Jumătatea sălbatică de Sally Green, Seria Jumătatea rea, Editura Trei – recenzie

12

Jumătatea sălbatică (Half Wild2015)

Sally Green

Editura Trei

An apariție: 2015
Nr. pagini: 416
Genul: Fantasy
Traducerea: Ioana Filat
Al doilea volum din trilogia Jumătatea rea/ The Half Bad Trilogy:
  1. Jumătatea rea – Half Bad2014 – recenzie
  2. Jumătatea sălbatică – Half Wild2015
  3. Jumătatea pierdută – Half Lost2016
Sally Green, locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe, plăcute şi mai puţin plăcute, apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat întotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune… să bea mai puţină cafea.
Primul volum al seriei, Jumătatea rea, este romanul ei de debut şi a  stabilit  un nou record mondial potrivit Guinness World Records: este cel mai tradus roman al unui autor debutant. Drepturile de publicare au fost vândute în 50 de țări. Fox 2000 a achiziționat drepturile de ecranizare (compania care a produs seria Twillight).
Time Magazine o numește „periculos de captivantă”, iar Daily Telegraph declara că Sally Green este ”noua J.K. Rowling”.
Din nou, Sally Green răstoarnă definițiile. Ce înseamnă sălbatic? Ce înseamnă uman sau civilizat? Tensiunea insuportabilă, dorința de a supraviețui cu orice preț, precum și dihotomia bine-rău, dragoste-ura, sălbatic-civilizat, toate acestea bântuie cititorul, culminând cu un deznodământ care anunță atmosfera sumbră și misterioasă din ultimul volum al trilogiei. – Booklist
Jumătatea Sălbatică are personaje la fel de complexe, elementul magic la fel de pregnant și scene de acțiune tot atât de tensionate că în romanul care o precede, Jumătatea Rea. – Publishers Weekly
După ce și-a întâlnit tatăl, pe Marcus, temutul Vrăjitor Negru, și a primit de la acesta cele trei daruri, semnul devenirii unui Vrăjitor cu drepturi depline, Nathan luptă pentru supraviețuire, hăituit de Vânătorii Consiliului și mânat constant de dorința de a-l regăsi pe Gabriel și de-a o salva pe Annalise.
Adevărată provocare însă este să învețe să-și controleze Darul proaspăt descoperit, latura sălbatică a sinelui, sursa unei puteri ce amenință să spulbere totul în calea ei. Iar miza nu e numai propriul său destin, ci destinul întregii lumi a Vrăjitorilor.
Dacă primul volum, Jumătatea Rea, m-a surprins și mi-a plăcut peste așteptări, fiind foarte promițător, cu atât mai mult cu cât este romanul de debut al autoarei, recunosc că pentru acest al doilea volum așteptările mele au fost prea mari! Am citit păreri elogioase despre el, iar cotația pe goodreads este mai mare decât la Jumătatea rea, însă mie nu mi-a plăcut la fel de mult ca primul volum, deși nu am nimic de reproșat scriiturii sau construcției personajelor – acestea fiind printre marile plusuri ale cărții, alături de universul fantastic imaginat de autoare.
O să fac o scurtă trecere în revistă a primului volum și o să vă dezvălui – întrucât nu pot altfel – finalul acestuia.
Personajul principal al cărții e Nathan, un adolescent în vârstă de șaptesprezece ani – fiul lui Marcus, cel mai temut Vrăjitor Negru, și al unei Vrăjitoare albe -, un personaj complex, care evoluează şi se autodescoperă pe măsură ce este supus unor încercări greu de imaginat. Povestea este spusă la persoana întâi din perspectiva acestuia. În Jumătatea Rea am făcut cunoștință cu acesta în timp ce era ținut captiv într-o cușcă și apoi l-am urmărit în timp ce era vânat de membrii Consiliului Vrăjitorilor Albi. În ziua în care împlinea șaptesprezece ani trebuia să primească trei daruri și să devină el însuși vrăjitor, altfel, va muri!
Nu dau detalii, dar în cele din urmă Nathan și-a întâlnit tatăl, pe Marcus, temutul Vrăjitor Negru, și a primit de la acesta trei daruri, trecând astfel prin ceremonia inițierii ca Vrăjitor. Adevărata provocare căreia trebuie să-i facă acum față este cum să-și controleze darul nou descoperit, un dar puternic, moștenit de la tatăl său, care amenință să scoată la iveală o latură sălbatică a sa, împotriva căreia trebuie să lupte pentru a nu-l domina.
După ce își revine în urma rănilor primite de la cei care îl vânaseră, Nathan pleacă în căutarea lui Gabriel, cel mai bun și devotat prieten al său, urmând apoi să-și găsească aliați pentru a o salva pe iubita lui Annalise din mâinile lui Mercury, puternica Vrăjitoare Neagră pe care am întâlnit-o în primul volum.
E impresionantă reîntâlnirea dintre Nathan si Gabriel, suferința prin care trecuse Gabriel crezând că Nathan a murit. Gabriel este un personaj pozitiv, bine conturat. Deși relația dintre cei doi e de prietenie, m-a contrariat – poate e prea mult spus – natura sentimentelor simțite de Gabriel față de Nathan. Chiar nu mi-aș dori ca povestea să o ia în această direcție și, în plus, nu îmi plac triunghiurile amoroase.
Și atunci, apropiindu-se si mai mult, Gabriel mă sărută foarte încet si blând pe buze, cu o tandrețe infinită, încât abia dacă ne atingem. Mă trag un pic în spate, însă el rămâne aproape.
– Să nu te urăști. Să nu urăști nici o părticică din tine.
Gabriel mă trage spre el și mă cuprinde în brațe, îi simt răsuflarea caldă în păr. Nu prea știu cum să reacționez odată ce m-a sărutat și m-a luat în brațe. Nu știu cum s-o iau. Așa îmi arată ce simte pentru mine. Însă stie probabil că eu nu simt ce simte el și nu pot să schimb lucrul ăsta. Însă îl iubesc sincer. E prietenul meu, prietenul meu cel mai bun, îl iubesc mult, mult de tot. Plâng mai departe în brațele lui.”

