Laleaua – intre frumusete si blestem

Povestea lalelei este între telenovelă şi drama istorică: cu  pasiuni, trădări, speculaţii, splendoare, fascinaţie, până la mânie şi faliment. Nu e poveste simplă, de-a lungul istoriei întortocheat a fost drumul ei.

LEGENDE

Sunt numeroase legende, două dintre ele  distingându-se. Prima poveste este persană, o ”Romeo şi Julieta”  persană, vorbeşte despre tânărul Farhad care s-a îndrăgostit de frumoasa Sihrin. Când  aflat că iubita  lui a fost omorâtă, el s-a sinucis,  aruncându-se de pe o stâncă, din fiecare picătură de sânge apărând o floare roşie. Se spune că mijlocul lalelei este inima iubitului ce se oferă  şi e catifelat la fel ca iubirea celui îndrăgostit.

Ce-a de-a doua poveste a apărut tot pe aceleaşi  meleaguri, în sec 16, când sultanul Persiei îşi arată dragostea faţă de iubita sa, dăruindu-i lalele de culoare roşie. Mijlocul negru al florii era asemeni  inimii sultanului transformată în cărbune de focul iubirii. De atunci, laleaua a devenit un simbol al Dragostei.

EPOPEEA LALELEI

Turcii sunt cei care au descoperit-o primii şi a devenit repede un simbol al vieţii şi fertilităţii,  însuşi marele poet Omar Khayam dedicându-i versuri, în sec al XI-lea. Tot războinicii turci erau cei care îşi brodau  hainele cu simbolul lalelei, pentru a le purta noroc.

În 1453 turcii au  cucerit Constantinopolul şi au construit palate, moschei şi clădiri în curţile cărora au cultivat lalele şi zambile. Din grădinile private ale sultanului s-au răspândit  în toată zona, iar  pe timpul lui Mahomed al ll-lea, simbolul lalelei era reprezentat pe robele sultanului, hainele ienicerilor şi pe vasele de ceramică.

Odată cu venirea la domnie a lui Soliman Magnificul, turcii se lansează în cultivarea intensivă a lalelei, descoperind  de noi soiuri. LALEAUA de Istanbul avea aproximativ 1500 de varietăţi, iar oraşul ISTANBUL devenenea ORAŞUL LALELELOR.  Unele dintre aceste erau foarte rare şi aveau denumiri pe măsură, două dintre ele au rămas consemnate în analele vremii: ”Perla nepereche” şi ”Lumina raiului”. Apogeul avea să fie atins în  anul 1700 când Istanbulul găzduia FESTIVALUL LALELELOR. Magia  avea loc la lumina lumânărilor, unde sute de vase pline cu florie erau expuse, colivii cu privighetori încântau trecătorii, aceştia fiind îmbrăcaţi în culori care se asortau cu pastelul florilor.

În Occident a ajuns datorită ambasadorului imperiului romano-german la Viena, în jurul anului 1550. Odată ajunsă aici,  laleaua s-a răspândit cu repeziciune. Frumuseţea şi rezistenţa florii, deopotrivă cu preocuparea elitei pentru horticultură au făcut ca nobilii să înceapă o întrecere în a descoperi noi soiuri de bulbi.

Cel mai mare botanist al sec. al XVI-lea, Clusius, a organizat şi catalogat toate soiurile de lalele în funcţie de frumuseţe şi raritate, şi, după ce s-a ocupat de grădina botanică de la Viena, a adus câţiva bulbi în 1593 în Provinciile Unite. La Leiden, el a înfiinţat o grădină botanică care a  ajutat la descoperirea şi popularizarea florii în Olanda. Bogaţii vremii investeau în obiecte de valoare, iar lalealua era o astfel de investiție. Dar ceea ce a generat ”mania  olandezilor” pentru frumoasa floare este un ”virus de bine”, care făcea ca petalele unei flori să aibă diferite culori. Diferite soiuri şi diferite combinații de culori erau obţinute de horticultori. Un bulb de lalea era scump, dar unul rar era extrem de valoros, putând să coste cât salariul unui negustor pe 1 an. Cel mai rar soi a fost SEMPER AUGUSTUS, care în epocă a fost vândut în anul 1636 cu suma de 5500 de guldeni! Bulbii de lalele erau consideraţi cele mai scumpe cadouri de nuntă, iar Olanda a devenit ŢARA LALELELOR.

CRIZA LALELELOR

Olanda a primit o adevărată lecţie de economie în sec. al XVII-lea, şi asta din cauza lalelelor. Preţurile acestora se dublau, uneori chiar triplau. Vârful crizei  a fost atins în 1637, când, la o licitaţie, s-a vândut cu 90 000 de guldeni o colecţie, nu de tablouri sau de obiecte de artă, ci de BULBI DE LALELE. Febra lalelelor era asemeni febrei aurului,  se tranzacţionau zilnic şi se pierdeau sume fabuloase, peste noapte comercianţi prosperi deveneau falimentari dacă preţul scădea. O săptămâna mai târziu, negustorii nu s-au înghesuit să cumpere, devenind precauţi, neștiiind până unde va urca preţul. Unii intuiau că specula cu lalele era periculoasă şi că piaţă se va prăbuşi la un moment dat. Când a ajuns la apogeu ei au refuzat să investească  şi atunci s-a produs dezastrul: negustorii care  plătiseră banii nu au mai primit bulbii pe care îi promiseseră mai departe,  pe sume şi mai mari, mii de oameni  trezindu-se peste noapte falimentari. Guvernul a intervenit şi a stabilizat situaţia. De atunci, preţul lalelelor nu a mai atins niciodată cotele astronomice, şi  Olanda a început să cultive mai mult pentru export lalelele.

CULTIVARE

În mod normal se plantează în toamna, cât mai aproape de iarnă, dar având grijă că pământul să nu fie îngheţat.

Adâncimea de plantare trebuie să fie de 3 ori înălţimea bulbului, iar distanţa de 10 cm între ele.  Peste iarnă locul plantat rebuie acoperit  pentru a preveni îngheţarea.

LEGENDĂ

COLAJ 1:

• poza 1 lalele roşii – simbolul dragostei

• poză 2 – SEMPER AUGUST – cele mai scumpe

• poza 3 – ceramică turcească cu motiv lalele

• poza 15 – grădina cu lalele în apropierea Moscheii  albastre din Istanbul

COLAJ 2 si 3 – varietăți rare de lalele

Vă invităm să citiți și:

Macii – rubinele verii

Narcisa ca o poezie

Margareta – mă iubește, nu mă iubește…

Florile care ne înseninează ziua – zambila