Leii Siciliei de Stefania Auci, Editura Nemira, Colecția Babel – recenzie

10

Leii Siciliei

(I leoni di Sicilia – 2019)

Stefania Auci

Editura Nemira

Colecția Babel

Traducere din limba italiană de Emanuel Botezatu

Nr. de pagini: 624

An apariție: 2020

Stefania Auci, născută în 1974 la Trapani, este profesoară la Palermo și scrie pentru bloguri literare și alte publicații online. Este autoarea a două romane de mare succes, Fiore di Scozia (2011) și La Rosa Bianca (2012), precum și a romanului istoric Florence, publicat în 2015. Romanul Leii Siciliei, dedicat familiei Florio, a fost bestseller în anul 2019 în Italia.

O familie care a sfidat destinul.

O familie care a învins.

O familie care a ajuns legendară.

CEL MAI BINE VÂNDUT ROMAN DIN ITALIA ÎN 2019.

Romanul care a cucerit lumea, în curs de traducere în 22 de țări.

Din momentul în care ajunge la Palermo, în 1799, familia Florio nu se mai uită înapoi și decide să ajungă deasupra tuturor, cât mai bogată și cât mai puternică.

Și reușește: în scurt timp, ambițioși și motivați, frații Paolo și Ignazio își transformă prăvălia de condimente în cea mai bună din oraș, apoi încep să cumpere case și terenuri de la nobilii din Palermo și își pornesc propria companie de navigație. Iar când Vincenzo, fiul lui Paolo, preia conducerea familiei, ascensiunea continuă grație unui vin de calitate inferioară care se transformă într-un nectar regesc.

Totuși, pentru oamenii din Palermo, ei rămân niște „străini“, al căror sânge „pute de sudoare“.

Bărbați excepționali, dar fragili, cei din familia Florio au nevoie de femei excepționale: femei ca Giuseppina, care sacrifică totul, sau Giulia, tânăra milaneză care intră tumultuos în viața lui Vincenzo.

Leii Siciliei de Stefania Auci este de fapt primul volum dintr-o saga a cărei temă centrală este destinul familiei Florio, o familie celebră de afaceriști din Palermo. Volumul de față arată începuturile a ceea ce va fi o întreprindere de foarte mare succes.

Totul începe în anul 1799, când în Bagnara, Calabria, după încă un cutremur de pământ din multele care amenință satul, proprietățile și viețile lor, frații Paolo și Ignazio Florio decid să caute norocul în altă parte. Marinari la origini, începuseră să își încerce mâna în comerțul cu mirodenii. Împreună cu cumnatul lor, Paolo Barbaro, soțul surorii Mattia, încropesc un soi de magazin în Palermo, mutându-se acolo cu familia: Paolo cu soția Giuseppina și fiul Vincenzo, Ignazio care nu era căsătorit și Vittoria, o nepoată rămasă orfană pe care o creșteau ei. În Palermo, afacerea este departe de a fi ideală: magazinul este o magherniță veche care necesită reparații, iar casa unde urmează să locuiască lipsită de orice confort, spre disperarea Giuseppinei, care nu voia să părăsească Bagnara și casa ei, primită moștenire de la părinți, pentru a trăi în gălăgiosul și murdarul Palermo, unde sunt văzuți de restul breslei ca niște amărâți. Giuseppina va purta acest resentiment în ea de-a lungul decadelor de viață care o așteaptă, chiar și după ce cei doi frați vor fi părăsit această lume.

Paolo este ambițios și extrem de hotărât, un soț oarecum aspru, puțin empatic cu o soție care la rândul ei nu-l iubește. Căsătoria lor fusese una aranjată. Ignazio este un om deosebit, care o iubește în taină pe Giuseppina, însă știe că îi este interzisă, fiind soția fratelui său. Cei doi frați sunt foarte harnici și hotărâți să ridice afacerea, ceea ce se întâmplă, dar numai după mult efort și multe sacrificii, umilințe și obstacole, care sunt prezentate ca fapte cotidiene.

Banderola este preluată, după ani, de noua generație reprezentată de Vincenzo, cel care a fost educat de Ignazio după moartea lui Paolo și care preia frâiele afacerii, ajunsă la acel moment la un nivel decent. Vincenzo, mai impetuos decât Ignazio, mai vizionar decât Paolo, aduce afacerea la un nivel la care nimeni nu ar fi visat, atunci când puseseră prima dată piciorul în Palermo. Profită de conjuncturile istorice și de legăturile cu Benjamin Ingham, un afacerist englez, iar vizitând Anglia este martor la progresul tehnologic de acolo, progres pe care intenționează să îl implementeze și în afacerile sale. Ceea ce face, cu succes, în ciuda atitudinii ostile a concitadinilor săi și a breslașilor.

Vincenzo nu se mulțumește cu afacerea cu mirodenii, intră pe piața vinului, a pieilor, a sulfului, a tonului pentru care găsește o soluție inovatoare – fierberea și conservarea lui în ulei, până atunci folosindu-se strict tonul în saramură. Ajunge să îi aibă la mână inclusiv pe nobilii scăpătați sicilieni, care îl disprețuiesc pentru originile umile, însă sunt nevoiți să apeleze la el pentru a supraviețui financiar.

