Legile atractiei de Simone Elkeles, Editura Leda – recenzie

26

Legile atracției (Rules of Attraction

Simone Elkeles

Editura Leda

Traducere: Carmen Ion

415 pagini

BESTSELLER NEW YORK TIMES • BESTSELLER USA TODAY
BESTSELLER PUBLISHERS WEEKLY
1. Chimie perfectă – Editura Leda – Perfect Chemistry – 2008 – recenzia
2. Legile atracției – Editura Leda – Rules of Attraction – 2010
3. Reacție în lanț – Editura Leda – Chain Reaction – 2011 – recenzia
Când Carlos Fuentes se mută în oraş, atmosfera se încinge…
Carlos se consideră trădat atunci când Alex, fratele mai mare pe care îl idolatrizează, hotărăşte să părăsească banda Latino Blood pentru a-şi face un viitor alături de iubita lui gringa, Brittany. Mai mult decât atât, Alex îl obligă pe Carlos să se întoarcă din Mexic şi să se facă băiat cuminte. Însă Carlos vrea să trăiască în continuare periculos. Dar legăturile cu banda lui din Mexic nu sunt uşor de rupt, chiar dacă acum locuieşte în Colorado, la unul dintre profesorii de colegiu ai lui Alex.
Carlos nu se simte deloc în largul lui în suburbii. Şi e cu atât mai tulburat de sentimentele pe care începe să le nutrească faţă de Kiara, fiica profesorului, care nu seamănă deloc cu acele chicas mexicane exotice de care este atras de obicei. Curând, Carlos şi Kiara descoperă că, în relaţiile sentimentale, legile atracţiei înfrâng diferenţele sociale şi înlătură toate pericolele care conspiră să-i ţină la distanţă.
”Amuzantă, încântătoare și plină de sensibilitate” – Lauren’s Crammed Bookshelf
Legile atracției ne oferă o savuroasă poveste de dragoste, în care un tânăr rebel și o tocilară ambițioasă se îndrăgostesc nebunește unul de celălalt.
Cartea ne oferă o frumoasă demonstrație despre solidaritate și puterea dragostei, care te ajută să depășești momentele dificile și să te redefinești ca om. Orgoliile nu-și au locul într-o iubire și, dacă ții cu adevărat la cineva, îl ajuți în ciuda opoziției acestuia. Unele situații nu pot fi depășite de unul singur, dar cu sprijinul familiei și prietenilor și, mai ales, având alături persoana iubită, soluțiile apar ca prin miracol.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele din perspectiva lui Carlos Fuentes cu cele din perspectiva Kiarei Westford, personajele principale ale cărții.
În cartea Chimie perfectă am aflat că Alex și familia lui au trebuit să plece înapoi în Mexic din cauza amenințărilor cu moartea din partea bandei din care Alex făcuse parte.
Alex nu putuse însă sta prea mult deoparte de Brittany și, asumându-și orice risc, se întorsese în Chicago pentru a-și rezolva problemele cu banda, fiind la un pas de a fi omorât. După aceea, își vânduse motocicleta lui prețioasă pentru a face rost de banii necesari să meargă la colegiu, specializarea chimie, alături de Brittany.
Carlos, fratele lui mai mic cu trei ani, care îl venerase până atunci, nu îi înțelesese motivele și se considerase trădat. Era pentru a doua oară când o ființă dragă îl părăsea, după ce tatăl lor fusese ucis pe când el era mic copil. Pentru a se autoproteja, Carlos s-a ascuns după un scut de băiat rebel, în spatele căruia se ascundea însă un suflet sensibil și generos. Pentru ca mama lui să nu mai fie nevoită să muncească peste puteri, Carlos se angajase lucrător la fabrica de zahăr, în niște condiții inumane și pe un salariu de mizerie. Dar, după doar câteva luni, fusese dat afară pentru că îndrăznise să-i ia apărarea unei fete tinere, incapabile să se apere de avansurile șefului. Mai mult, în ciuda avertismentelor lui Alex, a repetat greșelile acestuia, intrând la rândul lui într-o bandă pentru a-și putea proteja familia.
Aflat la optsprezece ani, înaintea începerii ultimului an de liceu, mama lui decisese că el avea dreptul la o viață mai bună și îl forțase pe Carlos să plece în Colorado, la fratele lui Alex, care studia acolo la colegiu.
M-am bucurat să-i reîntâlnesc pe Alex și Brittany și să constat că între ei rămăsese aceeași chimie perfectă, ambii fiind îndrăgostiți nebunește unul de celălalt.
Dar Carlos nu era pregătit încă să-l ierte pe Alex, de care se considerase trădat, astfel că îl ironizează în permanență, respingându-i sfaturile și acuzându-l că își neagă moștenirea genetică și se poartă ca un alb ba, mai mult, e complet sub papucul lui Brittany.
Alex, dovedind multă înțelepciune, nu răspunde provocărilor lui Carlos, încercând să-i explice că alegerile pe care le-a făcut l-au condus la o viață mai bună.
”- Uite care-i treaba, frățioare. Îmi place să nu trebuiască să mă uit peste umăr de fiecare dată când ies pe stradă. Îmi place să am o novia (iubită) care mă consideră cel mai minunat om de pe pământ. Și fii al naibii de convins că nu regret nicio clipă c-am renunțat la droguri și la Latino Blood pentru șansa unui viitor mai bun.”
”- A fi mexican nu înseamnă să fii sărac, zice. Și faptul că merg la facultate nu înseamnă că îmi reneg poporul. Poate că tu ești cel care îi întoarce spatele perpetuând acest stereotip.”
Carlos însă, încă mult prea tulburat în interior, continuă să se poarte ca un puști teribil, pretinzând că pe el îl interesează doar clipa prezentă.
Dar, în urma unei înscenări la școală, în dulapul său găsindu-se droguri, Carlos e la un pas să fie exmatriculat. Singura lui șansă era să intre în programul REACH – un program de reeducare pentru adolescenții cu comportament de mare risc, și să fie luat sub tutela unui adult responsabil. La rugămintea lui Alex, profesorul lui de la colegiu, domnul Richard Westford acceptă să își ia această responsabilitate, expunându-i lui Carlos regulile casei lui.
”- Nu-ți face griji, sunt doar câteva. Dar mă aștept să fie respectate. În primul rând, fără droguri și alcool. După cum ai aflat deja, marijuana nu e greu de procurat în orașul acesta, numai că tu trebuie să te ferești de droguri – așa a decis judecătorul. În al doilea rând, fără obscenități. Am un băiat de șase ani care e foarte impresionabil și nu vreau să audă cuvinte vulgare în casă. În al treilea rând, stingerea se dă în timpul săptămânii la miezul nopții, iar în week-end la ora două. Patru, îți vei face singur curat în cameră și vei ajuta la treburile gospodărești ori de câte ori vei fi rugat, la fel ca și copiii noștri. Cinci, ai voie să te uiți la televizor numai după ce-ți termini temele. Șase, dacă inviți vreo fată la tine în cameră, vei sta cu ușa deschisă, din motive evidente…”
Carlos respingea instinctiv orice constrângere, astfel că nu se poate abține să nu îi răspundă obraznic.
”- Ce se întâmplă dacă încalc vreuna din regulile tale tâmpite?”
Cu un doctorat în psihologie și cu o experiență bogată de viață, provenind dintr-un trecut dureros din copilărie și o carieră strălucită în armată, Westford vede imediat adevărat fire și potențialul lui Carlos, în ciuda teribilismului pe care îl afișa.
”- Nu ești primul puști pe care încerc să îl ajut, și nici ultimul, mă asigură profu’. Și poate n-ar strica să afli că înainte de a-mi lua doctoratul în psihologie, am lucrat în armată. Am avut de-a face cu mai mulți morți, mai multe arme și mai mulți tipi răi decât vei avea tu ocazia să vezi vreodată. Oi fi având eu părul cărunt, dar dacă e cazul, pot fi la fel de dur ca și tine. Noi doi cred că ne putem înțelege.”
Pe Kiara, fiica profesorului, Carlos o știa bine de la școală, mai ales că îi fusese ghid în prima săptămână, la rugămintea lui Alex.
Kiara era băiețoasă, îmbrăcată mereu cu niște tricouri lălâi, cu părul strâns într-o coadă de cal, pasionată de automobilele de epocă și drumețiile montane. Singurul ei prieten era Tuck, un băiat gay, foarte sufletist, cu care se înțelegea de minune.
Carlos nu se putuse abține să nu o șicaneze în săptămâna cât îi fusese ghid dar Kiara, extrem de ambițioasă, nu se dădea în lături de la nicio provocare și îi răspunsese cu aceeași monedă, făcându-i la rândul ei câteva farse, care îl amuzaseră pe Carlos și îi treziseră spiritul competitiv.
La prima masă în familie, Carlos vrea să o șocheze astfel că, atunci când Brandon, frățiorul în vârstă de șase ani al Kiarei, îl întreabă care e sportul lui preferat, răspunde că este tangoul la orizontală.
”- Tangoul la orizontală, zice.
Mama și cu Brittany se îneacă amândouă cu mâncarea. Tata rostește ”Carlos…”, pe tonul acela de avertisment destinat situațiilor extreme.
– Dansul nu e tocmai un sport, zice Brandon, care nu a observat șocul care străbate masa.
– Ba este, dacă îl practic eu.”
Brandon, complet inocent, este impresionat de răspuns și își întreabă tatăl, eroul lui, dacă și el știe să îl practice.
”- Tati, tu știi să dansezi tangou la orizontală?”
Brittany, purtându-se ca o adevărată soră, vine după Carlos și încearcă să îl conștientizeze de imaturitatea comportamentului lui.
”- Presupun că prietenii tăi de acasă ar aprecia amănuntele despre performanțele tale sexuale, dar a te făli cu ele în fața unui copil de șase ani nu e probabil cea mai deșteaptă idee.”
Carlos, incapabil încă să-și lase scutul jos și să accepte afecțiunea ei, încearcă să o șocheze, dar fără succes.
”- Prietenul meu a fost și el într-o bandă. Și nu mi-e frică nici de el, nici de tine.
– Ți-a spus cineva că ai fi dovada perfectă a teoriei ăleia cu blondele proaste?”
Brittany, departe de a fi intimidată, nici nu își acoperă fața de rușine, nici nu se enervează, doar înaintează și îi plantează un pupic pe obraz, spunându-i simplu că îl iartă.
Încetul cu încetul, dovezile constante de afecțiune ale celor din jur îl fac pe Carlos să lase garda jos, începând să se poarte ca o persoană cumsecade.
O însoțește pe Kiara într-o drumeție montană, simțind o nevoie inexplicabilă de a o proteja, acceptă, la cererea acesteia, să o însoțească și să pozeze la un curs de pictură la un cămin de bătrâni, se joacă fotbal cu Brandon și chiar îl lasă să-i dea gol, spre entuziasmul frenetic al acestuia. Mai mult, de dragul ei, acceptă să joace în echipă cu Tuck și prietenii lui, deși realizează că erau cu toții gay, îmbrăcând în consecință și echipamentul acestora – un tricou roz, în ciuda faptului că el emana testosteron prin toți porii!
Sentimentele lui față de Kiara cresc în intensitate, în ciuda hotărării lui de a nu se mai implica emoțional față de nimeni, niciodată.
”Nu știu de ce stau acolo ca un idiot, rezemat de blatul de bucătărie și uitându-mă la ea. Poate pentru că fata asta nu se plânge niciodată de nimic. Nu îi e teamă să se cațere pe munte, să repare mașini, să-i ia la întrebări pe tipii nesimțiți, așa ca mine, sau să se murdărească pe mâini în bucătărie. O exista vreun lucru pe care să nu poată – sau să nu vrea – să îl facă?”
La rândul ei, Kiara se îndrăgostește total de Carlos, căruia îi vede adevărata fire și are deplină încredere în el.
”Dar dacă nu pot să exprim ceea ce simt prin vorbe, pot în schimb să o arăt. Brusc îmi dau seama că am mai multă încredere în Carlos decât are el însuși.”
Dar, în momentul în care lucrurile se încing între ei în timpul vizionării unui film în sufragerie, iar Kiara își ia inima în dinți și îi mărturisește că îl iubește, niște împușcături auzite din televizor le strică tot momentul.
”- Cred că m-am îndrăgostit de tine, spune ea atât de încet încât nu sunt sigur că doar mi se pare, însă în secunda următoare aud zgomot de împușcături.”
Prima reacție a lui Carlos a fost să o trântească pe jos și să o acopere cu corpul lui pentru a o proteja, după care și-a dat seama că împușcăturile nu erau în realitate. În același timp, scuturându-se de pasiune, a realizat că el ducea o viață plină de pericole și avea dreptul să o târască pe Kiara în ea. Prin urmare, face cel mai altruist gest, respingând-o sub pretextul că el nu caută dragoste, ci doar o relație fizică satisfăcătoare, frângându-i inima lui Kiara.
”Chiar crezusem că legătura fizică uimitoare dintre noi avea să îl determine să-și dorească o legătură de durată? Da, așa crezusem.”
Trecutul îl ajunge din urmă pe Carlos și șeful bandei din care făcuse parte îl contactează și îi cere să participe la o tranzacție cu droguri. Când Carlos refuză, îl bate măr, ajutat de încă cinci membri ai bandei, și-l amenință că, dacă nu se conformează, Kiara și familia ei vor suporta consecințele.
Carlos ar fi acceptat orice pentru a o proteja pe Kiara dar aceasta, când îl vede bătut în ultimul hal, ia o decizie înțeleaptă și apelează la tatăl ei, anunțându-l în același timp și pe Alex. Carlos, nedorind însă să-i implice, refuză să spună ce i s-a întâmplat, făcându-l pe tatăl Kiarei să emită o teorie ce se va dovedi, ulterior, foarte adevărată…
”- Dacă te-ai înrola și ai pune la fel de multă energie în a deveni un bun soldat pe cât pui în atitudinea asta a ta rebelă, ai ajunge departe.”
Venea ziua balului anual, iar Kiara nu avea partener. Carlos o surprinde încă o dată, cumpărând biletele și oferindu-se să o însoțească. Mai mult, pentru a fi sigur că se comportă potrivit evenimentului, apelează la sfaturile lui Brittany, spre imensa satisfacție a acesteia, care îl ajută să-și aleagă hainele potrivite și buchețelul pentru corsaj.
Kiara este complet impresionată de tandrețea lui neașteptată  și, dorind să-i dovedească la rândul ei iubirea ei complet necondiționată, pleacă de la bal împreună cu Carlos la casa de vacanță a unui coleg iar acolo îi dăruiește virginitatea ei. Însă, după o noapte magică de iubire, a doua zi dimineața Kiara constată că, din nou, Carlos își ridicase zidurile în jurul lui. Plină de tristețe, Kiara îi precizează că îl eliberează de orice datorie consideră că ar putea avea față de ea. Nesuportând să îl audă spunând că seara a fost o greșeală, aleargă plin ploaie și intră în mașina ei, simțind nevoia unui spațiu familiar unde să poată plânge fără a fi auzită. A fost momentul în care Carlos a realizat că, ascunzându-și sentimentele față de ea o rănește în loc să o protejeze. Venind cu mașina, împrumutată de la Alex, în dreptul portierei ei, a coborît geamul și i-a făcut o declarație de iubire clară și fără echivoc (de altfel, aceasta este momentul imortalizat pe coperta cărții).
”- Seara asta a fost… cum să zic, perfectă și pentru mine. Mi-ai întors viața cu fundu-n sus. M-am îndrăgostit de tine, chica, și asta mă sperie de moarte. Am tremurat toată noaptea pentru c-am bănuit că asta o să se întâmple. Am încercat să neg totul, să te fac să crezi că nu ești pentru mine decât o pretinsă iubită, însă am mințit. Te iubesc, Kiara, spune, și buzele i se apropie și se-ntâlnesc cu ale mele.”

Pericolul care îl pândea însă era unul extrem dar Alex și profesorul Westford îi vor sări în ajutor, reușind să-l scape pentru totdeauna de tentaculele bandei.
Finalul este foarte romantic, convingându-ne de puterea sentimentelor reciproce ale lui Carlos si ale Kiarei.
”- N-o să te mai părăsesc niciodată, îmi șoptește cu buzele lipite de gura mea.
– Bine. Pentru că n-am de gând să te părăsesc niciodată, răspund lăsându-mă ușor pe spate. Și promit că nici eu n-am să te părăsesc. O să ții minte, da?
– Da.
– Deci să înțeleg că asta înseamnă că de acum încolo o să faci ascensiuni montane cu mine?
– O să fac ce vrei tu, Kiara. Nu mi-ai citit biletul pe care ți l-am pus în vestiar? Sunt al tău.
– Și eu a ta. Pe vecie.”
La fel ca și în precedenta carte din serie, și aici avem un epilog care ne duce peste douăzeci și șase de ani și în care descoperim că istoria se repetă…

Cartea se poate comanda pe librarie.net, libris, librex

About Author

26 de comentarii

  1. Superbă recenzie, felicitări Tyna și mulțumesc că mi-ai adus aminte de povestea asta minunată!!
    Ce bine îmi pare ca am găsit cartea pe stoc la librărienet, am comandat-o și abia aștept sa-mi vină, sa o recitesc! Nu le am pe toate trei, dar pot fi citite și separat…

    • Legile atractiei se mai gaseste pe la librariile on-line. Am pus link la sfarsitul recenziei.

      Se poate citi si independent.

Lasă un răspuns