La final apare dragostea de Mary Balogh, Editura Litera – recenzie

La final apare dragostea

Mary Balogh

Editura Litera/ Lira

Traducerea: Ana Dragomirescu

Nr. pagini: 336

Titlu original: At last Comes Love

Face parte din Seria Huxtable   

4. Primul pas: Căsătoria – First Comes Marriage – recenzia

5. Al doilea pas: Seducția – Then Comes seduction

6. La final apare dragostea – At last Comes Love 

7. Ispitirea unui înger – Seducing an Angel

8. O aventură secretă – A secret Affair

Numai disperarea l-ar fi putut aduce pe Duncan Pennethorne, infamul conte de Sheringford, înapoi acasă după spectaculosul scandal pe care l-a stârnit cu cinci ani în urmă. Căci, dependent financiar de bunicul său, Duncan a primit de la acesta un ultimatum: se însoară în două săptămâni sau rămâne fără nici un ban. și iată că soarta i-o scoate în cale pe singura femeie din Londra care are tot atâta nevoie ca și el să-și găsească rapid o pereche.

Pusă într-o situație jenantă din pricina unei minciuni spuse pe negândite, Margaret Huxtable se vede nevoită să accepte cererea în căsătorie făcută de un necunoscut misterios. Dar când descoperă cine se ascunde de fapt în spatele chipului fermecător al pețitorului ei, este deja prea târziu: tocmai s-a logodit cu cel mai notoriu seducător al Londrei. și, pe măsură ce pasiunea se aprinde între ei, doi oameni care se căsătoresc din motive greșite descoperă că niciodată nu este prea târziu să apară dragostea…

La final apare dragostea este o carte frumoasă despre onoare, curaj și sacrificiu, despre aparențe și secrete, despre soartă și, bineînțeles, iubire.

În primul volum al seriei, Primul pas – Căsătoria, am făcut cunoștință cu familia Huxtable: cele trei surori – Margaret, Vanessa (care era văduvă) și Katherine – și fratele lor Stephen.  Familia Huxtable trăia modest , dar soarta li se schimbă radical când Stephen, printr-un concurs de împrejurări, devine noul – și foarte bogatul – conte de Merton. Personajele principale ale primului volum sunt Vanessa și Elliott – viconte de Lyngate și tutorele lui Stephen, care se căsătoresc în urma unei inedite cereri în căsătorie făcute de…Vanessa, în timp ce el intenționa să ceară mâna lui Margaret, dar ajung în cele din urmă să aibă o căsătorie fericită.

Următorul  volum al seriei, Al doilea pas: Seducția, o are în prim plan pe Katherine, care ajunge să se căsătorească forțată de împrejurări, după un început sordid al relației ei cu Jason, baron de Monford și crai vestit, ce o abordează în urma unui pariu pe care îl făcuse, beat fiind, cu niște amici, urmând să o seducă, conform acestuia. Conștiința nu îl lasă însă să meargă până la capăt cu pariul, nedorind să o distrugă social pe fată, dar zvonurile, bârfa, rigiditatea și ipocrizia lumii ”bune” nu le dau de ales, totul răbufnind după trei ani de la ”eveniment” și determinându-i să devină soț și soție. Spre norocul lor, în ciuda faptului că au pășit cu stângul în căsătorie, au reușit să o transforme într-una bazată pe iubire.

Revenind la cartea de față, La final apare dragostea, aflăm povestea lui Margaret (Meg), sora cea mare, o femeie matură, de o frumusețe răpitoare, ajunsă la 30 de ani, după ce își sacrificase tinerețea având grijă de frații ei, după ce le muriseră părinții. Era curtată de marchizul de Allingham, care o ceruse – de două ori chiar – în căsătorie, dar îl refuzase de fiecare dată, întrucât simțea doar prietenie pentru acesta și dorea mai mult de atât, mai ales că știa ce înseamnă dragostea și, din păcate, știa ce înseamnă și suferința din dragoste. Era îndrăgostită de 12 ani de Crispin Dew (fratele primului soț al Vanessei), dar acesta se înrolase promițându-i însă că se va întoarce să o ceară în căsătorie. Ea l-a crezut și l-a așteptat, ca să afle că el s-a căsătorit și are și o fetiță. Soția lui murise între timp, iar el s-ar fi întors la Margaret, dar pentru ea nu mai era același lucru, întrucât o dezamăgise cumplit. Așa încât, când întâmplarea îi aduce față în față, iar el încearcă să o curteze, dar cu condescendență, ca și când era de la sine înțeles că e binevenit, ea ripostează, spunându-i că e logodită (lucru neadevărat, dar spera că el nu are de unde să afle realitatea, nedorind să-i dea satisfacția de a ști că ea a suferit după el). Însă el o face să se simtă încolțită când îi spune că va participa la balul din seara aceea și speră că va avea ocazia să-l cunoască pe logodnicul ei, ceea ce o face să reconsidere în sinea ei cererea în căsătorie a marchizului de Allingham, hotărându-se să o accepte și să renunțe la iluzii.

În paralel, îl cunoștem pe Duncan Pennethorne, conte de Sheringford, un bărbat stigmatizat de societate, după ce în urmă cu cinci ani își părăsise logodnica în fața altarului pentru a fugi cu Laura, soția fratelui acesteia. De atunci, nu mai venise la Londra până acum, când bunicul său i-a tăiat fondurile pe care le primea ca rentă de pe urma moșiei ce urma să-i revină. Distrus, după ce în urmă cu câteva luni Laura murise lăsându-l singur cu un copil a cărui naștere era pecetluită de ilegalitate, dar pe care el îl iubea enorm, deși nimeni, nici măcar mama lui, nu știa de existența acestui copil, Duncan revine la Londra pentru a avea o întrevedere cu bunicul său de care depindea financiar. Condiția pe care o pune acesta pentru a-i lăsa domeniul e clară și fără echivoc: trebuie să se căsătorească, având termen până la împlinirea vârstei de 80 de ani a bunicului său, adică peste 16 zile! Ceea ce nu-i lasă lui Duncan altă opțiune decât aceea de a porni să ”vâneze” o soție, și asta cu ocazia primului bal.

La bal, Margaret e mai mult decât încântată când îl vede pe marchizul de Allingham, și îl întâmpină călduros, intenționând să-i spună că a reconsiderat cererea lui în căsătorie, dar acesta i-o prezintă pe… logodnica lui! Întârziase prea mult cu răspunsul, iar acesta n-o mai așteptase.

”Nu era logodită. Nu era pe cale de a se logodi. Avea 30 de ani și era oribil, ireparabil de singură. Și va trebui să recunoască toate astea în fața lui Crispin, cel care crezuse că ea avea nevoie de galanteria lui, că nici un alt bărbat n-ar putea să-i ofere compania sa. Lui Margaret i se strânse stomacul din pricina supărării și a senzației de greață care îi dădea târcoale.”

Se repezi orbește în direcția ușilor de bal, cu ochii în lacrimi, pentru a nimeri fix în brațele unui nou-sosit.

”Se trezi privind într-o pereche de ochi foarte negri, așezați pe un chip aspru, îngust, uscățiv și întunecat, un chip aproape urât, încadrat de un păr la fel de negru ca și ochii.

– Mă scuzați, spuse ea când văzu că trânsoarea în care îi erau prinse brațele nu slăbea.

– De ce? O întrebă el, în timp ce ochii îi hoinăreau cu îndrăzneală pe chipul ei. Care ți-e graba? De ce nu rămâi să dansezi cu mine? Apoi să mă iei de bărbat și să trăiești fericită cu mine până la adânci bătrâneți?”

Vă dați seama cine era bărbatul. Soarta îi scosese unul în calea celuilalt exact când fiecare avea nevoie – ea de un logodnic, iar el, de o soție! Crispin a găsit de cuviință să apară în fața ei chiar în acel moment, oferindu-se să o însoțească înapoi în sala de bal pentru următorul dans.

”Există anumite momente în care ți se poate schimba tot cursul vieții. Și aproape inevitabil ele îți apar în cale fără nici un avertisment, nelăsându-ți nici un pic de timp pentru a socoti ori a intra într-o dezbatere rațională cu tine însuți. Trebuie să iei o decizie într-o fracțiune de secundă și multe depind de acea decizie. Poate totul.

Acesta era un astfel de moment, iar Margaret o știa cu o dureroasă claritate atunci când își strânse evantaiul. (…) Margaret nu era niciodată nechibzuită, nici măcar atunci cînd se vedea silită să acționeze pe moment. Dar acesta era un moment cu totul diferit.

– Îți mulțumesc, Crispin, spuse ea Voi fi încântată să dansez cu tine mai târziu. Acum totuși, voi rămâne cu Lord Sherigford. Urmă o respirație adâncă și restul deciziei fu luat: Lord Sherigford e logodnicul meu.”

Numai că ea nu realizase încă ce trecut avea el, dar o va face foarte curând, așa că, atunci când Duncan sosește a doua zi pentru o întrevedere oficială, ea era hotărâtă să îl refuze. Și așa ar fi făcut, fără ezitare, dacă n-ar fi fost fascinația pe care o simțea față de el, așa că i-a dat o șansă, în condițiile impuse de ea.

”Mă voi mărita cu dumneata în ultima zi posibilă, Lord Sheringford, cu condiția ca, atunci când va veni momentul, să ne dorim amândoi căsătoria. Desigur, partea dificilă pentru dumneata este că, dacă vei fi de acord cu această cerere, vei paria torul pe faptul că în cele din urmă eu voi spune ”da”. Iar eu aș putea foarte bine să n-o fac. Cu siguranță nu te voi lua de soț doar pentru a te salva de la a fi silit să-ți câștigi existența până la moartea bunicului dumitale (…) În particular, vom încerca să ne cunoaștem unul pe altul atât de bine pe cât o pot face doi oameni într-un timp atât de scurt (…) Dacă dorești să mă iei de soție, Lord Sheringford, atunci îmi vei face curte cu hotărâre, cu ardoare chiar, și vei risca totul pentru mine. Inclusiv venitul și mult iubita dumitale casă.”

Ușor de zis, greu de făcut, mai ales când toată lumea e împotriva ta! Cu toate acestea, el acceptă condițiile ei și începe să o curteze…cu ardoare, așa cum i se ceruse. Iar atracția reciprocă nu întârzie să apară, deși neîncredere există de ambele părți.

Fac o paranteză pentru a vă spune răspunsul pe care l-a dat Meg când a fost întrebată de ce preferă să citească piesele de teatru decât să le vadă interpretate. Motivul mi s-a părut același pe care l-am spune noi pentru că preferăm să citim cartea decât să vedem filmul.

”Personajele de pe scenă nu arată aproape niciodată întocmai așa cum mi le-am imaginat. Iar dialogul nu e niciodată la fel de însuflețit. Una peste alta, prefer să-mi las mai degrabă imaginația să se îndrepte asupra literaturii decât ochii și urechile.”

Mi-a plăcut această parte a cărții, felul în care se apropie unul de altul, se cunosc, interacționează, poartă conversații spumoase. Vă las să descoperiți cum se prezentau ei ca posibil cuplu în fața celorlalți, spre neîncrederea totală a acestora.

Vă dezvălui că la sfârșitul celor două săptămâni de curtare Margaret a fost de acord cu căsătoria, mai ales că, din câteva secrete pe care el i le dezvăluise, ea și-a dat seama că Duncan nu era nemernicul fără inimă și caracter pe care îl credea toată lumea, dar era o miză prea mare în joc pentru ca aceste secrete să fie făcute publice. Iar miza era Toby, copilul pe care îl iubea mai presus de orice.

Odată căsătoriți, cei doi se mută la Woodbine, domeniul familiei, care de fapt i se cuvenea de drept.

Margaret îl va cunoaște pe Toby și îl va îndrăgi foarte mult, în ciuda reticenței inițiale a acestuia. Mi-a plăcut foarte mult felul în care Maggie (cum îi spunea Duncan) s-a apropiat de copil și l-a acceptat.

În cele din urmă, secretele ascunse cu atâta grijă și sacrificiu chiar, ies la iveală, cutremurând din temelii lumea tuturor celor implicați. Dar, în cele din urmă, se dovedesc eliberatoare.

Vă las să descoperiți singuri despre ce este vorba și cum vor evolua lucrurile pentru eroii noștri. Ce și pe cine vor avea de înfruntat când situația devine critică, și cine le va sta alături, de asemenea veți vedea. Sunt foarte bine conturate și celelalte personaje, din care pe majoritatea îi cunoșteam deja din volumele anterioare. Mi-a plăcut de asemenea de mama lui Duncan, și – surpriză- de bunicul lui! M-a convins cuplul Maggie-Duncan, felul în care se bazau unul pe celălalt în momentele de cumpănă, și cum și-au recunoscut și acceptat sentimentele,  iar povestea lor de iubire m-a încântat! Vă recomand cu drag această carte plină de neprevăzut, în care iubirea și încrederea pot schimba destine.

Cărțile autoarei Mary Balogh pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, emag.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Mary Balogh