Delicatese Literare
Recenzii

Karla, zâna cu ochi azurii de Sergiu Someșan, Editura Etnous – recenzie

Karla, zâna cu ochi azurii

Sergiu Someșan

Editura: Etnous

An apariție: 2021

Nr. pagini: 251

Sergiu Someşan (n. 8 decembrie 1954, Reghin, judeţul Mureş, România) este un scriitor român de science-fiction şi fantasy contemporan. A urmat şcoala primară în Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi în Codlea, judeţul Braşov. Liceul l-a început în Codlea şi l-a terminat la Petroşani, unde a urmat apoi trei ani cursurile Institutului de Mine din Petroşani.
Cariera sa literară — care continuă şi în prezent —, este la fel de interesantă. Publică poezii începând din 1971, în revistele Orizont (Timişoara), Convorbiri literare (Iaşi) şi Tomis (Constanţa). Din 1972, publică proze în Vatra, Revista Magazin, Viaţa Militară, Pentru patrie, dar şi în Helion-ul timişorean, precum şi în multe alte fanzine şi almanahuri (de pildă Anticipaţia 1987). În plus, un volum de versuri la Editura Litera, Cuvinte de vânzare. În 1987, ia premiul I la concursul Helion organizat de Casa Universitarilor din Timişoara, cu povestirile „Să n-o săruţi pe Isabel” şi „O casca albă şi un copil în ploaie”. După 1990, devine redactorul a trei reviste (Alfa, Comando şi Vampirii) dintre care cea mai longevivă a fost Alfa (doi ani!), apoi lucrează ca ziarist la Gândul Liber şi la Transilvania Expres.

În 2000, publică volumul de povestiri SF Să n-o săruţi pe Isabel (Editura Arania, Braşov). În 2001, apare a doua sa carte, Radiestezia — realitate şi mister (Editura Arania, Braşov) — aceasta dorindu-se un eseu asupra paranormalului. Pe 8 decembrie 2001, îi apare al doilea volum de proză scurtă fantastică, Carte de magie (Editura Arania, Braşov). În mai 2003, la Timişoara, în cadrul celei de-a doua săptămâni internaţionale a SF-ului, lansează încă un volum de proză scurtă, intitulat Cadouri de Crăciun (Editura Karmat Press, Ploieşti), iar în 2004 volumul de proză scurtă fantastică Aproape îngeri (Editura Cartea Românească). Urmează, tot în 2004, un nou volum de proză fantastică, Numărul fiarei (Editura Vremea XXI) şi o carte cu o prezentare grafică deosebită (coperta îmbrăcată în catifea!), cu titlul Poiana îngerilor (Editura Aldus). A mai publicat volumele de povestiri Şapte flori erotice (Editura Vremea, 2006) şi o antologie în limba engleză din propriile sale scrieri, Do Not Kiss Isabel (Editura Infarom Publishing, 2008).

Postat iniţial integral pe internet, Apocalisa după Ceauşescu (Editura Vremea, 2012) este primul său roman, debutul unei proiectate trilogii din care vor mai face parte Apocalipsa după Virgil şi Apocalipsa Omului-oglindă.

În primele zile ale lunii august am fost plecată pe cărări de munte prin zona Maramureș, de aceea timpul pentru lectură a fost destul de limitat. Cu toate acestea, cărțile nu au lipsit din bagajul meu, iar una dintre acestea a fost ,,Karla, zâna cu ochi azurii” scrisă de Sergiu Someșan, un scriitor pe care îl știu, oarecum, din mediul online, dar cu a cărui scriitură nu am făcut cunoștință până acum.

,,Karla, zâna cu ochi azurii”, a cărei copertă de un albastru incandescent m-a farmecat și, totodată, mi-a dat o stare de liniște senină, este cea de-a 30-a carte a autorului, una care a cunoscut puterea artistică a penelului destul de greu, nicidecum însă din lipsă de talent sau inspirație a condeierului. Scrierea cărții se datorează, în întregime, unei tinere de optsprezece ani, Karla Herescu, cea care i-a fost, atât muză, cât și sprijin, motivație și forță, pe toată perioada derulării procesului creativ, ,,prin farmecul și prin talentul ei de a fragmenta Universul în mici capodopere muzicale.” 
,,Acum sunt pe cale să îmi scriu drumul și odată cu el vine la pachet această părticică ruptă din sufletul meu. Naiul, botezat de mine SONIDO-CELESTE (sonido-sunet în spaniolă, iar celeste – celest în italiană) este mica mea căsuță din vis în care mă refugiez să cred și să sper… 
(…)
Este exprimarea emoției mele printr-o suflare caldă și minunată într-un tub inert de lemn, pe care eu îl însuflețesc cu dragostea mea pentru sunetul lui celest.”

,,Karla, zâna cu ochi azurii” este un volum de treisprezece povestiri scrise într-o manieră simplă si caldă deopotrivă, ce au reușit să mă ia prin surprindere, dar totodată, să mă țină captivă, printre cuvintele ce se derulau în fața ochilor cu ușurință, de la început și până la sfârșit.

Povestirile nu sunt legate între ele din punct de vedere al acțiunii, dar au, totuși, câteva particularități comune, de aici și senzația de continuitate, dar și farmecul din spatele vocabulelor. Fiecare povestire are în centrul său iubirea, atât cea pură, purtată în brațe de îngeri și îmbrăcată în haina frumuseții și a exuberanței, cât și cea dureroasă, îmbrăcată în haina deziluziei și tristeții. Iubirea, strâns corelată cu viața și moartea, credința și deznădejdea, pământul și celestul, gravitează în jurul Karlei, cea cu ochi azurii, zână și femeie, forță și încredere, amăgire și speranță. Autorul îmbină realul cu fantasticul, sub o formă sau alta, contopirea acestora, pe nerăsuflate, oferind cititorului puterea de a-și creiona propria viziune asupra narațiunii. Deși Karla are rolul central al fiecărei istorisiri, autorul folosește multiple perspective narative, diferite, pentru o înțelegere mai clară atât a contextului literar, cât și a emoțiilor și sentimentelor tuturor personajelor ce prind viață.

Cele treisprezece povestiri, fructul imaginației autorului Sergiu Someșan, dar și universul magic al tinerei cu ochi azurii, sunt: Karla, zâna cu ochi azurii, în care suntem martorii tăcuți ai unei minuni înfăptuite de sunetele duioase ale naiului, Fata de pe malul mării, care ne vorbește despre o iubire ce doare, și lasă urme, pentru a-și primi apoi vindecarea, Radiestezie – o dragoste târzie, care ne arată cum între iubire, rațiune și senzorialitate există o legătură puternică și incredibilă, Aproape îngeri, în care îngerii au locul lor, bine definit, pe Pământ, Există un Dumnezeu al pisicilor, care ne arată că există viață dincolo de moarte, chiar și pentru pisici, Oul primordial, care ne vorbește despre ,,problema turnurilor din Hanoi” și legătura lor cu dragostea, Răzbunare, dulce răzbunare, care ne arată cum răzbunarea, din și pentru iubire, poate fi o dulce așteptare, Cleptomanul meu iubit, o istorisire a iubirii neașteptate, Tăietorul de lemne, care ne arată că între pământ și cer există o tainică legătură, iar dragostea este ingredientul central, Poiana îngerilor, care ne reamintește că orice faptă are răsplata ei, bună sau rea, O rază prostuță de soare, în care viața și moartea se întrepătrund într-un mod intens și cald deopotrivă, Prima și singura mea iubire, o poveste despre visuri ce prind aripi pentru a-și găsi împlinirea și În așteptarea lui Mesia, în care tehnologia, credința, iubirea, prietenia merg, într-un univers diferit, mână-n mână pentru a aduce zâmbet și speranță inimilor triste.

Emoții și trăiri, gânduri și dorințe, fantasme și realități purtate de sunetele duioase ale cântului, povești într-o poveste ca un labirint de coridoare în care iubirea dă culoare și savoare! Cuvintele plutesc spre infinit purtate de suflul vântului, praf de stele și – de ce nu? – de imaginația cititorului. Este viața o călătorie încrâncenată? Este iubirea o luptă sau un dans între două suflete?

Mi-a plăcut acest volum, unul surprinzător pentru mine din punct de vedere al narațiunii, care a venit ca o rază de soare într-o zi înnorată. Mi-a reamintit, printre altele, că iubirea înalță, râsul alină durerea, frumusețea alungă teama. În mijlocul a tot și toate suntem NOI, suflete călătoare pe aripile visării.

Vă invit să pătrundeți în universul de poveste al unui suflet cald – Karla, zâna cu ochi azurii și să vă bucurați de o lectură senină, de vară, dar cu iz de iubire, inocență, simplitate și duioșie. O carte pe care o recomand, în special, celor care mai au puterea de a crede în iubirea suavă și pasională deopotrivă, care reușesc să zâmbească în fața naivității dulci, care nu se sfiesc să viseze cu ochii deschiși.

,,Deci în cazul în care ați uitat, eu sunt Karla. Am 18 ani și sunt altfel…. Am început să îmi scriu drumul. 
Mă însoțești? Ai curajul ăsta?” 
Karla Herescu, muza autorului pentru această carte (care apare și pe coperta cărții), cântând la nai, în concert la la Ateneul Român:

8 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *