Jurnalul unui Adam de Bogdan Marcu, Editura Bookzone – recenzie

14

Jurnalul unui Adam

Bogdan Marcu

Editura Bookzone

Nr. pagini: 252
„Jurnalul unui Adam” – romanul comandat de peste 40000 de oameni în primele zece luni, devenind astfel bestseller național.
Volumul I reprezintă primele interacțiuni ale bărbatului, personalizat de Adam, cu femeile din jurul său, în perioada liceului. Pe tot acest traseu ce se rezumă, pentru moment, la prima iubire, primele partide de sex, primele dezamăgiri, atât Adam, cât și personajele feminine își vor trage propriile lecții ce stau la baza maturizării oricăruia dintre noi. 
Ceea ce te determină să nu lași cartea din mână este realismul acesteia, limbajul deloc încărcat cu clișee pe care le auzim la fiecare colț, cu scenele de sex descrise în detaliu, dar și cu sentimentele explicate prin ochii unui bărbat. 
Jurnalul unui Adam este un roman despre evoluția unui bărbat în raport cu sexul frumos, cu femeile. Toți bărbații, asemenea femeilor, au greșit la un moment dat. Unii au învățat ceva, alții continuă să repete greșelile. Să iubești o femeie înseamnă, dincolo de ceea ce este deja evident, să îi pătrunzi în suflet, și, la rândul tău, să o lași să pășească în al tău. Este un roman despre dragoste, despre greșeli, despre lecții învățate, scris fără perdea, căci trebuie să fim sinceri măcar față de noi.”
O lectură ușoară, scrisă într-un stil lejer și prietenos, Jurnalul unui Adam cuprinde destăinuirile, confesiunile unui Adam… precoce, începând cu prima sa experiență sexuală, la doar 15 ani. În continuare, jonglând cu viața de liceu și diferite cuceriri și prietene, ne schițează un tablou al preocupărilor și trăirilor unui adolescent. Entuziast și încrezător, sau dezamăgit și nesigur pe el, exersează toată gama de emoții asociate primelor iubiri…

Cartea are patru părți, fiecare dintre acestea începând cu un citat  semnificativ:
I. ”Cândva, te recunoșteam dintr-o mie. Azi, nici măcar atunci când te am în față.
II. ”Vreau să-ță spun ceva: când alegi să-i rupi cuiva sufletul în bucăți, ar fi bine să te pregătești pentru ce va urma să vină. Roata vieții se întoarce pentru fiecare dintre noi.”
III. ”Timpul nu omoară iubirea. Oamenii o fac. Timpul doar îi supune la teste – ce-i clădit sincer rezistă, iar restul se năruie.”
IV. ”Când ești într-o relație și calci strâmb, riști ca tu să-ți rupi gâtul și celuilalt să-i rupi sufletul. Pășește cu grijă!”
Personajele cărții sunt foarte, foarte tinere, de 15-17 ani, iar perioada pe care se desfășoară întâmplările din carte acoperă sfârșitul clasei a opta și primul an de liceu al lui Adam.
Prima iubită, Andreea, cu doi ani mai mare ca el, a fost cea alături de care și-a pierdut fecioria, dar după câteva întâlniri, relația s-a sfârșit, datorită ei. Primele lacrimi pentru o fată. Și prima lecție despre relații.
”Nici în prima zi din clasa întâi nu am avut atâtea emoții, să știi. (…) Cu fiecare pas ce-l făcea înspre mine, îmi creștea puțin câte puțin ritmul cardiac – cred că aveam tahicardie.
– Bună! Andreea, încântată! îmi spui cu un zâmbet pe chip, în timp ce mi-ai întins mâna. La dracu, transpirasem tot!
– Bună! Adam, încântat! Și ți-am strâns mâna de parcă eram pe punctul de a încheia cine știe ce afaceri importante. (…)
– Ce faci? Mă întreabă cu același zâmbet larg pe chip. 
Câte făceam în sinea mea, dar tot ce ți-am spus a fost ceva extrem de sec:
– Bine, tu?
Acum, când mă gândesc la replica mea mă bufnește râsul. Ea a condus cam toată discuția, cu tact, fără să pară deranjată de lipsa mea de experiență – de fapt, știa în ce se bagă, căci îi spusesem că-s nou în astfel de experiențe.”
Cartea, lăsând la o parte experiențele sexuale, proprii fiecăruia, redă cu finețe perioada primelor întâlniri, primii fluturi în stomac, primele vise și incertitudini, primele despărțiri și primele deziluzii. Cred că oricare dintre noi ne-am regăsit într-o parte din rândurile cărții. Mai înțelepți acum, privind cu nostalgie și îngăduință spre acel timp trecut, cu tot ce a însemnat el pentru formarea noastră viitoare.
Mi-au plăcut dialogurile purtate de Adam cu fiecare din prietenele sale. Întrebări și răspunsuri, preocupări și destăinuiri despre sexul opus, ce, cum, de ce… O incursiune în sentimentele pe cale să înflorească.
De asemenea, după fiecare relație încheiată (nu dura nici una prea mult, era doar perioada primelor tatonări), urmau concluziile de tras și lecțiile învățate. Greșelile sau gafele făcute și asumate cu sinceritate în paginile cărții. Sau doar o prea mare doză de încredere și naivitate care inevitabil era apoi ajustată din mers. A primit câteva ”palme”, dar a și dat… Iar uneori, doar a întors și obrazul celălalt, pentru că unele lecții sau experiențe se cer repetate, nu se ”prind” din prima…

