Delicatese Literare
Recenzii

La Belle Epoque. Amurgul unei lumi de Mary McAuliffe, Editura Corint – recenzie

27 septembrie 2020 /12 Comments

La Belle Epoque. Amurgul unei lumi

(Twilight of the Belle Epoque: The Paris of Picasso, Stravinsky, Proust, Renault, Marie Claire, Gertrude Stein, and Their Friends through the Great War – 2014)

Mary McAuliffe

Editura Corint

An apariție: 2020

Nr. pagini: 480

Traducere din limba engleză de Alina Popescu

Prefață de Alina Pavelescu

MARY SPERLING MCAULIFFE este deținătoarea unui doctorat în istorie la Universitatea din Maryland, a predat la mai multe universități și a ținut prelegeri la Smithsonian Institution. A petrecut foarte mult timp în Franța, mai ales la Paris, despre care a scris mai multe cărți: Paris Discovered, Dawn of the Belle Epoque, Paris on the Brink, Twilight of the Belle Epoque, Clash of Crowns și Paris Discovered. Locuiește la New York cu soțul ei și împărtășește cititorilor amintirile și fotografiile din Paris pe blogul ei și pe pagina de Facebook (www.Parismsm.com).
Cu o măiestrie artistică inegalabilă și o atenție deosebită acordată detaliilor istorice și documentelor inedite, dar și imaginilor de epocă mai puțin cunoscute, Mary McAuliffe își completează, cu această nouă lucrare, cronica pariziană din care cititorii români cunosc deja Parisul anilor nebuni. De la Expoziția Universală din 1900 și până la sfârșitul Primului Război Mondial, Parisul a fost, cu adevărat, centrul cultural al Occidentului. Aici au trăit și au creat artiști de geniu (Pablo Picasso, Auguste Rodin, Henri Matisse, Igor Stravinski, Maurice Ravel, Marcel Proust), oameni de știință (Pierre și Marie Curie), dar și inovatori (André Citroën, Louis Renault, Auguste și Louis Lumière), fiecare în parte izbutind să revoluționeze propriul domeniu de activitate.
Orașul Luminilor a devenit capitala haute couture și a produselor de lux, aici au apărut unele dintre primele cinematografe și a fost construit le métro. Numai că sâmburele disoluției la Belle Époque fusese deja sădit și Primul Război Mondial se profila la orizont. Iar conflagrația avea să îi pună la grea încercare pe toți locuitorii extravagantei citadele.

„Mary McAuliffe  își folosește talentul scriitoricesc […] pentru a zugrăvi anii de început ai secolului al XX-lea împletind, cu o măiestrie inegalabilă, firele nenumăratelor povești ale unora din cele mai fascinante personalități ale istoriei și artei pentru a crea o frescă de neuitat a Parisului.”  – THE NEW YORK TIMES
„McAuliffe reînvie o epocă plină de viață și de contradicții […] într-o narațiune extraordinar de captivantă.” – PUBLISHERS WEEKLY
„În cronica ei atotcuprinzătoare, Mary McAuliffe ne oferă o detaliată relatare a evenimentelor fiecărui an din a doua parte a perioadei denumite la Belle Époque, iar structura cronologică pe care o folosește drept cadru al narațiunii generează juxtapuneri uluitoare: într-o pagină, tânărul Charles de Gaulle este uluit de interpretarea lui Sarah Bernhardt, iar, în următoarea, Pablo Picasso hoinărește prin Paris având în buzunar un pistol pe care i l-a dăruit zurbagiul avangardist Alfred Jarry. […] Cu toate că este o lucrare de istorie cât se poate de serioasă și de bine documentată, cartea are tot farmecul unui album excelent ilustrat și toată savoarea bârfelor din lumea bună.” – THE WALL STREET JOURNAL
„La Belle Epoque: amurgul unei lumi”, de Mary McAuliffe este o excelentă lucrare de nonfictiune care acoperă intervalul de timp dintre anii 1900 și 1918, din acea epocă plină de idei, inovații și inspirație în atâtea domenii, atât cele ce țin de cultură, cât și cele aparținând ramurilor științifice.
Lucrarea se concentrează asupra Parisului, centru important al tuturor acestor schimbări, în principal în domeniul artistic. Sunt anii de liniște de după Războiul franco-prusac, un moment de respiro pentru țările europene, care a permis tuturor acestor oameni pe care autoarea îi aduce în lumina reflectoarelor să performeze la un nivel înalt, fiecare în domeniul său de expertiză.
Evident, lucrurile nu au fost numai lapte și miere în această perioada istorică, însă stabilitatea și pacea au oferit contextul necesar pentru multe schimbări, permițând spiritelor să gonească pe aripile inspirației, iar societății să se bucure de cele mai noi avantaje și produse ale arhitecturii, ingineriei și artelor.
Autoarea a conceput această carte pe capitole, primele două, „Regele își face intrarea în scenă” și „Boema de pe Sena” plasate în 1900, apoi fiecare capitol, purtând titluri evocatoare, ilustrează câte un an din perioada mai sus menționată, acoperind evenimentele importante ale vieții cultural-științifice, precum și din viața privată a actorilor acelor evenimente, cei care au pus în scenă întreaga splendoare a epocii.
Totul începe cu Expoziția Universală de la Paris din 1900, un eveniment de o amploare extraordinară chiar și pentru vremurile noastre, vizitată de milioane de oameni din întreaga lume și cu venirea lui Picasso la Paris, un pictor a cărui influență s-a simțit vreme de decenii și un artist care a zguduit din temelii artele frumoase cu viziunea sa. În ceea ce privește pictura, autoarea îi urmărește, de-a lungul acestor ani, pe câțiva dintre cei mai proeminenți artiști, pe lângă Picasso. Astfel, avem ocazia să ne familiarizăm cu Matisse, Braque, Juan Gris, Claude Monet, Modigliani și mulți alții care au revoluționat artele în acele zile. Lor li se adaugă sculptori precum Rodin cel controversat, Brâncuși, dar și patroni ai artelor printre care Gertrude și Leo Stein sau Misia Sert. Jean Cocteau își începea și el vestita carieră, lumea filmului se dezvolta tot mai mult. Le regăsim în paginile cărții pe faimoasa actriță Sarah Bernhardt sau pe dansatoarea Isadora Duncan, o revoluționară în domeniul său, alături de Diaghilev și de faimosul balerin Nijinski. Intrăm în culisele muzicii de calitate alături de Debussy, Ravel, Stravinski, Lili și Nadia Boulanger.
Nici partea tehnică nu este lăsată deoparte, astfel descoperim începuturile industriei franceze de automobile și îi cunoaștem pe cei cu care a început această mare aventură pe patru roți, Louis Renault și Andre Citroën. Aceia au fost și anii în care pionierii zborului din toată lumea și-au arătat îndemânarea, reușind, ușor-ușor, să cucerească acest spațiu până atunci interzis omului, de la Icar și până la ei – cerul. Franța a fost printre fruntași și în acest domeniu, reușind să contruiască multe aparate de zbor. Din păcate, aceste invenții uluitoare au fost curând folosite în scopuri distructive, în timpul Primului Război Mondial, de către marile puteri implicate în conflict. Infrastructura cunoștea o dezvoltare fără precedent, trenurile din ce în ce mai bune și metroul parizian, o operă de artă în sine. Să nu îi uităm pe savanții Pierre și Marie Curie și descoperirile lor, dar nici pe scriitori: Proust, Zola, Gide, Apollinaire, Anna de Noailles, Rainer Maria Rilke.
În acei ani plini de efervescență creatoare, au început să se revoluționeze și alte domenii, cum ar fi moda, dominată de Paul Poiret, considerat regele modei, sau de prospețimea stilului lui Coco Chanel. Eugene Schueller a pus bazele a ceea ce urma să fie o marcă de top în cosmetică – L’Oreal, iar parfumierul Coty a îndrăznit să creeze parfumuri ca nimeni altul înainte, aducând noutăți și în privința sticlutelor de parfum. Auguste Escoffier s-a remarcat în cele mai faimoase bucătării europene.
Pe alocuri, autoarea introduce vocea abatelui Mugnier, un cleric cu o atitudine neobișnuit de deschisă pentru acele timpuri în care statul trecea printr-un proces de laicizare și familiarizează cititorul inclusiv cu figura lui Charles de Gaulle, pe atunci un tânăr militar, cel care urma să devină general și om de stat important în istoria franceză și europeană și care a evadat de atâtea ori în timpul războiului, încât am pierdut șirul acestor evadări ale sale, descrise în carte.
Capitol după capitol, povestea se desfășoară amplu și iscusit, înfățișând în paralel toate aceste destine și realizări, dar și starea de fapt la nivel de societate, atmosfera pariziană a vremurilor și direcția în care se îndreptau lucrurile. Cele mai mari prietenii, dar și rivalități ale vremii sunt înfățișate la obiect, cu multe citate aparținând protagoniștilor întâmplărilor respective, creând o atmosfera care reflectă dinamismul acelor ani.
Primul Război Mondial a provocat un sfârșit brutal al acestei epoci pline de strălucire, întrerupând seria de inovații în toate aceste domenii și aruncând întregul continent în haos. În ultima parte a cărții propriu-zise, autoarea trasează liniile generale ale conflictului, dar și efectele sale asupra lumii construite în La Belle Epoque. Chiar dacă epoca a fost, privind obiectiv, departe de perfecțiune, sub imperiul multor căutări și frământări sociale, cu diferențele de clasă care au caracterizat în general, de-a lungul timpului, istoria omenirii, prin comparație cu alte epoci și, mai ales, cu ororile Primului Război Mondial, a rămas în memoria colectivă drept un moment aparte, iar avântul căpătat de cultură, știință și tehnologie a stat la baza diferitelor realizări ale secolului XX.
La final, autoarea a inserat cu minuțiozitate note pentru fiecare capitol, care demonstrează atenta documentare pe care a întreprins-o în scrierea acestei lucrări, precum și un mic album conținând imagini sugestive, album pe care eu mi l-aș fi dorit ceva mai cuprinzător, dar care a fost foarte plăcut de admirat.
Coperta, care reproduce pictura lui Jeaninot din 1904, intitulată „Cină la Hotelul Ritz din Paris”, întregește acest ansamblu armonios.
Recomand această carte tuturor celor care doresc să își completeze cunoștințele legate de acele vremuri și de personalitățile remarcabile de atunci, într-un mod eficient și, totodată, agreabil.
„În acel an, milioane de oameni se înghesuiseră deja să vadă Expoziția Universală de la Paris, care etala o veritabilă explozie de inovații revoluționare, inclusiv un Palat al Electricității (splendid iluminat noaptea) și un trotuar rulant acționat electric (un soi de bandă rulantă orizontală primitivă), care purta zilnic, ca prin magie, grupuri întregi de vizitatori încântați și, poate, osteniți, de-a lungul unei porțiuni a malului stâng al Senei (la rive gauche). Acest târg mondial, asemenea predecesoarelor sale, era menit să îi copleșească pe vizitatori, obiectiv pe care și l-a îndeplinit cu brio, spre deliciul celor 50 000 000 de vizitatori care aglomeraseră spațiile care au oferit divertisment și educație din luna aprilie până la începutul lui noiembrie.”
„În iarnă și la începutul primăverii, Parisul era un oraș sumbru și înghețat, iar locuitorii lui primeau în tăcere vestea că inamicul își evacua pozițiile de pe Somme. «Știam deja că o astfel de retragere nu era destul să aducă victoria la orizont…» scria Helen Pearl Adam. În plus, «puțina atenție care mai rămânea și pentru noi înșine era acaparată de gândul la cum să ne încălzim.» Combustibilul era greu de găsit, iar gerul înghețase conductele de apă din tot orașul.”
„Însă, către sfârșitul anului, în sudul Franței se înfiripa o prietenie neobișnuită, dar trainică, între Henri Matisse și Pierre-Auguste Renoir, unul dintre giganții erei anterioare și, totodată, unul dintre puținii încă în viață. Renoir se retrăsese în sud cu câțiva ani înainte, din motive de sănătate – oricum nu îi plăcuseră niciodată în mod deosebit asprele ierni din nord: «Chiar dacă poți suporta frigul, de ce să pictezi zăpadă? E doar o pată care strică obrazul naturii.» În lunile care îi mai rămăseseră de trăit, el și Matisse au vorbit îndelung despre arta lor, și-au analizat reciproc tablourile și diferențele, într-un spirit tot mai cald de prietenie și respect. Pentru Renoir a fost o rază de soare la apusul vieții, iar pentru Matisse, o binecuvântare.”

S-ar putea să-ți placă...

Copilul german de Camilla Läckberg, seria Fjällbacka, Editura Trei – recenzie

10 martie 2022

Forma apei de Guillermo del Toro, Daniel Kraus, Editura POLIROM – recenzie

2 august 2018

Sărutul pictat de Elizabeth Hickey, Editura Nemira, Colecția Babel – recenzie

27 mai 2021

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *