Jocurile foamei de Suzanne Collins, Editura Nemira – recenzie

40

Jocurile foamei

Suzanne Collins
Editura Nemira
Traducător: Ana-Veronica Mircea
Titlu original: The Hunger Games
Aceasta este primul volum din seria  Jocurile foamei: 1. Jocurile foamei (The Hunger Games); 2. Sfidarea (Catching Fire); 3. Revolta ( Mockingjay). 
Este o carte distopică, ce place cu siguranţă iubitorilor genului fantasy, dar o recomand şi celor care nu au abordat încă acest gen pentru că este foarte bine scrisă şi captivează cititorul într-un mod neașteptat!
Cartea a avut parte de o ecranizare foarte bună, filmul avându-i în rolurile principale pe Jennifer Lawrence, Josh Hutcherson, Liam Hemsworth, Woody Harrelson, Elizabeth Banks și Donald Sutherland. Nu pot să nu fac o paranteză pentru a remarca diferența foarte mare dintre cum mi l-am imaginat pe Peeta citind cartea și cel din film. Iar diferența nu e în favoarea filmului…
Acțiunea cărții se petrece într-un viitor postapocaliptic, în ţinutul Panem, aflat pe ruinele unui continent cunoscut odată drept America de Nord…
Panemul era împărţit în 13 districte, fiecare specializat într-o anumită activitate (minerit, pescuit, agricultură, şi aşa mai departe) spre binele şi bunăstarea Capitoliului şi a locuitorilor săi, în timp ce locuitorii districtelor sunt subnutriţi, munciţi ca sclavii şi păziţi de detaşamente speciale numite Apărătorii Păcii.
În urma aşa-numitelor Zilelor Negre, când districtele s-au răsculat, Districtul 13 a fost ras de pe faţă pământului. Ca o pedeapsă şi pentru a induce o teamă colectivă, au fost inventate Jocurile foamei.
Regulile jocului sunt simple și cutremurătoare: fiecare din cele 12 districte trebuie să trimită 2 participanţi, numiţi tributuri, un băiat şi o fată, având între 12 şi 18 ani. Cei 24 de copii şi adolescenţi sunt închişi într-o imensă arena imensă în aer liber – care poate adăposti orice, un deşert arzător, o junglă, un pustiu îngheţat, datorită unei tehnologii de vârf, aplicată în acest sens  de către creatorii de joc – pentru a se lupta între ei pe viață și pe moarte, vreme de câteva săptămâni, într-o emisiune televizată, transmisă în direct și urmărită cu sufletul la gură de telespectatori. În final, va rămâne un singur învingător, care va avea parte de faimă şi recompense materiale pentru el şi districtul sau. În acest an va avea loc a 74-a ediţie a Jocurilor Foamei.
Pentru început, facem cunoştinţă cu Katniss, o adolescentă de 16 ani, şi familia acesteia – mama, rămasă văduva după ce tatăl ei a murit într-un accident în mină şi sora ei, Prim, de 12 ani, plus motanul Buttercup. Ne aflăm în Districtul 12, specializat în minerit. Cartea este scrisă la persoana I, din perspectiva lui Katniss Everdeen.
“-  Katniss, am spus, cu voce tare.
E planta de la care îmi vine numele. Şi am auzit vocea tatei, glumind:
-Atâta timp cât te poţi găsi pe tine însăţi, n-o să rabzi niciodată de foame” 

k1

Katniss vâna în fiecare zi (deşi braconajul era interzis şi foarte dur pedepsit), strecurându-se în pădure printr-o spărtură din gardul electrificat ce înconjura districtul, însoţită de prietenul ei cel mai bun, Gale, care era cu 2 ani mai mare ca ea. Îşi împărţeau mereu prada, şi, după ce opreau strictul necesar pentru hrana zilnică a familiilor lor, vindeau restul pe piaţă neagră, într-un loc numit Vatra.
A sosit temuta zi a extragerii participanților. Toți locuitorii s-au adunat, cu mic, cu mare în centrul districtului pentru a urmări, neputincioşi, extragerea.  Pentru a fi mai umilitor, jocurile erau privite că o festivitate, o distracţie.
Din zecile de voturi, a fost extras primul nume, cel al fetei sacrificate: Prim Everdeen!

k2

Înnebunită, îngrozită şi disperată să-şi salveze sora, pe care o adoră, Katniss se oferă voluntară (era permis acest lucru).
Numele băiatului extras este Peeta Mellark, coleg de şcoală cu Katniss, unul din băieţii înstăriţi, ai cărui părinţi deţineau brutăria din district.
Aşadar, Katniss şi Peeta sunt cei doi eroi ai noştri, alături de care vom trece prin toate stările emoţionale în timpul participării lor la Jocurile foamei.

gaita

Li se permite un scurt răgaz pentru a-şi lua rămas bun de la cei dragi. Katniss îşi ia la revedere de la familia ei, de la Gale şi de la prietena ei Madge, care îi oferă broşa ei de aur pentru a o purta drept simbol al districtului. Broşa reprezenta  o gaiţă-zeflemitoare, care va fi  în cele din urmă un simboI al revoltei ce va avea loc. Dar să nu anticipăm…
Apoi, sunt urcaţi în tren şi sunt luaţi în primire de câte o echipă de stilişti care îi vor pregăti pentru spectacolul vieții lor.
Fiecare echipă de tributuri, din fiecare district, este însoţită de mentorii săi, aceştia fiind învingătorii ediţiilor precedente din districtul respectiv.
Districtul 12 nu avusese nici un învingător în ultimii 24 de ani, așa că Peeta  și Katniss  îl au drept mentor pe Haymitch, câştigătorul ediţiei cu numărul 50, în prezent alcoolic, cinic şi dezinteresat de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Evoluţia acestui personaj de-a lungul cărţii va fi foarte surprinzătoare, în sensul bun. A fost un personaj care mi-a plăcut mult.
Odată ajunşi la capitoliu, sunt cazaţi în nişte condiţii mai mult decât luxoase, iar mesele care le sunt oferite sunt atât de bogate, se face atâta risipă de mâncare, încât le par adevărate ospeţe, în condiţiile în care sărăcia şi foametea făceau ravagii în districte.
Pe rând, facem cunoştinţă cu celelalte tributuri, care care se vor lupta în arenă. I-am simpatizat pe unii concurenți, i-am antipatizat pe alții, dar cu toții au fost foarte bine conturați.

katniss

Urmează câteva zile de antrenamente, în care fiecare tribut trebuie să-şi dezvolte abilităţile care să le dea un avantaj asupra celorlalţi. Abilitatea lui Katniss era trasul cu arcul, în care excela!
Au, de asemenea ocazia de a fi prezentaţi individual creatorilor de joc (cei care crează cadrul în care se vor lupta în arena şi efectele speciale care sunt introduse în timpul luptei), pentru a-şi dovedi talentul în faţa acestora, în funtie de punctajul oferit urmând să primească daruri de la sponsori, direct în arenă. Ceea ce primesc sau nu, face de multe ori diferenţa între viaţă şi moarte.
Tributurile sunt prezentate mulţimii în care alegorice, iar costumaţia creată perntru Katniss de către Cinna, stilistul ei personal, i-a dat un mare avantaj.
“E de aşteptat ca la festivitatea de deschidere să purtăm ceva care să sugereze principal activitatea din districtul nostru. Ceea ce înseamnă că, fiind Districtul 12, eu și Peeta o să purtam un soi de costume de mineri. Deoarece salopetele lăbărțate ale acestora nu sunt deosebit de avantajoase, tributurile noastre capată, de obicei, costume sumare și căști cu lampă. Într-un an au fost goi goluți și acoperiți cu o pulbere neagră, ce sugera praful de cărbune. E întotdeauna groaznic și nu te ajută cu nimic să câstigi favorurile mulțimii. Mă pregătesc pentru ce e mai rău.
– Vasăzică, o să port un costum de miner? Întreb, sperând că n-o să fie indecent.
– Nu tocmai. Vezi tu, eu și Portia suntem de părere că un asemenea costum a fost folosit prea des.[…] Și suntem amandoi de părere că sarcina noastră e să facem tributurile din Districtul 12 de neuitat, spune Cinna.
O să fiu dezbrăcată, cu siguranță. […]
– Așa că, în loc să ne concentrăm asupra mineritului în sine, o să ne concentrăm asupra cărbunelui, continuă Cinna.
Dezbrăcată și acoperită de praf negru, mă gândesc.
– Și ce facem cu cărbunele? Îl ardem, adăugă el. Ți-e frică de foc, Katniss?“
Costumele create de Cinna pentru Katniss și Peeta, pornind de la ideea focului, au fost spectaculoase și i-au făcut imediat remarcați, dându-le astfel un plus de capital de simpatie inițial, atât de necesar în cele ce vor urma, după cum veți vedea…

k4

Haymitch îi sfătuieşte pe ce doi să se prezinte iniţial ca aliaţi, pentru a face impresie și pentru a atrage cât mai mulţi sponsori. Katniss acceptă acest fapt ca o strategie de luptă, în timp ce pentru Peeta, oricum era singura opţiune: în timpul interviurilor care li se iau, Peeta este întrebat în direct dacă este îndrăgostit de cineva, iar el răspunde:
Ei, există o fată. Sunt nebun după ea de când mă ştiu. Dar sunt sigur că, până la extragere, nici măcar n-a ştiut că exist.”
Comentatorul îi dă replica, spunându-i că, dacă va învinge, o va cuceri cu siguranţă.
Victoria n-o să fie de folos în cazul meu, zice Peeta.”
Pentru că… pentru că… ea a venit aici, cu mine” !!!!
Katniss rămâne ca trăznită, nu bănuise niciodată sentimentele lui Peeta pentru ea.
Aşa au intrat în luptă, numiţi de public “cei doi îndrăgostiţi născuţi sub o stea potrivnică
Şaizeci de secunde. Atât trebuie să rămânem pe cercurile noastre înainte de a fi elibarati de sunetul unui gong. Fă un pas în afară lui înainte de a se încheia minutul şi minele de teren îţi spulberă picioarele. Şaizeci de secunde în care privim cercul de tributuri aflate la aceeaşi distanţă de Cornul abundenţei
Ce este acest Corn al abundenţei, unde jumătate din tributuri îşi vor pierde viaţă? Veți vedea…
În primele faze ale jocurilor se formează adesea alianţe. Cei puternici se strâng laolaltă că să-i vâneze pe cei slabi, luptând în haită, iar apoi se întorc unul împotriva, mai rău ca animalele.
La intrarea în arenă, Katniss a urmat sfatul mentorului său, să fugă pentru a pune o distanţă cât mai mare între ea şi haita de profesionişti. Fuge şi se ascunde urcându-se într-un copac, la timp pentru a nu fi văzută de grupul intrat în luminiş. Îşi dă seama, din discuţia lor, că pe ea o vânau. Aude clar “mă duc s-o termin şi să ne vedem de drum”. Era vocea lui Peeta…

k3

Din acest moment, lucrurile se precipită, tensiunea şi suspansul ating cote maxime. Vă las a descoperiţi modul în care se desfăşoară lupta, să aflaţi despre viespoii-copoi, despre mutanţi, despre fructele otrăvitoare! 
Pot exista sentimente de prietenie, de sacrificiu, de părere de rău pentru ceilalţi în aceste condiţii în care lupta e pe viaţă şi pe moarte? Surprinzător sau nu, răspunsul este…da! 
“- Trebuie să învingi.
– O să inving. Acum o să-nving pentru noi amândouă, promit.
Aud tunul și îmi ridic privirea. Trebuie să fie pentru băiatul din Districtul 1.
– Nu pleca.
Rue mă strânge mai tare de mână.
– Sigur că nu plec. Nu mă mișc de-aici, zic eu.
Mă trag mai aproape și îi pun capul în poala mea. Îi mângâi cu blândețe părul negru, des, dându-i-l după ureche.
-Cântă, spuse ea, și eu abia reușesc să aud cuvântul.”
Cine era Rue? Una din concurente, care m-a impresionat foarte mult. O să vedeți de ce…
Cum va evolua acțiunea și care va fi deznodământul acestei ediţii a Jocurilor foamei,  cine și dacă va exista un învingător, rămâne să aflați citind cartea, pe care vă asigur că n-o să puteți să o lăsați din mână de la început până la sfârșit!
Fie ca sorții să fie mereu de partea voastră.”

k5

 

About Author

40 de comentarii

    • E foarte captivanta!!! Neaparat sa incerci si genul asta, s-ar putea sa ai o surpriza neasteptat de placuta. Nici eu nu abordasem acest gen pana in urma cu vreo trei ani, iar de atunci e clar unul din preferatele mele!

  1. Superba recenzia, draga mea! 🙂
    Sti cat de mult mi-a placut aceasta serie, i-am facut si recenzie…. Ce mai?! O recomand cu drag tuturor!

    • Multumesc Geo! Da, stiu ca e si printre preferatele tale, ti-am citit si apreciat recenziile facute la seria asta.
      O carte must-read!!!

  2. Superba recenzie, Oli! Doamne, de cand spun ca citesc si eu trilogia… Si de vina e numai actorul care a interpretat rolul Peeta. Nu mi-a placut deloc. Am vazut toate ecranizariile…cele 4, dar cartile asteapta si asteapta. Pana si o cunostinta de-a mea care lucreaza la posta ma tot intreaba :”ai citit Jocurile..?” Si striga tare de aud toti din cladire 😀
    Trebuie sa ma mobilizez pentru Jocuri!

    • Imi pare bine ca te-am tentat Alina. Despre actor, ce sa zic, si eu am facut precizarea in recenzie ca nu e ceea ce mi-as fi dorit pentru rolul Peeta, dar citeste cartea, ca acolo poti sa ti-l imaginezi cum vrei…

  3. Am citit cartile datorita provocarii lansate de Geo,si ii sunt datoare 😀
    Felicitari pt recenzie Oli,ma faci sa vreau sa o recitesc,insa cred ca….ar fi cazul sa vad si filmele,nu? 😛

  4. Cert este ca merita, seria asta. Alina, nu sti ce pierzi. Exact ca la seria Amurg: fa abstractie pe personajele din film si citește cartile!

  5. Călător prin viață on

    Nici eu nu am abordat genul ăsta niciodată. Parcă nu ma reprezintă sau nu știu :))) dar recenzia îmi place 🙂

  6. Incercati, nu aveti ce pierde, in schimb poate descoperiti ca va place acest gen asa cum nu v-ati inchipuit, cum mi s-a intamplat mie. Toate cartile fantasy pe care le-am citit eu si le recomand sa stiti ca au si romantism, nu doar aventuri, si in plus sunt foarte captivante!
    Eu sunt o romantica incurabila, asa ca stropul de romantism „necesar” in poveste ma incanta de fiecare data, iar cartile fantasy nu fac exceptie…

  7. Daniela Cusa on

    Super recenzie si de asemenea, super seria! Am citit-o si mi-a placut tare mult. Ulterior am vazut si filmele.

  8. Am vazut doar filmul, cartea/cartile de fapt le-am tot amanat si sunt multe carti de genul asta pe care le aman, cu toate ca….am impreasia ca sunt foarte reusite. Poate pe viitor le voi citi.! recenzia este foartee captivanta! Felicitari :*

  9. Multumesc de apreciere, ma bucur ca am reusit sa transmit ce mult mi-a placut cartea, toata seria de altfel, va asigur ca merita citita!

    • Divergent nici pe mine nu ma atrage, ca ma deranjeaza finalul, dar Jocurile foamei mi-au placut foarte mult, si cartea, si filmul. N-am vazut inca ecranizarea volumului trei, dar am inteles ca nu se ridica la nivelul primelor doua filme…

Lasă un răspuns