Delicatese Literare
Recenzii

Jurnalul unui librar de Shaun Bythell, Editura Pandora M, Colecția Anansi Ego – recenzie

Jurnalul unui librar

(The Diary of a Bookseller – 2017)

Shaun Bythell

Editura Pandora M

Colecția Anansi Ego

Traducere din limba engleză de Mihaela Buruiană

Nr. de pagini: 352

An apariție: 2020

Shaun Bythell este din 2001 proprietarul magazinului de cărți vechi The Bookshop din Wigtown, cel mai mare magazin de acest fel din Scoția. În 2010 a înființat pagina de Facebook a magazinului, unde postează observații acide legate de întrebările stupide, trăsnite sau comentariile răuvoitoare ale clienților săi. Jurnalul unui librar (2018) este prima lui carte, unde relatează evenimentele cotidiene din viața unui librar, care arată total diferit de versiunea idilică pe care o avem cu toții în minte. În 2019 a publicat o a doua parte a memoriilor sale, The Confessions of a Bookseller.

Când Bythell, orgoliosul patron al celui mai mare magazin de cărți vechi din Scoția și ­a înființat, în 2010, pagina de Facebook, a hotărât, în mod premeditat, să se concentreze asupra comportamentului clienților.
Acest jurnal, ținut timp de un an, nu face altceva, ba chiar mai aduce și alte personaje pitorești în colimatorul autorului. Deși este cutremurător de amuzantă, cartea aceasta conține și un miez mai mult decât serios: este o scrisoare furibundă din linia întâi a luptei dintre proprietarii micilor afaceri cu cărți și giganți precum Amazon.

Meseria de librar cere o răbdare de fier. Bythell face și el ce poate, dar nu-i iese întotdeauna.The Independent

Jurnalul unui librar este o carte amuzantă și plină de căldură (spre deosebire de magazinul autorului) și merită să devină unul dintre acele bestselleruri care-­l irită pe Bythell atât de mult.Mail on Sunday

Trebuie neapărat să cumpărați cartea asta și, cu riscul de a fi bruscați sau insultați, luați­-o de la un librar adevărat! –
Sunday Express

Pentru toți aceia care le iubim, cărțile sunt în mod sigur mai mult decât doar niște obiecte, sunt companionii noștri zilnici, care ne însoțesc cu orice prilej și ne oferă lumi întregi de cunoaștere și de imaginație. Cum o fi însă să fii librar, practic însăși viața profesională să ți se învârtă în jurul cărților? Shaun Bythell nu e însă orice fel de librar, adică un vânzător de cărți și atât, el este proprietarul celei mai mari librării-anticariat din Scoția, cu un stoc de circa 100000 de cărți – The Bookshop din Wigtown, un orășel pitoresc din sudul Scoției, încă din 2001. El a preluat librăria după ce a revenit în orașul natal și de atunci a muncit din greu pentru a avea un stoc important de cărți vechi, unele rare, foarte multe ediții princeps, seturi și cărți din toate domeniile, beletristică dar și cărți de specialitate sau care tratează subiecte diverse, de la istorie la căi ferate (care sunt și neobișnuit de căutate, între noi fie vorba).
Cartea este exact ceea ce exprimă clar titlul: jurnalul timp de un an al lui Shaun. Începe fiecare lună cu un citat din „Amintirile unui librar”, de George Orwell, sub care își trece propriile impresii legate de experiențele descrise în acestea, urmând ca apoi să redea jurnalul zilnic, specificând și numărul de comenzi online, de cărți găsite iar la finalul zilei, numărul de clienți și încasările.
Povestea începe, așadar, din luna februarie a anului 2014 și se încheie în februarie anul următor.
Fragmentele de la începutul fiecărei luni sunt foarte importante deoarece reflectă foarte bine caracterisiticile pieței de carte locale și generale, beneficiile dar și problemele vieții de librar, de patron al unei afaceri care a devenit din ce în ce mai dificil de gestionat în contextul în care marii giganți ai comerțului online, cum ar fi Amazon, își permit să vândă la prețuri mici și cu taxe de transport foarte convenabile, ceea ce cauzează multe bătăi de cap celor rămași în comerțul clasic. Shaun Bythell a făcut tot posibilul să se adapteze noilor circumstanțe, colaborând inclusiv cu librăriile online, păstrându-și și magazinul fizic și promovându-l atât pe internet, pe pagina de Facebook și chiar prin intermediul acestei cărți, o lovitură de maestru, zic eu. Prin paginile acestui jurnal, Bythell reușește să prezinte cititorului peripețiile lui de zi cu zi, într-o manieră plină de umor, care pentru mine a fost un deliciu și l-am savurat cu plăcere, să prezinte comunitatea din care face parte, atât cea a orașului Wigtown cu specificul lui, a celor pasionați de cărți, dar și angajatele sale, clienții, partenera de viață, prietenii, motanul său, Căpitan, iar făcând toate aceste lucruri, implicit, atrage atenția asupra librăriei sale, care oricum se bucură de o anumită notorietate. Acesta este un mod inteligent de a face reclamă!
Ei bine, da, am vizitat pagina de facebook a librăriei, care este adeseori pomenită în text, mai ales în contextul în care Nicky, angajata permanentă și dezinvoltă arbora postări neconvenționale în cadrul ei.
Shaun Bythell reușește să creeze un cocktail spumos și plin de energie în acest jurnal. Oamenii din jur sunt portretizați în culori vii: Nicky cea blazată, Laurie, Flo, Bethan și celelalte angajate temporare, partenera sa de viață Anna, o mulțime de prieteni, atât din orășel, cât și din alte zone, majoritatea având de-a face cu lumea cărților sau a culturii, în general, clienții – atât cumpărătorii, cât și cei care vând cărți, de multe ori colecții întregi rămase după moartea unor oameni în vârstă, sau a unora nevoiți să se mute în spații mai mici, care nu le permite să păstreze cărțile, sau cei care au nevoie de bani și astfel se despart de cărțile strânse de multe ori într-o viață, sau povestea cărților transmise din generație în generație, fiindcă în librărie se vând chiar cărți vechi de sute de ani. Cea mai veche carte din stoc, după spusele autorului, data din 1501. Fiecare carte dintr-un anticariat are o poveste amplă, povestea proprietarilor ei trecuți, prezenți și viitori.
Portretizându-i pe toți aceștia, Shaun se descrie inclusiv pe sine, un autoportret indirect unde predomină umorul, autoironia pe alocuri. Mi-a plăcut mult onestitatea lui, faptul că nu pozează în sfânt, ci recunoaște că uneori e acid la adresa clienților, angajaților sau a localnicilor.
O altă fațetă foarte interesantă este lista de sugestii literare. Evident, în carte sunt amintite multe titluri, iar autorul ne ține la curent inclusiv cu propriile sale lecturi. Există chiar un episod în care Bythell, exasperat de e-readerele care îi prejudiciază sfera de activitate, a tras cu pușca într-un Kindle și l-a expus la vedere. Autorul nu se ferește deloc să își facă simțit punctul de vedere în privința tuturor acestor schimbări, care afectează piața tradițională de carte, dar și în legătură cu alte chestiuni privind viața publică, cum ar fi independența Scoției sau construirea unui parc eolian în apropiere.
În jurnalul său, el strecoară cu abilitate părți din viața personală între cele legate de librărie, astfel împletind în mintea cititorului librarul Bythell cu omul Shaun, creând o conexiune cu cititorul și accentuând aspectele pe care dorește să le pună în valoare. L-am iertat chiar și pentru repetarea constantă a unor clarificări, de exemplu „Katie, poștărița” sau „Sandy, păgânul tatuat”. Shaun, chiar și eu, cu memoria mea nu prea grozavă, i-am reținut după primele precizări, zău!
„Jurnalul unui librar” este o experiență în sine, o carte pe care o recomand cu drag tuturor iubitorilor lecturii. Probabil veți vedea cu alți ochi următoarea comandă la un anticariat, în plus constituie și o pledoarie pentru achiziția de ediții mai vechi, nu numai a noilor apariții de pe piață.
Vă invit cu drag să îl cunoașteți pe Shaun Bythell, simpaticul librar scoțian și anticariatul său, The Bookshop din Wigtown!
„Mulți librari se specializează. Eu nu. Magazinul are o gamă largă de subiecte și titluri, în care înghesui tot ce pot. Sper că se găsește ceva pentru fiecare, dar chiar și cu 1000000 de titluri în stoc, mulți oameni tot pleacă cu mâna goală. Dacă cineva cumpără un roman de dragoste de la Mills and Boon cu 2,5 lire sau un exemplar broșat rufos din Etica lui Spinoza cu 2,5 lire, asta este irelevant. Fiecare, sper, va obține suficientă plăcere din experiența lecturii.”
„Încă o zi urâcioasă, care nu s-a îmbunătățit la 9:10, când a sunat telefonul: «Mai mare rușinea! Nu știu cum aveți tupeul să vă numiți librar, dacă trimiteți așa o porcărie!» și tot așa. Omul a continuat în felul ăsta câteva minute. După mai multe întrebări, s-a dovedit că persoana respectivă comandase o carte de la un magazin cu nume similar (nu este ceva neobișnuit, așa cum, cu înțelepciune, spusese Tom Jones) și nu era mulțumit de starea ei. Când a înțeles că sunase la librăria greșită și că toată povestea asta nu avea nicio legătură cu noi, mi-a zis că o să «ia măsuri mai departe», după care a închis.”
„Chiar înainte de prânz un client a oferit 10 lire pentru o carte pe care noi am pus un preț de 80 de lire. I-am spus că, dacă mă roagă frumos, îi fac reducere de 10 lire. A trântit cartea pe tejghea și a plecat «dezgustat», moment în care am hotărât că pe ordinea de zi trebuia să se afle și escapismul de clienți. Așa că am găsit o carte nouă de citit și m-am ascuns în birou cu Răpit de pirați, o soartă pe care m-aș fi bucurat să o aibă și ultimul client.”

Cartea Jurnalul unui librar de Shaun Bythell poate fi comandată de pe pandoram.ro

Cărțile apărute la Editura Pandora M se pot comanda pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librariadelfin.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Pandora M

12 Comments

Spune-ți părerea!