Legea primăverii
Mircea A. Stan
Editura Smart Publishing
Anul apariției: 2018
Număr de pagini: 72
“Deși relativ inconsistentă, din punct de vedere al numărului de poeme/ poezii adunate între coperte, Legea primăverii relevă cititorului o scriitură teribil de consistentă, având toate ingredientele care să valorizeze cartea într-atât, încât să fie socotită una specială, aparținând unui autor cvasi misterios prin discreția manifestată până acum în plan literar, însă deosebit de personal, judecând după valoarea demonstrată fără pic de emfază, natural, ce-și revendică un loc binemeritat printre condeiele înmuiate în har, altfel nu foarte multe, ale literaturii contemporane. Rămânându-i datoria unei recidive pe măsură. — Mihail Soare”
Un volum de versuri pline de energie și culoare, în ton cu titlul cărții – Legea primăverii. Le-am citit cu plăcere și am fost impresionată de varietatea emoțiilor pe care autorul a reușit să le transmită.
În “Crăciun de suflet” am fost impresionată de credința și liniștea sufletului. De emoția care te cuprinde citind aceste versuri simple și totuși, complexe.
“Crăciun de suflet candid, despovărezi cenușa
colindului, cu lacrimi fără de rost căzând,
cum verde sub zăpada porumbului, pănușa
întoarnă mai deplină bucatele de gând.”
O trecere în revistă a lașității, a gândurilor negre și a neîncrederii, aflăm în poezia “Cu umilință”:
“Nici dragostea, nici pâinea, nici ulciorul
fără de sânge nu mai au vreun preț,
căci sângele e viață însă ruga
fără credință, moarte e și-ngheț.”
O poezie despre credință și necredință, despre curaj și lașitate, o poezie a contrastelor am putea spune.
Despre o lacrimă vărsată la morminte, despre cei demult trecuți și despre amintirea lor, ne vorbește autorul în “Elisabeta la mormântul robilor”:
“Lacrima ei se-ntoarce-n sânge
și suie-n vinele uscate
cu proaspăt suc, așa cum strânge
dulceață soarele-n bucate
Se umplu oasele de carne
și ochii de lumina setei,
dorința prinde să se-ntoarne
sub umbletul Elisabetei.”
“Legea primăverii”, poezia care dă și titlul acestui volum de versuri, este o poezie despre renaștere și moarte, despre ciclul vieții pe pământ, despre reînvierea atât a naturii cât și a spiritului.
“Fiindcă durerea nu e la hotarul
dintre nemărginire și livadă,
ci dintre pomul frânt și seva care
în celelalte frunze de înnoadă.”
O carte care te invită la visare și introspecție, drăguță și foarte ușor de citit, care îți stârnește o mulțime de emoții, iar la final te lasă cu o stare de bucurie. Te face să te simți renăscut, proaspăt. Sunt versuri simple, mai greu de înțeles la început — până te obișnuiești cu lipsa rimei. Aceste poezii au o muzicalitate stranie, ce te captivează. Te fac să filozofezi, să pui în balanță ceea ce știi și ceea ce crezi că știi.
“Soare și duh, iar noi, curbată spaimă
pe rugăciuni, cum mama peste prunc
atunci când necuvintele se-ngaimă
fără durere, ca-ntr-un somn adânc.”
O poezie unde viața și moartea, spiritul și trupul, lumina și întunericul, creează un tablou intens ce face inima să bată mai puternic și stârnește emoția cititorului. “Soare și duh” este poezia zilei și a nopții, cu zbateri și pace în același timp.
“Trecere” ne vorbește despre pasul înainte, despre privitul spre noi orizonturi, despre evoluția noastră ca oameni. Despre poverile abandonate la finalul zilei, în ciuda faptului că la răsărit le purtăm din nou… Despre ușurarea din timpul nopții, despre odihnă și calm:
“Vreau mila să-și răsfire
în părul tău elipsa,
iar clipele piezișe
să nu ne mai încerce.
Abia atunci să trecem
împovărați de ziuă.”
O lectură cu multe întorsături, cu versuri care-ți dau de gândit, ce te fac să-ți cercetezi profunzimile sufletului.
Mircea A. Stan, născut în București în 1943, este doctor în fizică, pensionat acum de la Politehnica din București, unde a lucrat toată viața. A scris poezie încă de timpuriu, dar a publicat foarte puțin, poate dintr-o excesivă reținere interioară.
Versurile din prezenta plachetă au fost, în majoritatea lor, scrise între anii 1960 – 1975. Ele au fost tipărite sub titlul “Legea primăverii”, în urma unor stăruințe îndelungate ale unui prieten de-o viață, Șerban Constantinescu.
Similare
12 Comments
anasylvi
Imi place modul in care ai prezentat aceste versuri, ca si conexiunea cu natura care razbate din ele. Felicitari!
Geo
Mulțumesc, Ana!
Tyna
Frumoasă prezentare! Îmi place selecția de versuri alese!
Geo
Mulțumesc, Tyna! Am ales ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult.
Fratiloiu Dorina Petronela
Se vede ca indragesti si poeziile! Felicitari tie Geo!
Geo
Mulțumesc!
Oli
Imi place mult cum ai prezentat cartea! Imi plac si poeziile alese, sensibilitatea si talentul autorului.
Geo
Mă bucur că ți-am atras atenția asupra cărții, Oli.
Mirela Nenciu
Ce frumos! Felicitări, Geo!
Geo
Mulțumesc, Mirela!
Balan Daniela
Frumoase versuri,multumim pentru prezentare ❤️
Geo
Cu multă plăcere, Daniela! ❤️