La marginea lumii de O.G. Arion, seria Somnul zeilor, Editura UP – recenzie

12

La marginea lumii

O.G. Arion

Editura UP

Colecția Safir

An apariție: 2020

Nr. pagini: 560

Seria Somnul zeilor

Un continent. Nouă regate. Şi o călătorie până la marginea lumii. Când tânăra regină a Villiei se hotărăşte să pornească un nou război, vor putea celelalte regate să facă faţă acestui atac? O istorie de demult iese la iveală, răsturnând ordinea normală a lucrurilor.

Ţinuturi fantastice, magie, intrigi şi comploturi, iubire şi ură, bătălii şi lupta a doi fraţi pentru tronul de ametist al Elandriei, toate acestea împletindu-se într-o poveste derulată pe mai multe planuri, în care nu există alb şi negru, bine şi rău sau dreptate şi injustiţie.

Acesta este doar începutul!

La marginea lumii”, seria ”Somnul Zeilor” – minunate și foarte „puternice” titluri si splendidă copertă, o invitație irezistibilă de a păși în poveste, ceea ce am și făcut, cu emoție și curiozitate. Fac o paranteză pentru a accentua cât de mult mi-a plăcut coperta – într-un top personal al celor mai frumoase coperți de carte, pe care chiar îmi propun să-l fac, această copertă se va regăsi, cu siguranță!
Rămânând în sfera aprecierii felului în care ne e oferită spre lectură această carte, țin să remarc  existența unui element pe care îl apreciez în mod deosebit la cărțile fantasy, și anume harta ținuturilor în care are loc acțiunea.

Cunoscând stilul Oanei și știind cât de mult mi-au plăcut celelalte povești ale ei pe care le-am citit, mă așteptam să-mi placă această nouă carte. Însă nu doar mi-a plăcut, ci am fost de-a dreptul cucerită de poveste, având parte de o surpriză de proporții, aș putea spune. Oana Arion a abordat, cu mult curaj, talent și inspirație, un gen mai puțin reprezentat la noi. Astfel, am descoperit cu încântare o poveste complexă, bine dezvoltată, cu planuri multiple, un epic fantasy medieval și o adevărată mitopee! Și nu doar creatoare de mituri e această poveste, ci chiar de cuvinte și noțiuni! În acest sens, la finalul cărții e anexat un glossar de termeni, care explică ce înseamnă cuvinte precum: var/varis (denumire dată celor născuți într-una dintre cele șaptesprezece familii care cârmuiesc ținuturile elandriene, în timp a căpătat conotația generală de domn/doamnă); enkaleza (limba comună vorbită în Merikas); artensis (metal de culoare albastru deschis, cu rezistența asemănătoare cu cea a oțelului; se folosește pentru fabricarea armelor și a bijuteriilor și se extrage din minele aflate în Villia). Și pentru că tot vorbim de cuvinte, să vorbim un pic și de nume, atât ale personajelor, cât și ale locurilor: consider că sunt excelent alese, foarte frumoase, deosebite și perfect potrivite în context.

O scriitură elaborată, rafinată, cu fraze ample, dialoguri sprințare și pline de miez, descrieri somptuoase, pline de forță și lirism în același timp, în care accentul se pune pe construirea universului cărții în aceeași măsură în care se pune pe povestea în sine, pe povești mai bine zis, căci acțiunea se desfășoară pe mai multe fire, care se împletesc la final.

Vă invit, așadar, să intrăm în poveste ca-ntr-un tărâm fermecat și să descoperim continentul Merikas, cele nouă regate care îl compun – Elandria, Saiffon, Brotte, Villia, Lokkras, Chimerya, Krita, Dantell, Lupinia -, vasta galerie de personaje, excepțional creionate, care mai de care mai interesant, și uimitoarele povești care compun intriga cărții. Foarte binevenită este anexa de la finalul volumului cu descrierea caracteristicilor sociale, politice, economice și de relief ale fiecărui regat în parte, religia și heraldica, plus arborii genealogici ale principalelor familii regale. 

O atmosferă medievală de basm, magie și mister învăluie descrierile ce redau atmosfera locurilor, de la castelul Eff, reședința seculară a regilor Elandriei din cetatea Elenthal, până la regatul insular Villia, cu ale sale prețioase mine de artensis, și îndepărtata Chimerya, ținutul magilor. Ținuturi spectaculoase, obiceiuri inedite, întâmplări captivante, mâncăruri neobișnuite, care de care mai savuroase, de-ți vine să te inviți la masă, personaje pitorești, toate sunt expuse în fața ochilor cititorilor cu o bogăție a detaliilor impresionantă. 

Pentru început, îl cunoaștem pe tânărul Aserthe, în vârstă de 19 ani – fiul cel mare al lui Trephor de Krestin, regele Elandriei -, care, mânat de dorința de a studia, de a cunoaște lumea și a desluși secretele străvechi ale istoriei, pleacă pe ascuns din cetate către Chimerya – cel mai sudic regat, dincolo de care era o întindere nesfârșită de ape – ajutat de var Rokkas, mai-marele Gărzii Paladine (și personajul meu preferat din carte!).

”Din umbrele nopții, pășind cu atenție, se desprinse o siluetă înfășurată într-o pelerină închisă la culoare. În ciuda luminii alburii pe care luna o revărsa peste pământ, umbre înșelătoare păreau a dansa de-a lungul drumului, semănând cu niște fantome puse pe șotii. (…)

Călătorul nocturn se opri și-și ridică fruntea în lumina astrului ceresc. Pe fondul cerului de culoarea cernelii se înălțau zidurile cetății, dincolo de care, pe pantele line ce suiau către bolta presărată cu stele, orașul adormit își desfășura străzile luminate cu lampioane colorate. În vârful colinei, castelul Eff se contura asemeni unei uriașe fiare adormite, cu zeci de ochi sclipind somnoroși și cu spinarea acoperită de zimți.

Cel mai mult avea să-i lipsească această priveliște, știa asta. Oftă și-și îndreptă spatele sub greutatea sacului de piele pe care-l purta petrecut cu o curea lată peste piept, apoi se întoarse pe călcâie și-și continuă coborârea.”

Pe drumul său, tînărul prinț va fi însoțit de Philibert, poreclit Șarpele, dar și de un corb călăuzitor, Ala, și de o simpatică vidră, Erixa! Pe parcurs, i se vor alătura și alți însoțitori, pe care îi vom cunoaște la momentul potrivit. Îl vom însoți și noi în călătoria sa, vom cunoaște personaje noi și interesante, vom poposi în locuri nemaivăzute și nemaiîntâlnite, traversând câteva regate, vom avea parte de aventuri uluitoare, pe care vă invit să le descoperiți citind cartea. De menționat marea bibliotecă din Lokkras, unde tânărul Simkin – prieten cu Aserthe de pe vremea când studiau la Marea Școală din Lokkras, ca toți fiii nobililor din Merikas – a făcut o descoperire uimitoare: o hartă cu un continent dispărut, găsirea căreia va avea urmări imposibil de prevăzut.

“În fața sa, desenată pe o bucată de hârtie veche și colorată în mult roz, albastru și galben se desfășura o hartă antică a continentului de dinainte de marele cutremur. Denumirile erau scrise în vechea limbă — cea a zeilor.”

Călătoria lui Aserthe până ”la marginea lumii” și înapoi se va dovedi a fi totodată și una inițiatică, de maturizare și cunoaștere de sine. 

Rămași la castel alături de regele Trephor, care era văduv, sunt ceilalți copii ai săi: sora geamănă a lui Aserthe, Yatis, o tânără foarte frumoasă fizic, dar putredă sufletește, și frații ei mai mici, Elah și Blayne. Yatis e căsătorită, dar asta nu o împiedică să aibă aventuri cu nemiluita, fiind o femeie avidă după atenție și putere, uneltind în acest sens cu bunica ei și soacra regelui, varis Olathe.

În acest timp, în regatul Villia se aprinde scânteia războiului: tânăra regină Raielyn vrea să readucă Villiei puterea și independența de odinioară, îndepărtându-l prin viclenie de la conducere pe saiffonezul Graeme, cel alături de care împărțise până atunci puterea și care fusese numit în funcție de Alianța celor Trei, formată din Elandria, Saiffon și Brotte. Prin urmare, va fi război!

Acțiunea urmărește în principal cele trei planuri sus-amintite: pe de o parte călătoria și aventurile lui Aserthe, pe de altă parte uneltitirile și dramele de la castelul Eff, iar pe de altă parte campania militară desfășurată de neînfricata Raielyn, secondată de al său general, crudul Carolo. Avem parte de lupte, comploturi și jocuri de culise, alianțe și căsătorii aranjate, trădare și crime, secrete adânc îngropate ce ies la iveală, dar și fapte de vitejie, prietenie, loialitate iubire și ură, și chiar un strop de romantism.

