Legendă valahă de Alexandru Mitru, Editura Ion Creangă – recenzie

Legendă valahăAlexandru Mitru

Editura Ion Creangă

Anul apariției: 1986

Număr de pagini: 368

Autorul Alexandru Mitru s-a născut în 1914 la Craiova și a decedat în 1989, la vârsta de 75 de ani. Este cunoscut cititorilor datorită celebrei cărți “Legendele Olimpului”, carte care a reușit să ne înflăcăreze imaginația și să ne trezească spiritul de aventură, iubirea pentru literatura fantasy și pentru zei.

“Legendă valahă” cuprinde trei părți: Săgeata căpitanului Ion; Vulturii de foc; Strălucitoarea sabie. 

Acțiunea din “Săgeata căpitanului Ion” se petrece în Valahia, pe vremea domniei lui Vladislav. O perioadă plină de răzbunări la adresa nobililor credincioși fostului domnitor al acestei țărișoare greu încercate, Vlad Basarab Dracul.

“Noul domnitor Vladislav, începuse prigonirea celor care-i fuseseră credincioși lui Vlad Dracul. Printre aceștia se numărau atât căpitanul Voicul cât și Bătrânul care-l crescuse pe Băiat. Amândoi se ascunseseră în mânăstire la Tismana, luându-i cu ei și pe copii.”

Copiii fiind Băiatul de 10 ani și Roxana, de 13. Cei doi crescuseră precum frații.

O poveste antrenantă și plină de suspans, care stârnește curiozitatea și în același timp, bine documentată.

Autorul Alexandru Mitru a reușit și de data aceasta să mă impresioneze. “Legendă valahă” am citit-o pe vremea când eram în școala generală și eram tare curioasă să văd dacă mai am aceleași emoții și acum. Ei bine, da!

O carte care se citește cu sufletul la gură, captivat fiind de răsturnările de situație pe care ni le înfățișează autorul, dar și de personajele frumos conturate și de lecția de istorie pe care o primim.

Băiatul află că Bătrânul a fost chinuit de achingii ce au invadat Tismana, chiar după plecarea lui spre casa Roxanei, unde aveau obiceiul să se întâlnească o dată la 3 zile… Achingii erau soldații sultanului, iar aceștia lăsau prăpăd în urma lor. Și de data aceasta este la fel! Chiar și boier Voicul, tatăl Roxanei, își află sfârșitul de mâna lor.

Băiatul reușește să primească câteva sarcini de la Bătrânul, pe care acesta i le dă pe patul de moarte:

“— Ține minte… Craiova… Bucovățul Craiovei… casa veche a lui Mircea… pârcălabul Brad… taina…”

Comploturi și dorință de putere, lupte crâncene și domnii pe muchie de cuțit, boieri corupți și amenințarea turcilor care le suflă în ceafă; de toate acestea avem parte.

Cu lejeritate, și-n același timp seriozitate, autorul ne redă un tablou trist și sumbru: suferința și chinurile poporului valah, moartea care era mereu prezentă și, mai ales, minciuna și trădarea care erau la putere în acele zile.

“— Blestemați să fie cei vânduți dușmanilor! … Blestemați să fie în vecii vecilor, amin…”

O poveste care stârnește emoțiile cititorului, un stil de scriere alert, extrem de vizual, “Săgeata căpitanului Ion” împletește ficțiunea cu istoria într-un mod aparte.

Partea a doua a cărții, “Vulturii de foc” ne prezintă perioada următoare, cu rănile și durerile ei, cu turcii care au asuprit din greu poporul român, cu boierii care erau în stare să susțină pe orice domnitor care avea grijă să le sporească averile. Vlad avea doar susținerea celor săraci, țărani obișnuiți cu munca câmpului.

Pe parcursul lecturii aflăm că Roxana a fost luată prizonieră la turci, că moare chiar înainte să fie salvată, dar în urma ei rămâne micuța Oltea… Băiatul este cel care o va lua în grija lui. El este cel care a sperat mereu că o va găsi pe Roxana și a făcut tot posibilul să o elibereze. Dar, soarta Băiatului atârnă de un fir de ață la mâna destinului, de fiecare dată când ia parte la lupte. Și sunt lupte pe viață și pe moarte, purtate în numele lui Vlad, fără a ști că acesta era tatăl său…

Alexandru Mitru ne zugrăvește istoria, oferindu-ne un tablou amplu al pericolelor de tot felul ce s-au abătut asupra Valahiei și asupra lui Vlad Basarab, cel mai bun voievod al acestui ținut, spaima turcilor. Un domnitor corect, care iubea dreptatea și corectitudinea, care-i detesta pe mincinoși. Un domn care a rămas în istorie datorită spiritului dreptății ce a fost definiția domniilor sale.

Pe lângă această personalitate puternică, mai aflăm și poveștile oamenilor simpli, care luptă pentru domnul lor încercând să protejeze țara de cotropitori.

“— Singura lui năzuință a fost libertatea… mai glăsuiește Bucur.

— Și singura credință: adevărul! încheie vorba Ion.”

Lupte pentru putere au loc între cei puternici, căci doar ei au de câștigat. Țăranii sunt de partea lui Vlad — acesta fiind singurul căruia i-a păsat și de oamenii de rând.

“— Cine se lasă supus o dată, se poate lăsa și-a doua oară, și-a treia oară. Și până la urmă intră de-a binelea în robie. Ori, dacă-i om de rând treacă- meargă, dar când ești domnitor înseamnă să legi însăși țara și destinele ei în lanțuri.”

Povestea micuței Oltea și a căpitanului Ion este povestea care rămâne în sufletul cititorului, care îl umple de bucurie dar și de tristețe. Aceasta, alături de povestea lui Vlad — domnitorul care și-a iubit țara și poporul mai presus de orice, rămân gravați în mintea cititorului mulți ani după lectura cărții.

“Legendă valahă” ne vorbește despre curaj și sacrificiu, despre prietenie și iubire, despre eroism și credința în idealuri, despre năzuințe ce pot căpăta diferite forme. Toate acestea sunt un îndemn pentru noi să fim atenți la tot ce se întâmplă în jur, la pericolele ce pândesc din umbră, dar și la bucuria și fericirea de care avem parte.

A fost pentru mine o călătorie în istorie, o plimbare pe meleagurile copilăriei și un adevărat film artistic în proză! Pe lângă toate acestea, vă invit să citiți “Legendă valahă”: un roman alert, cu mult suspans, o doză de istorie pe care unii dintre noi și-o aduc aminte, iar alții abia acum o descoperă…

“Vrăjmașii vor veni iar și iar. Înfruntați-i fără teamă de moarte, ca țara să trăiască în veci.”

Acestea sunt cuvintele căpitanului Ion, scrise de penița lui Alexandru Mitru și lăsate mărturie pentru generațiile viitoare!

Cartea Legendă valahă de Alexandru Mitru poate fi comandată pe targulcartii.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români