Labirintul – Tratament letal de James Dashner, Editura Litera – recenzie

32
Labirintul – Tratament letal
James Dashner
Editura Litera
Titlul original: The Death Cure
Traducerea: Bianca Paulevici
298 pagini
Cartea face parte din seria Labirintul (The Maze Runner series):
În volumul 3 tinerii adolescenți se confruntă cu o realitate distopică înfricoșătoare și noi provocări cumplite îi așteaptă.
La sfârșitul volumului 2 Thomas, câțiva Poenari care reușiseră să supraviețuiască încercărilor din Ținutul pârjolit și Jorge și Brenda care li se alăturaseră, sunt salvați cu un Berg de cei din organizația RĂU.
Thomas este supus unei ultime încercări halucinante. Unul dintre bărbați îl pune să aleagă între Jorge și Brenda, spunându-i-se că doar unul putea să scape. Încercând să facă o diversiune, o alege pe Brenda, convins că bărbatul va face exact pe dos. Însă când acesta încearcă să o arunce din Berg, Thomas acționează nebunește, reușind să o salveze pe fată și punând mâna pe un pistol l-a amenințat pe străin spunându-i că s-a săturat de teste și că din acel moment nu mai moare nimeni.
”- Nu mai moare nimeni! Spuse Thomas, respirând greu, oarecum surprins de el însuși. Dacă n-am făcut destule ca să trecem testele voastre idioate, atunci picăm și asta e. Dar gata cu testele!”
Se pare că și acesta fusese tot un test, pentru că bărbatul a zâmbit ușor și i-a spus că s-a terminat cu testele și încercările, vor fi duși într-un loc cu adevărat sigur și vor înțelege în sfârșit ce rost a avut totul.
Thomas a fost izolat de ceilalți și dus într-o încăpere albă, fără nici o pată de culoare. A avut un adevărat șoc însă când o nouă voce l-a contactat telepatic – Brenda!
”- Sunt eu, Tom. Brenda. Te așteaptă lucruri nu prea plăcute.”
Cum? Și Brenda îl mințise până atunci? Făcea și ea parte din organizația RĂU?
Thomas este bulversat și sătul de toate minciunile, trădările, manipulările și morțile fără sens care fuseseră, astfel că atunci când Teresa îl contactează telepatic el îi spune că din acel moment nu le mai face jocul celor de la RĂU.
”- Nu! Nu mai spune nimic! Doar… lasă-mă în pace! Și spune-le celor de la RĂU că nu le mai fac jocul. Am încheiat orice socoteală cu ei!”
Timp de trei săptămâni, Thomas a rămas izolat în camera albă, primind doar mâncare la ore neregulate și fără posibilitatea de a se putea spăla, igiena precară și propriul miros groaznic speriindu-l cumplit, simțindu-se de parcă începuse deja să putrezească.
”Începu să se înfurie. Tremura ca un șobolan în căutarea unui loc călduros, a unei bucățele de mâncare. Cu fiecare zi, devenea tot mai furios, până ajungea uneori să tremure incontrolabil, înainte să reușească să își astâmpere mânia. Nu voia ca furia asta să dispară pentru totdeauna; voia doar să o pună deoparte și s-o lase să crească. Să aștepte momentul potrivit, locul potrivit s-o dezlănțuie. Cei de la RĂU îi făcuseră asta. Ei le furaseră viețile, lui și prietenilor lui, ca să îi folosească în cine știe ce scopuri care li se păreau necesare. Fără să le pese de consecințe.
Și aveau să plătească pentru asta. Thomas își jură în sinea lui de o mie de ori pe zi.”
Astfel că, în momentul în care este eliberat din camera albă și i se propune, alături de ceilalți Poienari, să treacă printr-o procedură și să-și recapete memoria, Thomas refuză categoric. Nu mai vrea să redevină cel care a fost, de care își dă seama că nu îi mai place în prezent. Din flash-back-urile de memorie și-a dat seama că în trecut a lucrat alături de RĂU, dar consideră că a fost doar un copil, fără posibilitatea de a alege. Acum însă, după toate traumele prin care a trecut, nu mai ia în calcul nici cea mai mică posibilitate de a-i ajuta pe cei de la RĂU. În plus, nici măcar nu este sigur că amintirile ar fi cele reale, ci ar putea să-i implanteze în creier ceea ce doreau ei să creadă.
În același timp, informațiile aflate sunt șocante. Se pare că boala Arșiță era cauzată de un virus produs artificial și scăpat de sub control dintr-un laborator. De asemenea, majoritatea Poienarilor erau imuni la boală și acesta fusese unul din motivele, pe lângă capacitatea lor fizică și intelectuală ieșită din comun, pentru care fuseseră aleși ca și candidați pentru teste.
Însă, pentru reușita anumitor teste, fuseseră aduși și câțiva care nu erau imuni. Thomas află cu durere că Newt, cel atât de curajos și altruist, era unul dintre ei.
În momentul în care Thomas este dus cu forța într-un laborator pentru a i se face procedura, reușește să facă o diversiune, cu sprijinul Brendei care era asistentă acolo, și să scape împreună cu Minho și Newt, care refuzaseră și ei categoric să-și recapete amintirile.
Thomas, Minho, Newt, Brenda și Jorge reușesc să fugă, după multe peripeții, cu un Berg.
maze-runner-the-death-cure-in-the-making-718018
Thomas află cu durere că Teresa și ceilalți Poienari, care își recătătaseră între timp amintirile, fugiseră de asemenea, fără să se obosească însă să îi caute și să îi ia și pe ei.
Înainte de a pleca, Newt îi dă lui Thomas o scrisoare, insistând ca acesta să o citească doar la momentul oportun, insistând că Thomas va știi când este acesta.
După evadare, Thomas află că existau înca orașe care funcționau relativ normal, având filtre de siguranță la intrarea în oraș. Imuniștii însă nu erau priviți cu ochi buni. În timp ce toți ceilalți trăiau cu ”sabia deasupra capului”, întrebarea fiind ”când” și nu ”dacă” se vor îmbolnăvi de Arșiță, imuniștii erau priviți cu ură, fiind scutiți de acea nesiguranță cumplită. Grupul ajunge în Denver, unde găsesc un doctor evadat din RĂU, care le scoate implanturile din creier ce le permiteau celor din organizație să-i controleze de la distanță. De asemenea, prin înlăturarea acestora, comunicarea telepatică nu mai era posibilă.
Tot în Denver află că exista o organizație – Brațul Drept, care lupta împotriva celor de la RĂU.
Între timp, Newt, care nu putuse să intre în oraș, fusese capturat și dus în Palatul Defecților, un loc îngrozitor, mizerabil. Deși ideea de bază fusese să le ofere acestora niște locuințe decente, un fel de refugii pentru cei bolnavi, serviciile fiind asigurate de către imuni, locul degenerase îngrozitor. Realitatea prezentată este apocaliptică, dar complet credibilă că așa s-ar fi petrecut lucrurile în condițiile respective.
”Dar ideea aceasta, chiar dacă bine intenționată, eșuase lamentabil. Soluția de a umple cu oameni care nu mai aveau nici o speranță și știau că își pierd încet mințile sfârșise prin a crea de fapt cele mai anarhice și abjecte zone cunoscute vreodată de om. Din moment ce locuitorii acestor ”palate” erau conștienți că pentru ea nu puteau exista pedepse sau consecințe mai rele decât cele cu care se confruntau deja, rata infracțiunilor crescuse enorm. Așa că astfel de așezăminte deveniseră într-un final niște refugii ale depravării.”
Deși îl găsesc pe Newt, acesta refuză categoric să vină cu ei ba, mai mult, îl privește pe Thomas cu ură, părând să îi reproșeze ceva din priviri. După ce pleacă, Thomas își aduce aminte de scisoarea pe care acesta i-o dăduse și o citește. Mesajul era unul cutremurător: ”Omoară-mă! Dacă mi-ai fost vreodată prieten, omoară-mă!” Cumplit! Ca singurul lucru pe care să îl poți face pentru prietenul tău să fie acela de a-i lua viața pentru a-i curma suferințele! Vă las să descoperiți singuri în carte dacă Thomas a putut să-i îndeplinească rugămintea prietenului său…
maze-runner-the-death-cure
Între timp, grupul reușește să-i găsească și pe ceilalți Poienari, iar Teresa insistă că i-au lăsat în spate doar pentru că li s-a spus că au reușit să evadeze fără ei. Noi informații îngrijorătoare apar: se pare că imunii dispăreau fără urmă în ultima vreme, fără nici o explicație logică.
Fără informații certe de care să se agațe, fără să știe prea bine cine le este prieten sau dușman, fără vreo destinație sigură sau un scop bine determinat, tinerii se vor lupta pentru supraviețuire, bazându-se mai mult pe intuiție și agățndu-se de orice fir subțire de speranță.
Cartea te ține cu sufletul la gură până la sfârșit, n-ai cum să întrevezi soluția sau ce se va întâmpla în continuare.
Finalul, surprinzător și șocant, ne lasă totuși speranța unui nou început.
”Thomas nu se mai gândi la nimic, ci o trase mai aproape de el, în timp ce soarele apunea de tot, deasupra oceanului.”

dylan-obrien-breakout-stars-fox

litera

Mulțumim Editurii Litera pentru cartea oferită pentru recenzie.
Cartea poate fi comandată pe site-ul Editurii Litera, pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net sau alte librarii on-line.

About Author

32 de comentarii

  1. Am inceput vol 1,dar cred ca nu sunt in starea de spirit potrivita,asa ca decat sa nu percep cartea la un nivel mai bun,am preferat sa ma apuc de recitit altceva.
    Curand o sa ii vina randul 😀

  2. Balan Daniela on

    interesanta cartea,mi-as dori sa vad si filmul ! felicitari pentru frumoasa recenzie <3

  3. Leo, ai facut o recenzie superba! La toata seria, de altfel, care pe mine ma tenteaza, sunt sigura ca o sa-mi placa!

  4. Denisa Alina on

    O sa citesc si eu seria asta.. Am auzit atatea despre ea incat chiar cred ca e geniala.. Multumesc pentru reprospatarea memoriei .. Deoarece am uitat de aceasta serie..

  5. Daniela Cusa on

    Am in plan aceasta serie de ceva timp. Nu credeam ca, daca voi viziona inainte filmele, interesul pentru carti imi va spori, insa chiar asta mi s-a intamplat.

  6. Clipa Narcisa Elena on

    Si eu vreau sa imi iau toata seria. Ma bucur ca am putut citi recenziile pentru toate cele 3 volume. Sunt foarte nerabdatoare sa le citesc.

    • Mulțumesc! Poți să încerci să vezi mai întâi filmul, să-ți dai seama dacă te prinde stilul, deși eu sunt de părere că întotdeauna cartea e mai bună…

Lasă un răspuns