la justa lui valoare.
Însă, după ce a rămas singură cu băiatul ei, mama lui și-a arătat adevărata față, pălmuindu-l și amenințându-l cu represalii întrucât a făcut-o de râs.
”- Tu vei fi perfect, chiar dacă pentru asta va trebui să te stâlcesc în bătaie. Ai priceput? Copilul meu va fi unul perfect.
– Da, mamă, spuse Corin.”
Consecințele acestui abuz psihologic asupra copilului se vor vedea, din păcate, mult mai târziu…
Acțiunea se reia în anul 2000 în Warren, Michigan.
Jaine Bright, o tânără ce tocmai își cumpărase prima ei proprietate, este exasperată de vecinul ei bețiv și zgomotos, a cărui mașină făcea un zgomot infernal, de parcă nici nu avea amortizoare.
La rândul lui, vecinul fusese de-a dreptul enervat când BooBoo, motanul mamei lui Jaine pe care aceasta i-l lăsase în grijă fiicei ei, lăsase urme de lăbuțe pe capota mașinii lui.
”După felul cum reacționase, ai fi jurat că are un Rolls nou-nouț, nu un Pontiac vechi mâncat de rugină.”
Războiul este gata declarat între ei, fiecare făcându-i mici șicane celuilalt, până când Jaine descoperă că Sam, vecinul ei, nu era nici mai mult nici mai puțin decât… polițist.
Jaine își varsă oful în cadrul cinei săptămânale pe care o lua în fiecare vineri alături de prietenele ei TJ, Luna si Marci. Fiecare dintre ele își împărtășesc propriile lor experiențe legate de interacțiunea cu diverși bărbați. Dintr-o glumă, întocmesc o listă a calităților pe care ar trebui să îl aibă bărbatul ideal: credincios, demn de încredere, responsabil, cu simțul umorului și dotat… cu un plus anatomic.

Fără voia lor, lista se va mediatiza, fiind publicată într-un ziar, devenind o incitantă temă de discuție pe buzele tuturor. Deși identitatea lor nu fusese dezvăluită în ziar, fiecare dintre ele se temea să nu fie deconspirată, iar un psihopat pe nume Corin începuse să le hărțuiască la telefon încercând să afle ce contribuție avusese fiecare la infama listă.
În timp ce se temea ca identitatea ei să nu fie dezvăluită și să-și dezamăgească familia, Jaine nu se putea abține să nu-și spioneze vecinul, cu care încheiase un soi de armistițiu și de care se simțea puternic trasă, fără voia ei, într-o seară având parte de un spectacol complet.
”Îl văzu pe Sam așa cum nu ar fi crezut vreodată că l-ar putea vedea; văzu totul, de fapt. Sam stătea în fața frigiderului, în pielea goală. Abia avu timp să-i admire ”chiftelele”, că el se aplecă să-și ia o sticlă de suc din frigider. Apoi îi scoase capacul și o duse la gură, în timp ce se răsucea.
Jaine uită cât ai clipi de ”chiftele”, căci urmă ”partea” cea mai impresionantă. Apoi o luă din loc. ”Mucul lui de țigară” se dovedi a fi unul extrem de drăgălaș.”
Deși Jaine îl sună pe Sam să-i atragă atenția că-și tragă jaluzelele întrucât era perfect vizibil, acesta nu pare deloc jenat ci mai degrabă încântat de atenția ei.
”- Ai avut parte de o vizionare completă, nu-i așa? întrebă el, ducându-se la fereastră și punând mâna pe draperie.
– În ultimele cinci minute, nici măcar nu clipise. Mulțumesc, îngăimă ea.
El trase draperiile, acoperind fereastra, iar ea simți că moare puțin câte puțin.
– Plăcerea a fost de partea mea. Poate îmi vei întoarce favoarea asta cândva.
Sam închise telefonul înainte ca ea să-i poată da replica, un lucru care se dovedi înțelept, deoarece ea rămăsese oricum fără cuvinte. Apoi se duse să-și coboare propriile jaluzele. Drăcia dracului, ar fi fost foarte simplu să-și coboare ea jaluzelele.”
Lucrurile iau însă o întorsătură neașteptată în momentul în care Marci este găsită moartă…
Ceea ce la început păruse a fi un mic și nevinovat amuzament feminin, se va transforma într-un joc al morții, în care spaima ia locul visării și totul devine un coșmar înfiorător.
În timp ce teroarea pune stăpânire pe viețile celor trei prietene rămase în viață, fiecare dintre ele riscând să fie următoarea victimă, sentimentele dintre Jaine și Sam cresc în intensitate, Sam fiind dispus să facă orice pentru a o putea proteja pe Jaine, iar momentele lor de pasiune sunt foarte fierbinți.
După o cursă contracronometru, presărată din păcate și cu alte victime, identitatea ucigașului e dezvăluită în final, într-un mod dramatic, fiind o surpriză de proporții pentru toată lumea și o adevărată armă letală. Răul se poate ascunde sub diverse forme, cu totul neașteptate…
După o acțiune alertă și multe momente încordate de teroare pură, autoarea detensionează atmosfera într-un mod jucăuș, într-o notă de umor.
”Sam avusese și el parte de câteva nopți proaste, mai ales la început. Era necăjit din pricină că nu el reușise să o salveze. Totul dură până într-o seară când ea intră la duș, își vârî capul sub jetul de apă și începu să strige:
– Ajutor, ajutor, mă înec!
De fapt, se străduise să strige, dar gâtul ei era încă rănit și umflat, iar Sam declarase că țipătul ei semănase cu un orăcăit de broască. El trăsese perdelele de la duș și rămăsese locului privind-o cum își scutura părul ud.
– Tu îți bați joc de mine?
– Mda, spuse ea, vârându-și din nou capul sub jetul de apă.
Sam opri apa, o pocni peste fundul gol suficient de tare încât s-o facă să spună un ”Hei” plin de indignare, după care o îmbrățișă și o trase afară din cadă.”
De fapt, prin atitudinea lui și iubirea necondiționată cu care o înconjurase, Sam o ajutase pe Jaine să depășească traumele sufletești cauzate de pericolul extrem din care ea scăpase ca prin urechile acului și de șocul descoperirii identității ucigașului, făcând-o să râdă din nou, să-și recapete încrederea, speranța și optimismul.
”Mai mult decât orice, atitudinea lui o ajutase să treacă peste traumă. El nu o răsfățase. O iubise, îi dăduse curaj, făcuse dragoste cu ea, astfel încât încet, încet Jaine ajunse din nou să râdă.”
O carte extrem de captivantă, pe care nu o poți lăsa din mână odată ce ai început-o, plină de mister și suspans, dar și foarte romantică, cei doi eroi convingându-ne în final că erau adevărate suflete pereche!

About Author

6 comentarii

  1. Super recenzie Tyna! Felicitări și mulțumesc că mi-ai adus aminte de cartea asta! Mi-a plăcut foarte mult, și chiar mi-e dor s-o recitesc!

Spune-ți părerea!