Viața privată a celor din familia Florio este destul de zbuciumată. Căsnicia Giuseppinei cu Paolo nu a fost niciodată una armonioasă, însă după ce devine văduvă reușește să găsească o oarecare pace trăind platonic alături de Ignazio, cu o singură excepție – o noapte de pasiune. Vincenzo își arată ambiția și mentalitatea și în relațiile intime: constrâns de mama sa să se căsătorească cu o nobilă, o atrage pe tânăra Giulia, fiica unor negustori milanezi într-o relație de concubinaj văzută drept scandaloasă în acele timpuri. Ce va decide să facă în cele din urmă Vincenzo veți afla citind romanul.

Acesta este structurat pe mai multe părți, acoperind perioade din viața familiei și a afacerii. La începutul fiecărei astfel de părți, autoarea rezervă două pagini pentru a împărtăși cititorului cadrul istoric, politic și social din respectiva perioadă. Stilul este unul alert, verbele la timpul prezent cresc senzația de dinamism, de implicare a cititorului în cotidianul familiei Florio, însoțindu-i prin diverse etape ale dezvoltării lor, luând cunoștință de sentimente, temeri, prieteni și rivali, într-un cuvânt tot ceea ce este relevant pentru a putea înțelege, de fapt, modul în care au ajuns printre cei mai faimoși oameni de afaceri europeni.

Pe lângă informațiile bine documentate și concrete pe care le oferă, romanul mai arată și o realitate, anume ce i-a ridicat până la urmă pe Paolo, Ignazio și, mai ales, Vincenzo. Totul a început cu curajul de a încerca, cu muncă neîncetată, dar aceste elemente le-au avut și alți comercianți care nu au ajuns atât de departe. Ceea ce a făcut ca familia Florio să se distingă a fost spiritul vizionar, capacitatea lor de a nu rămâne prinși în capcanele trecutului, de a specula momentul prezent și de a proiecta idei îndrăznețe în viitor. Au fost disprețuiți, admirați și temuți, fiindcă forța financiară este una de care se ține cont oricând, iar asta este ceea ce Vincenzo Florio a înțeles rapid și a speculat din plin.

Recomand cartea nu numai iubitorilor acestui gen – saga, istoria unor familii celebre – ci și celor care doresc să găsească un anumit mod de a gândi pentru succesul în afaceri, fiindcă, deși acțiunea are loc cu două secole în urmă, anumite lucruri sunt universale și pot fi implementate oricând. În plus, am găsit cartea bine documentată, redată veridic, fluid, fără accente siropoase sau exagerări de vreun fel, care să pună în umbră intenția autoarei, de a face cunoscută lumii povestea acestei familii. Aștept cu interes continuarea, care va acoperi întâmplările și aventurile trăite de nouă generație Florio și vă invit să descoperiți lumea siciliană a secolului al XIX-lea.

„– De ce? exclamă el deodată, sincer mirat. De ce ne urăsc atât de tare? Și, unchiule, nu mă refer numai la de-alde Canzoneri și viermele acela de ginere al lui. A, și dacă tot veni vorba, pe ăia doi tot pun eu parul odată și-odată…

Ignazio își încetinește pasul.

– Nu știu de ce. Dar trebuie să recunosc că e mult timp de când mă întreb și eu același lucru. Prea mult timp, aș zice. La început, am crezut că e din cauză că eram străini de oraș, venetici; ne acuzau atunci că avem prețuri prea mici și că le furăm afacerea. Pe urmă am început să câștigăm bine, iar asta nu ne-au iertat-o nici până-n ziua de azi. Noi am căutat mereu să ne descurcăm prin propriile forțe, fără să cerem nimănui ajutorul. Însă unii, dac-ar putea, ne-ar da și mâine foc la magazin și tot ce avem.

– Bine, dar aici suntem aproape toți străini. Ce să mai spun de Ingham, nu-i așa? Și totuși, lui nu-i spune nimeni nimic.

– Pentru că el a venit odată cu dominația englezilor, iar asta l-a privilegiat: nimeni nu i-ar fi refuzat pe aliații regelui. Acum însă, odată ce războiul cu Napoleon s-a terminat, întâmpină și el aceleași greutăți ca și noi. De altfel, e de apreciat faptul că a hotărât să rămână aici, deși aproape toți conaționalii lui au plecat.

Piațeta San Giacomo îi întâmpină cu o îmbrățișare de raze de soare, învăluindu-i în același timp cu adiere răcoroasă, plăcută. Vincenzo trage aer adânc în piept.

– Poate pentru că aici se simte acum «acasă»”

Cartea Leii Siciliei de Stefania Auci poate fi comandată pe nemira.ro, libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Babel

Recenzii și prezentări cărți istorice

 

 

 

About Author

10 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Multumesc pentru recomandarea tentanta! Felicitari pentru recenzia excelenta si bine punctata!❤

  2. Mirela Barbălată on

    Minunat, Ana!
    Recenzia mi-a adus zâmbetul pe buze și mi-a trezit interesul pentru acest volum. Mulțumesc pentru frumoasa recomandare! Sunt convinsă că va fi o lectură deosebită .

  3. Foarte buna si frumoasa recenzie, Ana, imi place mult cum ai punctat ideile si temele cartii, felicitari si multumesc pentru recomandarea deosebita!

  4. O recenzie foarte tentantă și bine structurată! Mulțumesc pentru această recomandare deosebită! Sunt convinsă că mi-ar plăcea și mie această carte!

Spune-ți părerea!