Un personaj de care mi-a plăcut în mod deosebit este Van Dal, o Vrăjitoare Neagră atât de bine și de frumos conturată, încât am considerat prezentarea ei – descriere, comportament – un mare plus al cărții. E foarte inspirat felul în care sunt descriși ochii vrăjitorilor în carte, prezența acelor cristale rotitoare de diferite nuanțe și forme…
Când se întoarce să se uite la noi mă minunez cât de frumoasă e. Pare și băiat, și fată, și nu pare să aibă mai mult de douăzeci de ani… Vocea nu i se potriveste deloc, însă e firească pentru o fumătoare… Are ochii de un albastru pal, nuanța costumului… Însă ochii lui Van au parcă safire rotitoare, unele mari, altele mărunte, care, la atingere, scot scântei ce se preschimbă în alte și alte safire. Sunt cei mai frumoși ochi din câți am văzut vreodată. Observ că fumul care îi iese din gură nu e cenușiu, ci de un roz foarte stins, nuanța cravatei de la gât. Dâra de fum pare însuflețită, prelingându-se încet în sus pe obraz și răsucindu-se și risipindu-se în aerul din fața ochilor”.
Urmărind povestea ajungem, însoțind personajele, în diferite locuri: din Anglia în Slovacia, sau în orașe precum Barcelona sau Basel (aflat la granița dintre Germania, Franța si Elveția). Ceea ce m-a dezamăgit a fost insuficienta prezentare a acestor locuri, s-a simțit lipsa unei documentări prealabile, astfel încât acestea rămân simple denumiri ale unor locații, fără să te simți transpus în vreun fel în ținuturile respective. Lipsesc orice fel de descrieri ale peisajelor, caselor sau oamenilor din zona respectivă. Mi-a plăcut în schimb modalitatea pe care a imaginat-o  autoarea pentru a călători dintr-un loc în altul, niște portaluri magice numite ”scurtături”.
Interacțiunea vrăjitorilor cu oamenii e foarte puțin reliefată sau explicată (se face referire la semipuri, jumătate om, jumătate vrăjitor), iar ca decor predominant, cea mai mare parte a acțiunii se petrece în pădure.
Annalise – frumoasa vrăjitoare albă de care s-a îndrăgostit Nathan şi care i-a răspuns cu aceleași sentimente, după cum știm din primul volum – este în cele din urmă salvată în urma unei acțiuni în care Nathan, împreună cu Gabriel, Van Dal si Nesbitt (partenerul lui Van) își pun viața în primejdie. Dacă în primul volum mi-a plăcut de Annalise și de felul in care se purta cu Nathan, acum aceasta m-a dezamăgit. Mi s-a părut un personaj nehotărât, cu un caracter slab, parcă autoarea nu știa prea bine cum să o contureze. Nici în relația dintre ei nu am simțit acea chimie pe care am așteptat-o!
În continuare, suntem martorii formării unei Alianțe a Vrăjitorilor Albi si Negri în scopul desființării Consiliului Vrăjitorilor Albi, ai cărui membrii făceau abuzuri greu de tolerat, chiar și în lumea lor. Este cooptat si Nathan, atât pentru puterea lui, dar și pentru a-l determina pe Marcus să se alăture Alianței, ceea ce el reușește sa facă. Marcus este un antierou, dar care mie mi-a plăcut ca personaj. Mi-a plăcut de asemenea relația pe care o construiește și timpul – prea scurt, ce-i drept – petrecut cu Nathan.
Când mă uit la el și eu îl văd altfel. Nu ca pe un mare Vrăjitor Negru, ci ca pe un om. Un om al cărui tată a fost ucis în chinuri, a cărui mamă, Saba, a fost hăituită și ucisă de Vânători. Un bărbat care n-a putut să trăiască alături de femeia pe care o iubea și al cărui fiu a fost ținut în cușcă.
– Nu crezi că ai fi putut să fii un om mai bun? Dacă lucrurile ar fi stat altfel, adică.
– Ești bun doar dacă rămâi bun la greu, nu când îți vine ușor, râde el. Mama ta a fost un om bun.”
Nathan ca personaj a evoluat foarte mult. Dacă în primul volum gândurile și trăirile lui sunt văzute prin ochii unui copil, în acest al doilea volum, avem clar de-a face cu un tânăr! După cum am mai spus, construcția personajelor și complexitatea acestora sunt remarcabile.
O vom reîntâlni pe Celia – profesoara și tutorele lui Nathan – de fapt temnicera lui din Jumătatea rea – de această dată de partea Alianței! Vom vedea de asemenea ce se întâmplă cu frații vitregi ai lui Nathan – Arran, Deborah și malefica Jessica. Sunt introduse multe personaje episodice, pe care le cunoaștem fugitiv, dispărând repede din peisaj, dar încărcând întrucâtva inutil acțiunea, după părerea mea.
În ultima parte a cărții asistăm la misiunile de luptă ale membrilor Alianței nou formate împotriva Vânătorilor, aceștia fiind apărătorii Vrăjitorilor Albi din Consiliu. Miza acestei lupte este destinul întregii lumi a Vrăjitorilor. Vă avertizez că unele din scenele descrise sunt foarte violente, nefiind recomandate celor slabi de înger. Care va fi deznodământul luptei, cine va supraviețui și cine va fi sacrificat și dacă va reuși Nathan să-și controleze latura sălbatică a sinelui, veți afla citind Jumătatea sălbatică, o carte suficient de captivantă încât să fie o lectură atractivă.
Antagonismul bine-rău, sălbatic-civilizat, dragoste-ură, uman-inuman este foarte bine exploatat în carte. Unde se termină unul și unde începe celălalt? Până la urmă, majoritatea personajelor sunt descrise în nuanțe intermediare, nici unul nu e numai bun, sau numai rău, nici unul nu e chiar ce pare a fi, totul depinde de perspectiva din care privești lucrurile. Finalul lasă multe fire în aer și multe întrebări rămân fără răspuns, menținând trează curiozitatea cititorului în privința continuării acțiunii și a deznodământului poveștii, pe care îl vom afla în Jumătatea pierdută, ultimul volum al trilogiei.

Cărțile apărute la Editura Trei se pot comanda pe edituratrei.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, librex.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei

About Author

12 comentarii

  1. Bălan Daniela on

    O carte interesantă și tentantă ! Foarte frumoasă și captivantă recenzia, felicitări ❤️

  2. Stii ca imi place genul fantasy foarte mult, chiar daca mai mult cel epic sau medieval decat acesta urban, dar daca de la un volum de sine statator nu ma astept la o contructie elaborata, la o serie am aceste asteptari, prin urmare nu cred ca m-ar prinde seria aceasta. Multumesc pentru impresii, o recenzie bine realizata, argumentata, la obiect!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: