Lasă-mă să te iubesc de Jennifer L. Armentrout / J. Lynn, Editura Epica – recenzie

28

Lasă-mă să te iubesc 

(Fall with Me – 2015)

Jennifer L. Armentrout / J. Lynn

Editura Epica

Colecția EpicLove

Traducere: Dana Popescu

Nr. pagini: 368

1. Te aștept – Editura Epica (Wait for You – 2013) – recenzia
1.5. Trust in Me – 2013
1.6. Fifty First Times – 2014 
2. Te doresc – Editura Epica (Be with Me – 2014) – recenzia
2.5. The Proposal – 2014
3. Rămâi cu mine – Editura Epica (Stay with Me – 2014) – recenzia 
4. Lasă-mă să te iubesc – Editura Epica (Fall with Me – 2015)
4.5. Dream of You – 2015
5. Forever with You – 2015
6. Fire in You – 2016 
În urmă cu unsprezece luni au avut o aventură de o noapte.
Ea, o fată independentă, pe nume Roxy, care lucrează într-un bar, iar în timpul liber pictează. El, un polițist, pe nume Reece Anders. O aventură de o noapte? Da, cel puțin, așa credea el… Deși ea e îndrăgostită de Reece de mai bine de șase ani, a făcut tot posibilul să se îndepărteze de el. Dar destinul îi aduce față în față când ea acceptă ajutorul din partea lui atunci când are cel mai mult nevoie de el.
Prietenul ei cel mai bun, Charlie, este internat în spital de multă vreme, de când a fost victima unui conflict în care a încercat s-o apere pe Roxy. De șase ani trăiește ca o legumă, iar Roxy îl vizitează în fiecare vineri, ducându-i câte un tablou pictat de ea și citindu-i din romanele lui preferate. Vinovatul pentru această nenorocire a ieșit din închisoare și caută să se împace cu el și cu Roxy.
În curând, lui Roxy încep să i se întâmple tot felul de lucruri ciudate și înspăimântătoare și crede că vinovat este bărbatul care a distrus deja o viață, pe cea a prietenului ei. Dar Reece nu este convins, așa că va face tot posibilul să-i fie alături și să o protejeze, oferind astfel și o șansă iubirii lor.
Lasă-mă să te iubesc este o carte superbă young adult, intensă emoțional și plină de pasiune. Deși aflați la o vârstă foarte tânără, ambii eroi principali ai cărții se luptă cu proprii lor demoni interiori, fiind marcați de evenimente tragice din trecutul lor. Încă o dată, dragostea își dovedește puterea ei tămăduitoare, vindecând și alinând rănile sufletești și readucând speranța în viitor.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Roxy, o tânără simpatică, energică și independentă, în vârstă de douăzeci și doi de ani.
Deși familia ei era dispusă să o susțină necondiționat, Roxy se încăpățâna, din dorința de emancipare, să se descurce pe cont propriu, chiar dacă asta însemna să amâne terminarea facultății, neavând nici timpul, nici resursele bănești necesare pentru a putea urgenta obținerea diplomei universitare. Astfel, pentru a se putea întreține, Roxy servea seara la barul lui Jax, pe care l-am cunoscut deja în Rămâi cu mine. În timpul liber, Roxy picta cu multă pasiune, având un real talent.
În urmă cu șase ani, în viața lui Roxy avusese loc un eveniment tragic, care o marcase profund. În urma unei altercații stupide, Henry, un tânăr teribilist și homofob, îl lovise cu o piatră în cap pe Charlie, cel mai bun prieten al lui Roxy, provocându-i acestuia o comoție cerebrală, care îl lăsase paralizat și cu sechele pe creier.
De atunci, în fiecare vineri, Roxy îl vizita pe Charlie la spital, ducându-i mereu o nouă pictură în care apăreau ei doi în zilele lor bune, rupându-i-se inima de fiecare dată văzând că Charlie nu dădea vreun semn că ar recunoaște-o. Gândul la toată viața ce i se furase lui Charlie îi frânge inima lui Roxy.
“Ar fi trebuit să facă ce jurase, adică să-și publice deja primul roman. Ar fi trebuit să fim ca pe vremuri. Cei mai buni prieteni, de nedespărțit. M-ar fi vizitat la bar și, atunci când ar fi fost cazul, ar fi trebuit să-mi spună să-mi revin naibii odată!”
De curând, o veste șocantă îi tulburase și mai mult echilibrul sufletesc fragil al lui Roxy. Henry, agresorul lui Charlie, ieșise din pușcărie, aparent spășit, iar părinții lui Charlie îi dăduseră voie să-l viziteze, în ciuda opoziției categorice a lui Roxy în acest sens.
Nici pe plan sentimental, viața lui Roxy nu stătea chiar pe roze.
Roxy era îndrăgostită nebunește, încă de la cincisprezece ani, de Reece, vecin cu ea, un tânăr cu un corp ca de zeu, mai mare cu trei ani ca ea.
Se părea însă că soarta complotase împotriva celor doi în tot acest timp. După ce fusese plecat o perioadă în armată, Reece se întorsese mult schimbat, vizibil afectat de experiențele trăite. Surprinzător pentru Roxy, Reece începuse să-i dea din ce în ce mai multă atenție, petrecând tot mai mult timp pe la bar. Însă, în timpul unei misiuni din meseria lui de polițist, ceva bulversant se întâmplase, aruncându-l pe Reece într-un hău emoțional. Reece refuzase să vorbească despre acea experiență, înnecându-și amarul în alcool. În urmă cu unsprezece lui, după o seară în care Reece băuse peste măsură, Roxy se oferise să-l conducă acasă cu mașina. Lucrurile se înfierbântaseră între ei, hainele zburaseră în toate părțile însă, ajunși în dormitorul lui Reece, acestuia i se rupsese brusc filmul și adormise. A doua zi, năuc și confuz, neamintindu-și nimic din noaptea trecută, Reece își ceruse spășit scuze. Pentru Roxy, scuzele lui au fost ca un duș rece, trezind-o la realitate și realizând că, pentru el, ea nu reprezenta decât o aventură de o noapte, pe care el o și regretase dimineața după ce se trezise din beție.
Pentru a-și proteja inima și a-și alina orgoliul, Roxy refuzase să-i mai vorbească lui Reece, neobosindu-se nici măcar să-l lămurească de faptul că între ei nu se petrecuse, de altfel, nimic. În tot timpul ce trecuse de atunci, Roxy se implicase în mai multe aventuri de scurtă durată, neimplicându-se însă emoțional în niciuna dintre ele.
Însă, după unsprezece luni de la acel nefericit incident, Reece ieșise la atac, decis să o recucerească pe Roxy prin orice mijloc. Stupefiată, Roxy a realizat că interpretase complet greșit motivația scuzelor lui. Departe de a regreta aventura cu ea, Reece regretase doar faptul că fusese beat când făcuseră pentru prima dragoste. Iar atitudinea ei ulterioară plină de răceală îl făcuse să creadă că s-a comportat necorespunzător în acea noapte de pasiune, fie rănind-o fizic fie dezamăgind-o complet. Mult timp fusese sufocat de rușine și de regrete, dar acum era hotărât să-și răscumpere orice greșeală față de ea.
Îndrăgostită nebunește de Reece, Roxy nu poate rezista insistențelor și gesturilor lui pline de tandrețe, ajungând în scurt timp să petreacă împreună momente fierbinți, pline de pasiune.
Știind că, dintre toate păcatele, Reece nu putea suporta de niciun fel minciuna, fiind rănit de prea multe ori de invențiile scornite de tatăl lui pentru a-și acoperi înșelăciunile, Roxy se temea de momentul în care el va afla că ea l-a mințit atâta timp prin omisiune. Totuși, având o fire directă și onestă, realizând câte mustrări de conștiință își făcuse el temându-se că o rănise, Roxy și-a asumat orice risc, mărturisindu-i adevărul.
Reacția lui Reece a fost cea de care Roxy se temea: mai întâi încredere, apoi uluială, iar la sfârșit furie.
Rănit sufletește, Reece a plecat supărat, promițându-i totuși lui Roxy că o va suna.
”Nu era deloc bine și eu eram singura vinovată.
”Încetează cu plânsul”, mi-am spus.
Mă simțeam ca și cum aș fi avut o greutate imensă pe piept, așa că mi-am repetat ce-mi spusese el la plecare.
”Mi-a spus că totul e în regulă. A zis c-o să mă sune.”
Iar Reece nu mințea.
Nu era ca mine.”
Însă, după câteva zile, lui Roxy i-a devenit evident că Reece nu o va mai suna, nerăspunzându-i nici măcar la un mesaj pe care ea i l-a transmis…
”Reece mă mințise.
Pentru prima oară de când îl cunoșteam, mă mințise. În clipa aceea, am știut că n-avea să sune. Lucrurile nu erau deloc în regulă între noi.”
Pe lângă faptul că inima îi era făcută bucăți, Roxy se mai confrunta și cu o situație înfricoșătoare. O fată dispăruse de acasă de mai mult timp, fără să se mai știe nimic de ea și mai multe fete ce locuiau singure fuseseră atacate și violate. Deși atât Jax și Nick, patronul și colegul ei de la bar, insistaseră să nu mai plece singură seara acasă, Roxy nu luase prea mult în seamă amenințarea. Totuși, de ceva timp, mai multe incidente bizare se petrecuseră în apartamentul ei. Telecomanda fusese găsită în frigider, capacul de la WC fusese ridicat, iar în mașina de spălat vase fuseseră îndesați o pereche de bikini. Derutată, Roxy începuse să se teamă că prea multa tensiune psihică din ultima vreme își pusese amprenta asupra ei și că începuse să facă diverse acțiuni fără să le gândească.
Când însă s-a trezit noaptea brusc și a văzut ecranul telefonului ei luminat, iar în galeria foto o poză cu ea dormind, Roxy și-a dat seama că ea era următoarea victimă a hărțuitorului necunoscut.
“Mâna a început să-mi tremure.
Când am deblocat telefonul, m-a dus automat la ultima aplicație folosită, care n-ar fi trebuit să fie alta decât ecranul principal. Doar că nu era ecranul principal, ci galeria mea de fotografii.
Iar pe ecran vedeam una dintre ele.
În stomac mi-a explodat un urlet care mi s-a strecurat în gâtlej, dar nu a ieșit niciun sunet când am deschis gura. Groaza îmi blocase corzile vocale. Pe ecranul telefonului era o fotografie pe care n-aș fi putut să o fac eu niciodată, pentru că era o poză cu mine.
O poză cu mine în timp ce dormeam.”
Disperată, primul impuls a fost să-l sune pe Reece. S-a temut însă că acesta va crede că era doar o manevră din partea ei pentru a-i atrage atenția, astfel că l-a apelat pe Nick. Acesta a pornit imediat spre ea, spunându-i însă să apeleze și poliția.
Deși nu era de serviciu, aflând că la apartamentul lui Roxy avusese loc o intrare prin efracție, Reece a venit într-un suflet, preluând forțat cazul de la ofițerul care sosise la fața locului. Înnebunit de grijă, Reece i-a reproșat lui Roxy că nu l-a sunat imediat pe el. Când ea i-a spus că a crezut că el nu mai dorea să mai vorbească cu ea, întrucât nu i-a mai răspuns nici la mesaj, Reece i-a arătat că el îi răspunsese, de fapt, explicându-i totodată că avea o urgență pentru care trebuia să amâne întâlnirea cu ea.
Punând toate indiciile cap la cap, rezulta că agresorul o urmărea de mult timp și avusese posibilitatea de a intra nestingherit în diverse momente în apartamentul ei.
Refuzând să o mai expună pe Roxy niciun moment riscului, Reece a insistat ca ea să se mute la el în apartament.
Deși Roxy era sigură că Henry era agresorul, Reece a contrazis-o. Intuiția lui de polițist l-a făcut să fie convins de nevinovăția acestuia, precum și de remușcările sincere ale acestuia.
”- Și când spun asta, nu uit deloc ce i-a făcut lui Charlie. Nici Henry nu a uitat. Trăiește cu o povară imensă, a continuat Reece și, din tonul vocii, înțelegeam că avea o experiență bogată în domeniul acesta. Și nu caută iertare. Nu vrea decât să îndrepte lucrurile, pe cât posibil. Sunt două lucruri diferite, iubire, și n-ar fi avut nici un rost să fi intrat la tine și să se joace cu mintea ta în halul acesta.”
Ultima parte a cărții este deosebit de dramatică, la un moment dat viața celor doi atârnând de un singur fir de păr.
Mi-au plăcut mult ambele personaje principale, care m-au convins de chimia dintre ei.
Reece este un personaj masculin remarcabil. Foarte puternic, cu un fizic impresionant, este capabil de gesturi pline de tandrețe. De asemenea, Reece dovedește multă empatie și înțelegere, realizând chiar mai bine decât Roxy motivele care o făcuseră pe aceasta să fugă atâta timp de el.
”- Crezi că nu știu? a spus clătinând din cap. Ți-e frică, Roxy. Ți-e frică să nu suferi iar… din cauza a ceea ce s-a întâmplat cu Charlie. Nu vrei să mai simți durerea aia niciodată. Asta înțeleg. Dar totodată nu poți să-ți trăiești toată viața așa, să dai cu piciorul la tot – să dai cu piciorul la ce avem noi doi – numai pentru că îți imaginezi că o să suferi într-o bună zi. Și nu e vorba doar de mine. Așa faci cu oricine.
Nu mai știam ce să spun. Reece a continuat:
– Ce-o să faci? Pleci azi și te apuci din nou să ieși cu un cârd de amărâți care nu merită nici să respire același aer ca al tău, numai fiindcă, la o adică, nu-ți pasă de ei nici cât negrul sub unghie? Nu te-ai implicat emoțional, deci ești în siguranță, nu? Cu mine e diferit, e altceva.”
Considerându-se vinovată de drama lui Charlie, întrucât întreținuse prin replici sarcastice o stare conflictuală, Roxy se autopedepsise, refuzându-și propria șansă la fericire, considerându-se nedemnă de aceasta.
Fără să o judece în vreun fel, Reece a ajutat-o să înțeleagă că, de fapt, ea nu avea nicio vină în acea tragedie, singurul răspunzător fiind Henry, care plătise pentru aceasta și care, la rândul lui, își ruinase viața prin acel gest iresponsabil. Pentru a-și susține punctul de vedere, Reece și-a deschis sufletul, povestindu-i propria lui dramă care îl marcase atâta și pe care reușise să o depășească cu mari eforturi.
Profund îndrăgostit de Roxy, propria lui fericire era imposibilă fără ca Roxy să se ierte și să-și accepte șansa la fericire, astfel că Reece a implorat-o să-l accepte în viața ei și să îl lase să o iubească.
„Și mie mi-e frică. În unele momente și eu mă întreb ce merit, dar suntem împreună. Lasă-mă să te iubesc, mi-a zis mângâindu-mi obrajii cu degetele mari. Riscă și lasă-mă să te iubesc, îndrăgostește-te de mine și, iubito, o să-ți fiu mereu aproape să te susțin. Vom trece împreună prin asta.”

Roxy este bună, altruistă, nonconformistă și impulsivă. Mult timp s-a ascuns după o platoșă, însă Reece a reușit să pătrundă în spatele apărărilor ei și să readucă bucuria și speranța în viața ei, ajutând-o totodată să-și cristalizeze gândurile și să-și dea seama de ce dorea să facă în continuare.
Încercările dramatice prin care a fost nevoită să treacă au călit-o și maturizat-o pe Roxy, care și-a schimbat percepția asupra mai multor lucruri, devenind mai înțeleaptă și regăsindu-și echilibrul interior.
Finalul cărții este cald și luminos,  lăsându-te cu o stare de bine.
”Mi-am ridicat ochii spre el și privirile ni s-au întâlnit. Pe chipul lui Reece stătea întipărit cuvântul iubire. Doamne, eram o fată atât de norocoasă și-l iubeam atât de mult, că aș fi putut pluti de fericire.”

Cartea Lasă-mă să te iubesc a fost oferită pentru recenzie de Editura Epica

Cărțile autoarei Jennifer L. Armentrout pot fi comandate pe elefant.rolibris.rocartepedia.ro, carturesti.rolibrarie.net, librex.ro, emag.ro

Recenzii Jennifer L. Armentrout

Listă cărți apărute la Editura Epica ordonate după autor și serii

Recenzii și prezentări cărți Editura Epica

About Author

28 de comentarii

  1. Carolina Bianca on

    Wowww!!! Abia astept cartea!!! In sfarsit se misca editurile mai repejor cu traducerile!!!

  2. Translation widget on The blog!!!
    Am fost impresionată de personajele puternice, umane, pe care autoarea ni le-a prezentat. De faptul că, fiecare dintre ele, este capabil să acționeze și să recunoască atunci când greșește. De asemenea, am apreciat faptul că au reapărut pe parcursul cărții și celelalte personaje ale seriei: Jax și Calla; Jase și Teresa; Cam și Avery.

    Lasă-mă să te iubesc este cartea care te trece prin toate stările emoționale posibile, te face să-ți dorești să te cerți cu personajele atunci când acestea greșesc, să le ștergi lacrimile și să-i aliniatunci când suferă…

    O superbă poveste de dragoste care îți rămâne în suflet!
    Recenzia mea completă o găsiți aici:
    https://justreadingmybooks.wordpress.com/2018/10/25/lasa-ma-sa-te-iubesc-de-jennifer-l-armentrout/

  3. Mirela Barbălată on

    Frumoasa recenzia!
    Este o serie superba! Am si eu cartea si de-abia astept sa o citesc .

  4. Pare a fi o carte cu mult sentiment. Din aceasta serie mi-a placut doar prima – „Te astept”, pe restul nu am reusit sa le termin, nu m-au mai prins. Aceasta pare insa intensa. Felicitari pentru recenzie!

  5. Superba recenzie Tyna, mi-a mers la suflet! Abia astept sa citesc si eu cartea! Minunata serie, m-a incantat fiecare volum in parte, m-au emotionat povestile din ele. Imi place foarte mult cum scrie autoare!

  6. Foarte frumoasa recenzie, Tyna! Plină de emoție, care îți rămâne in suflet! Am citit cartea si mi-a plăcut foarte mult.

  7. Lavinia M. Fulga (Fallon.F) on

    Abia astept sa o citesc si eu. Din pacate, abia luna viitoare va ajunge la mine

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: