Delicatese Literare
Recenzii

Jurnalul unei nopți nedesăvârșite, de Hiromi Kawakami, Editura Polirom – recenzie

Jurnalul unei nopți nedesăvârșite

(Hebi wo fumu – 1996)

Hiromi Kawakami

Editura Polirom

Colecția Biblioteca Polirom

Traducere din limba japoneză de Diana Tihan

Nr. de pagini: 192

An apariție: 2021

Premiul Akutagawa 1996

Hiromi Kawakami (n. 1958, Tokyo) este scriitoare şi critic literar, una dintre cele mai populare romanciere japoneze în Occident. A urmat facultatea de ştiinţe naturale din cadrul Colegiului Ochanomizu şi a predat biologie pînă în 1994, cînd a debutat în volum cu Kamisama (Dumnezeu). În 1996 a obţinut Premiul Akutagawa pentru nuvela Hebi wo fumu (Cînd calci pe şarpe). În 2000 a publicat romanul Oboreru (Înec), care a primit premiul japonez pentru literatură feminină şi Premiul Itō Sei, iar următoarea sa carte, apărută în 2001, Sensei no kaban (Vreme ciudată la Tokio; Polirom, 2015, 2020), a fost recompensată cu Premiul Tanizaki. Hiromi Kawakami a mai publicat Nishino Yukihiko no koi to bōken (Cele zece iubiri ale lui Nishino, 2003; Polirom, 2015), Furudōgu Nakano Shōten (Prăvălia de mărunţişuri a domnului Nakano, 2005; Polirom, 2015, 2020), Manazuru (2006, Premiul MEXT pentru Arte), Pasutamashīn no yūrei (Fantomele maşinii de tăiţei, 2010), Suisei (Vocea apei, 2014), carte distinsă cu Premiul Yomiuri, şi Ōkina tori ni sarawarenai yō (Nu te lăsa răpit de păsările mari, 2016), pentru care a primit Premiul Izumi Kyōka. Volumul Cele zece iubiri ale lui Nishino a fost ecranizat în 2014. În 2007, Hiromi Kawakami a fost omagiată de Ministerul Educaţiei din Japonia pentru romanul Manazuru.

Comparate adesea cu scrierile lui Lewis Carroll, textele lui Hiromi Kawakami prezintă de asemenea influenţe din Gabriel García Márquez şi J.G. Ballard, după cum recunoaşte însăşi prozatoarea, iar Jurnalul unei nopţi nedesăvîrşite nu face excepţie. Veţi descoperi aici trei poveşti care vă vor rămîne în minte şi vă vor bîntui mult timp după ce le-aţi citit. „Sînt mama ta, Hiwako dragă!”, insistă şarpele încolăcit pe stîlp în casa unei femei. Într-o familie ce trebuie să aibă prin lege nici mai mult, nici mai puţin de cinci membri, o fată e singura care-şi poate vedea fratele dispărut. Un personaj straniu fuge în noaptea fără sfîrşit, asaltat de omul-cîrtiţă, de băieţelul care aruncă zvîrlugi şi de păsările kiwi, în vreme ce iubita sa se sfărîmă în mii de bucăţi, înviată şi reînviată necontenit. În universul real se insinuează un altul, un vis în vis, o lume absurdă, cosmogonică, sinuoasă, plină de simboluri care aşteaptă să fie descoperite.

„Trei poveşti evocatoare, ivite parcă din caietele lui Kafka, ce descriu transformări stranii pe care le suferă unii oameni absolut obişnuiţi în timp ce-şi văd de vieţile lor. […] Hiromi Kawakami lasă un semn de avertizare pe harta lumii literare japoneze: de-aici încolo e tărîmul dragonilor, sau al şerpilor şi al fantomelor, în orice caz. Uimitor, straniu şi minunat.” (Kirkus Reviews)

„În Japonia, ficţiunea cea mai interesantă şi mai apreciată în prezent e scrisă de femei. Poate de aceea reinterpretarea miturilor premoderne pare a fi o tendinţă în rîndul generaţiei actuale de scriitori japonezi. Pînă la urmă, în folclorul ţării, femeile reprezintă adesea ameninţări transgresive faţă de ordinea simbolică. Aşadar, cine poate fi mai potrivit să revendice aceste poveşti, să le sondeze puterile ascunse şi să le arunce în lupta împotriva exceselor unei noi epoci?” (Los Angeles Review of Books)

„Hiromi Kawakami reuşeşte să ne arate cît de indiferenţi am devenit la misterele şi ciudăţeniile vieţii de zi cu zi, la felul straniu în care oamenii pot să dispară oricînd din viaţa noastră şi la sentimentul de doliu, jale şi gol lăuntric pe care ei îl lasă în urmă.” (The Japan Times)

Hiromi Kawakami este o autoare niponă, descoperită de mine acum o vreme datorită romanului foarte bun „Vreme ciudată la Tokio”. Între timp, am mai citit sub semnătura sa „Prăvălia de mărunțișuri a domnului Nakano”, iar văzând că a apărut această carte, „Jurnalul unei nopți nedesăvârșite”, – pe care am găsit-o pe stoc la Libris -, mi-am dorit să văd ce a scris autoarea înainte de cele două romane menționate mai sus, întrucât acest volum este apărut în 1996.

Cartea abordează un cu totul alt gen decât cele scrise ulterior, însă stilul este deja foarte bine conturat. Volumul prilejuiește o călătorie fantastică în lumea interioară a femeii nipone, pe fundalul eresurilor de care această țară nu duce lipsă, dar și o abordare din perspectiva masculină, în cel de-al treilea titlu conținut. Scriitura este în același timp elevată și tonică, păstrând porții generoase de palpabil, în ciuda subiectelor aduse la lumină de către autoare. Nu este o carte pentru pragmatici, ci una pentru cei care au tangențe cu arta, cu visul, cu experiența unui oniric descătușat, cu traversarea unor zone ale realismului magic înspre suprarealism și, de ce nu, cu poezia, fiindcă este ceva aproape poetic în proza lui Hiromi Kawakami, chiar și în „Vreme ciudată la Tokio”.

Cartea conține trei lucrări de proză scurtă, toate trei relatate din perspectiva unui personaj-narator diferit.

„Când calci pe șarpe” este povestea unei tinere pe nume Hiwako, care lucrează la un magazin de mătănii, Kanakanado, pe post de asistent. Magazinul este deținut de familia Kosuga: domnul Kosuga se ocupă de vânzări, iar Nishiko, soția acestuia, manufactureaza mătăniile, care sunt apoi livrate către clienți, printre care multe temple din zonă.

Într-o zi, pe când traversa un parc, tânăra calcă pe un șarpe, care se instalează apoi în casa ei, luând adeseori forma unei femei în jur de 50 de ani, care pretinde că îi este mamă și dorește să o cheme în lumea șerpilor. Doamna Nishiko nu este nici ea deloc străină de această lume, iar ceea ce urmează o plasează pe Hiwako în poziția de alege dacă să rămână în lumea noastră, cea de toatele zilele, sau să se abandoneze unei căi noi, seducătoare și respingătoare totodată. Accentul este pus pe trăirile tinerei, ceea ce se va putea vedea și în următoarele două povestiri.

În „Dispariție” putem vorbi de un alt fenomen misterios. Într-o familie, disparițiile sunt un fenomen deloc neobișnuit. Unii membri ai familiei pur și simplu dispar în eter. Acest lucru se întâmplă și cu fratele mai mare al protagonistei, care era logodit cu o tânără pe nume Hiroko. Cu un simț fin al ironiei, rolul acestuia este preluat de fratele mijlociu, însă, ce să vezi… deși se logodește cu Hiroko, aceasta începe să se micșoreze. Altă familie, altă problemă… Ca să nu mai zic că, mai întâi, a dispărut Goshiki, vasul vorbitor traversat de caractere chinezești transmis din generație în generație.

Vine și rândul fetei să fie logodită, conform tradiției, căci vorbim aici de familii tradiționale, serioase. Oare va dispărea și ea sau altul va fi traseul său?

În această povestire apare un alt mit al schimbătorilor de formă din Țara Soarelui-Răsare, anume cel al vulpilor, sub formă unor minivulpi magice, cu proprietăți învăluite în mister.

Nuveleta „Jurnalul unei nopți nedesăvârșite”, cea care dă și titlul volumului, este o alegorie profundă asupra condiției umane, o poveste despre dragoste și căutare, despre scindarea interioară care se petrece atunci când palierele ființei nu sunt acordate. Protagonistul, de această dată, se află în urmărirea unei fete imaginare, fantastice, de care se simte atras într-un mod în același timp erotic și detașat. M-a dus cu gândul la o realcătuire a relației naratorului cu el însuși, iar prin vocea lui transmite mesaje nimeni alta decât chiar Hiromi Kawakami. O poveste plină de pasiune și de revoltă, de lupta căutării de sine, dar și a căutării inefabilului iubirii, senzual și primejdios, riscant și autentic. Cuplul primordial, mereu recreat, față în față cu provocările. Noaptea nu este văzută doar ca un moment în timp, ci ca o lume în sine, în care se poate întâmpla orice, cu legile ei neștiute, care sfidează ceea ce considerăm realitate. Putem privi cartea ca pe un vis, ca pe un șirag de elemente fantastice simbolice dar, dincolo de toate, e o joacă. Fiindcă avem nevoie de ea. Cu adevărat.

Lectura acestei cărți dăruiește cititorului o senzație subtil-eliberatoare de convenții, de tradiții prost înțelese și, mai ales, de banalitate. Vă invit să o descoperiți!

„Pe negândite, fata se făcu de vreun centimetru. Nici nu mai știam dacă o sărutam sau dacă doar savuram persistența gustului sărutărilor, dar chiar și după aceea, respirația fetei se umplea tot mai tare de parfumul crinilor, iar sunetul respirației sale ca o bătaie de aripi de fluture se întețea mai să-mi spargă timpanele.

Când am aruncat privirea în palmă, fata strălucea alb în noapte. Am mângâiat-o: părea să fi prins luciu. Am avut o senzație fină, și caldă, și rece în același timp, și când m-am uitat mai bine, mi-am dat seama că se transformase într-o perlă. În adâncul sferei se reflecta chipul fetei și când am iscodit în adâncul ochilor reflexiei sale, am văzut oglindite mai multe fete mici.

Fiecare fată din șirul infinit expira câte o răsuflare la fel de dulce și mă ademenea liniștit, dar insistent. Am atins luciul perlei și atunci fetele au început toate să râdă cristalin, ademenindu-mă din ce în ce mai mult.

Am luat perla în gură, am ținut-o puțin pe limbă, după care am înghițit-o. Nenumăratele fete îmi alunecară din gât în stomac și, prin vasele de sânge, mi se răspândiră în tot corpul. Valuri de plăcere explozivă îmi străbătură atunci trupul și mi-am dat seama că părul îmi crescuse dintr-o dată și că timpul oprit începuse din nou să curgă. […]

Cu fiecare particulă, fata se amesteca și se omogeniza tot mai mult în mine, astfel încât la final nu mai știam dacă fata era eu sau dacă eu eram fata. Confuz, m-a cuprins un sentiment asemănător cu iubirea pentru fată. Un sentiment de iubire pentru ceva neclar, fata sau eu.”

 

Cartea Jurnalul unei nopți nedesăvârșite, de Hiromi Kawakami, poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Polirom

8 Comments

  • Mirela Barbălată

    Mulțumesc, Ana, pentru recomandarea plină de profunzime! Nu am descoperit încă literatura niponă, dar sunt tot mai tentată să o fac.
    Felicitări pentru recenzie!

    • anasylvi

      Cu drag! Iti recomand, de exemplu, „Povesti de vara”, de Mieko Kawakami, pentru un inceput aflat in sfera cotidianului, sau tot din acest registru „Femeia minimarket”, de Sayaka Murata, sau, de ce nu, rafinatul roman de dragoste scris de aceeasi Hiromi Kawakama, „Vreme ciudata la Tokio”. Ulterior poti incerca si zona realismului magic, sa vezi daca te prinde, o plonjare directa in aceasta zona poate fi imprevizibila ca reactie.

Spune-ți părerea!