Cartea nu e o poveste propriu-zis, ci o sumă, o enumerare de întâmplări, descrierea fiecărei relații și aventuri amoroase în parte, firesc, așa cum s-a întâmplat și a fost simțită la acea vârstă.
Mi-au plăcut, de asemenea, cugetările, reflecțiile, gândurile presărate cu generozitate printre paginile cărții, ce pot fi ușor considerate adevărate sfaturi sau lecții de viață pentru tinerii – atât fete, cât și băieți – aflați în perioada adolescenței, și nu numai. Unele dintre ele sunt adevărate reguli de bun-simț.
”Femeia vorbește mult, de cele mai multe ori, neavând nevoie de sfaturi, ci doar de o pereche de urechi care să o asculte. Nu vrea nici dreptate, nici critici, ci doar să se descarce. Dacă o ignori, s-ar putea să pierzi emisiunea preferată, aceea în care-ți spune că vrea să fie doar a ta pentru totdeauna. Ș-odată pierdută, ai pierdut și femeia.” 
”Femeia iartă mult! uneori poate prea mult! 
Sunt bărbat și din această postură spun tare și răspicat faptul că femeia iartă mult. Uneori, poate prea mult. De-a lungul timpului am fost iertat când i-am vorbit urât, când am înșelat-o, când am fost nenorocit și i-am ignorat total nevoile. 
Poate că sunteți tentați să le considerați naive, dar nu-s! Femeia, spre deosebire de bărbat are o încredere oarbă în puterea bărbatului de a se reabilita, de a-și repara greșelile, de a nu mai comite alte, de a o iubi frumos și de a-i oferi liniștea mult dorită. Și există bărbați care se îndreaptă și bărbați care se complac în mizeria în care trăiesc. Depinde de inteligența fiecăruia, desigur. (…)
Dacă ești un bărbat mișto, în toată puterea cuvântului, nu-ți obliga femeia să ierte prea multe. Eventual să ierte ziua pentru că are doar 24 de ore, timpul că trece peste voi și îmbătrâniți.”
În concluzie, e o carte ușor de citit, scrisă cu sinceritate și sensibilitate din punctul de vedere al unui băiat, dar e la fel de interesant de citit și de către băieți, și de către fete. Pe lângă lectura plăcută, cu siguranță fiecare se va regăsi la un moment dat în rândurile cărții, iar pentru gândurile frumoase, îndemnurile și sfaturile oferite cu generozitate, avem a mulțumi!

Mulțumim Editurii Bookzone pentru cartea oferită pentru recenzie.
Cartea Jurnalul unui Adam poate fi comandată de pe site-ul Editurii Bookzone

 

About Author

14 comentarii

  1. Suna bine recenzia. Chiar as fi curioasa sa citesc si eu cartea asta. Pare interesant modul in care gândește acest băiat, cum percepe el unele situații, mai ales la vârsta pe care o are.
    Felicitări pentru recenzie, Oli!

    • Cartea e privită retrospectiv, tânărul de douăzeci și ceva de ani rememorand și destainuindu-și primele iubiri. Și o face cu multă sinceritate și sensibilitate. O sa-ți placă!

    • Ivan Magda-Liliana on

      Caută s-o împrumuți de undeva, ca să nu dai banii pe ea. Nu știu ce literatură îți place să citești, poate ție o să-ți placă. Pentru gustul meu…cartea e scrisă PROST din punct de vedere literar. După jumătatea primului volum, le-am aruncat pe amândouă. Mi-a părut rău după timpul pierdut.

  2. Recunosc că nu am fost tentată până acum să cumpăr cartea. Am mai citit unele citate pe facebook și sunt de acord cu părerea ta. 🙂 Felicitări pentru prezentare!

Lasă un răspuns