Câteva impresii despre personaje. Fascinante! Nu avem, de bună seamă, împărțirea clară în personaje pozitive și negative, alb-negru, ci avem personaje imperfecte, stropite cu toată gama nuanțelor de gri. Dintre personajele masculine, preferatul meu, așa cum v-am spus, este var Rokkas – un bărbat atrăgător, loial, hotărât și înțelept -, dar mi-a plăcut și de visătorul Aserthe cel însetat de cunoaștere, ale cărui maturizare și parcurs sunt curioasă să le urmăresc în volumele următoare. Ar fi câte ceva de spus și despre Mazen, amantul perfidei Yatis, care o iubea cu patimă, dar va fi crunt dezamăgit și trădat. Și va trăda la rândul lui, asumându-și consecințele.

„Oricât de îndrăzneţ ar fi fost, Mazen nu cutezase să-şi ridice ochii şi să privească înspre fiica regelui. Ştia că era teribil de frumoasă, menestrelii îi închinaseră doar atâtea cântece, iar poeţii îşi vindeau la colţul străzii poeziile ce slăveau graţia prinţesei cu nu mai puţin de cinci piese de argint. Deodată, o pală stârnită din senin măturase piaţa aglomerată, făcând voalurile în care erau înfăşurate femeile să fluture asemenea aripilor de fluturi. O panglică de culoarea cerului de vară i se agăţase de vârful suliţei. Era a ei ‒ cea mai frumoasă dintre femei. Îi zâmbise atunci când îngenunchease la picioarele sale, întinzându-i fâșia subţire și mătăsoasă. Acela fusese începutul.”

Philibert, zis Șarpele, arătos, curajos, impulsiv, cinic și ironic, mi-ar fi plăcut tare mult, dacă nu m-ar fi dezamăgit prea tare la un moment dat. Veți vedea despre ce e vorba. Dar sunt dispusă să-i mai dau o șansă 😃 Un alt personaj remarcabil e tânărul sclav Surya – fugit din cetatea Udit după ce și-a ucis stăpânul spre a salva o copilă din sclavie -, un alchimist ce purta semnul magilor, ce era însoțit de o creatură legendară pe care o ascundea folosind o vrajă: un dragon! 

Personajele feminine sunt reprezentate de câteva ”exemplare” puternice, dar greu de îndrăgit: Yatis și Raielyn – o anti-eroină și o eroină -, la fel de ambițioase și periculoase, dar mânate de motivații cum nu se poate mai diferite, intriganta Olathe, pe care inițial am admirat-o, înainte de a-i vedea adevărata față, și Oona, fiica clarvăzătoarei Aneya, un personaj despre care sunt sigură că vom mai auzi și că va avea un cuvânt de spus în mersul acțiunii.

Un minunat și foarte promițător început de serie, care mi-a înălțat pe piscuri imaginația, ținându-mă captivă în paginile lui. O serie despre care cred și sper că va deveni de referință. Acestea fiind spuse, vă învit să pășiți în poveste și să vă lăsați antrenați alături de personaje în salba de întâmplări care vă vor purta ”La marginea lumii” și înapoi.

”Rămași singuri, Philibert, care-și reluase locul pe scaun și îi dădea Erixei o boabă de strugure, întrebă:

–  Deci, până la urmă, unde mergem? La marginea lumii am ajuns deja.

–  Mergem și mai departe, zâmbi Aserthe.

Dincolo de zidurile Effului, întunericul învăluia lumea.”

Cartea La marginea lumii de O.G. Arion poate fi comandată de pe edituraup.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

About Author

12 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Splendida recenzie, minunat ai evidentiat atmosfera cartii, excelent ai remarcat punctele forte ale povestii.❤Felicitari, Oli, multumesc pentru recomandarea deosebita, am pus cartea in wishlist❤

  2. Recenzia este splendida din toate punctele de vedere si reflecta foarte bine complexitatea acestei carti. O lectura foarte satisfacatoare pentru orice fan al fantasy-ului epic, m-a cucerit si ma alatur recomandarii tale!

  3. Minunată recenzie! Mulțumesc mult pentru recomandare! Pare o carte cu totul deosebită. Sunt convinsă că o să îmi placă și mie foarte mult!

  4. MIRELA BARBALATA on

    Minunata recenzie, Oli! Felicitari!
    O adevarata incantare! Sunt sigura ca povestea este superba!
    P.S: coperta este tare faina .

  5. Superbă recenzia, Oli! Felicitări! ❤️❤️❤️
    O carte absolut fantastică, pe care am savurat-o din plin! Cu adevărat un fantasy epic de calitate. Sunt tare curioasă să aflu ce se va întâmpla în continuare cu aceste personaje interesante și puternice.

Spune-ți părerea!