Liberă! de Cristina Lincu, Editura Bookzone – recenzie

17

Liberă!

Cristina Lincu

Editura: Bookzone

An apariţie: 2019
Nr. pagini: 379
Povestea unei eroine înfrânte și victorioase în același timp. Un suflet la granița aproape imperceptibilă dintre lumină și întuneric. Este povestea Sarei, din noua carte semnată de Cristina Lincu. Este povestea fiecăruia dintre noi. Este episodul care se repetă de atâtea ori pe parcursul vieții, nu doar firul narativ dintr-o carte de pe un raft învechit de timp: siguranța oferită inimii în momente de restriște, scutul protector transformat într-o realitate paralelă de mintea umană, acceptarea și renașterea sufletului.
Sara luptă pentru iubirea ei, chiar și atunci când fundația se transformă din ruine într-un concept impalpabil. Chiar și când realitatea nu îi mai oferă scopul și mijloacele pentru a lupta.
Prinsă între patimi și traume, transformări și experiențe, renunțări și căutări, crudul adevăr al realității și bucățele de fericire imaginate.
Povestea Sarei este povestea fiecăruia dintre noi. Dar dusă la extrem. Tocmai pentru a ne face să înțelegem autolimitările pe care ni le impunem artificial, felul în care marea dragoste îți poate transforma viața, dar și cum poți renaște din propria cenușă, redevenind cine ți-ai dorit întotdeauna.
O lecție despre procesul de recuperare, despre moartea persoanei iubite, despre aparenta libertate a minții și capcanele puse de aceasta.
Liberă! de Cristina Lincu ascunde o poveste de viață tristă, cu multe accente reale, în care eroina duce o luptă continuă cu destinul, dar mai ales, cu ea însăși. De la început și până la sfârșit, asistăm la un „război” aprig între trecut și prezent, între realitate și fantasmă, între iubire și ură, între acceptare și respingere, între bine și rău. Povestea, narată la persoana întâi din perspectiva Sarei – eroina noastră – te invită într-o călătorie intensă printre cărările întortocheate și tumultoase ale vieții.
Sara, o tânără scriitoare din București, aflată într-o perioadă tulbure a vieții sale, încearcă să răzbată într-un prezent ce îi aduce doar durere. Sufletul ei este într-o agonie continuă.
Despărțirea de Doru, marea sa iubire, a lăsat-o cu puternice sechele sufletești și, deși au trecut câțiva ani de la marea ruptură, viața Sarei continuă să fie o succesiune de eșecuri, răzvrătiri, excese. Alcoolul și sexul fără implicații i-au ținut companie ani întregi. A preferat fuga în locul asumării.
„Îmi rătăcisem rostul și acum mi-l căutam în barul ăsta amărât, dintr-o localitate al cărui nume nu-l aflasem, dintr-o zi ce, în sfârșit, avea să se termine, încărcată de gloria unei umilințe în plus. Bine, în sine, nu conta prea mult, nu eram prima dată „cealaltă femeie” și nici nebuna aceea prima” oficială” care să vrea să mă înhațe. Conta, însă, că eu continuam să colecționez stări sufletești mizerabile, jenante, dezgustătoare. Încercam eu varianta cu cui pe cui se scoate și aplicam anestezicul „clasic” – fuga și alcoolul. În cantități gestionabile. Deocamdată, desigur. Căci nu eram chiar atât de naivă încât să nu întrevăd uriașa pantă ce-mi făcea cu ochiul nu de foarte departe.”
O rătăcire de moment – ca multe altele – o aduce față în față cu Gabriel, patron de bar, un tânăr cu suflet chinuit ca și ea, dar cu o dorință de vindecare mai mare. Relația dintre ei capătă alte conotații și, treptat, Sara începe să simtă liniștea sufletească. Dar poți, oare, lăsa trecutul în urmă atâta timp cât nu faci pace cu el? Te poți elibera complet de „monștrii” ce îți macină sufletul dacă nu te poți ierta pe tine însăți?
Moartea lui Doru o aruncă într-un abis al durerii și deznădejdii. Tentaculele trecutului sunt, mai mult ca oricând, ucigătoare și de nedesprins.
Ca niciodată, însă, Sara își dorește libertatea sufletească dar pentru asta trebuie să pătrundă într-un labirint întortocheat al propriei minți, să taie în carne vie propria simțire, să își învingă proprii demoni, obsesiile. Lupta pare ușoară, mai ales că nu este singură.
„Obosisem de mine, de zgomot, de oamenii din viața mea, de agitația fără finalitate ce ne ține adesea loc de decizie sau de destin. Obosisem de cuvinte, de rezonanța lor în mintea mea. Mi-era teamă că-mi venise dorul de tăcerea cea mai lungă… Nu, nu, de asta chiar nu mi-era teamă. Doar îmi trecea iar prin cap, pasager și stingher, gândul ăsta și mi se părea atât de dulce, că nu găseam chip să-l alung, să nu-l plac, ba, mai mult, să-l detest, așa cum impunea o conduită sănătoasă de comportament. …
Am avut doar gândurile, am avut starea, am avut totul ca să pășesc în capcana depresiei. De data asta, nu mai eram singură, însă mă simțeam privind către un viitor incert, fără să știu exact ce-mi doresc, dar cu un nod mare în piept – acolo unde îmi imaginam eu că ar trebui să sălășuiască sufletul.”
Gabriel îi este alături, dar pentru ea nu e destul. Acum îl acceptă, acum îl respinge. Nestatornicia ei creează haos în viețile lor. Gabriel „aleargă” după Sara, Sara „aleargă” după himere. Gabriel o vrea fericită, Sara vrea să fie liberă! Dar ce înseamnă să fii liber?
„Liberi cu adevărat nu știu dacă putem fi în viață. Sau dacă da, asta presupune, obligatoriu, ruperea tuturor legăturilor pe care le avem cu ceilalți, cu lucrurile din viața noastră, dar și cu amintirile sau cu blocajele autoimpuse. Probabil că un om liber cu adevărat este unul cu amnezie. Deși, nu, nici el, căci el are o singură legătură, dar extrem de puternică – aceea cu neputința de a-și aminti, iar asta îl face să se simtă de mii de ori mai rău, ca prizonier al propriei minți. Atunci unul care doarme? Exclus, conștiința de sine moțăie și ea sau se pierde prin vise. A, am găsit! Visele lucide! Iată locul unde poți fi, cu adevărat, liber. Sau realitatea virtuală… până la un punct. Nu, dacă are limite, nu e ce trebuie… da, da, visele lucide… Acolo unde poți întreba un personaj cum se simte știind că nu există și că e creat de mintea ta! Sau, mai știi, poate că tocmai asta îl face să existe, așa cum și noi suntem creați de „mintea” lui Dumnezeu. „
Va reuși Sara să își învingă proprii demoni? Va reuși să se vindece de un trecut ce i-a produs doar durere? Își va regăsi libertatea sufletească atât de mult dorită? Este singură în această luptă sau acceptă mâna întinsă de destin?
Liberă! mi-a atras atenția datorită titlului 🙂… Eiii, am ce am eu cu titlurile cărților 😏🙂!
Deși eu nu am rezonat pe deplin cu povestea și nici cu Sara, personajul principal feminin, povestea nu este rea, din contră! Tematica abordată este una profundă, dramatică, complexă, iar factorul psihologic este predominant încă de la primele pagini. Chiar dacă eu nu am simțit prea multă emoție și nu am reușit să percep durerea Sarei pe care, de multe ori, nu am înțeles-o, recomand cartea! Sara poate fi oricare dintre noi! Fiecare percepe și reacționează diferit în fața durerii, nimeni nu este imun în fața vicisitudinilor vieții. Însă cu toții trebuie să învățăm lecția asumării propriilor fapte.
„Sunt păcătoasă pentru toate pe care le-am făcut împotriva mea, pentru toate răzbunările, pentru toți demonii crescuți cu bună știință, pentru vini imaginare asumate aiurea, pentru devierea de la propria menire.

Sunt păcătoasă pentru furie și neputință, pentru răzbunări și autosabotări. Pentru fiecare gând, act, gest îndreptat de mine împotrivă-mi. Cu alte cuvinte, împotriva fărâmii de divinitate ce-mi ține la un loc oasele, nervii, sângele și sufletul.”

Cartea Liberă! de Cristina Lincu poate fi achiziționată de pe bookzone.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Bookzone

Recenzii autori români

About Author

17 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Minunata recenzie! ❤O poveste complexa, dramatica a carei esenta ai surprins-o foarte frumos! Felicitari! Multumesc pebtru recomandare❤

    • Foarte frumoasa si bine nuantata recenzie, Mirela, felicitari si multumesc pentru deosebita recomandare! ❤

    • Mirela Barbalata on

      Multumesc, Carmen!
      Daca o vei citi, chiar sunt curioasa cum o vei percepe. Ca si medic de profesie, viziunea ta va fi complet diferita de cea a amea .

      • familiasimionescuyahooro on

        Acum, m-ai incitat si mai mult! O voi citi cu siguranta! Multumesc pentru recomandare, Mirela!❤

  2. Foarte buna recenzia, m-ai facut curioasa! Fiecare roman psihologic este o poarta spre mintea si sufletul cuiva, ne deschide putin orizontul, fie ca rezonam sau nu cu protagonistii. Multumesc pentru recomandare!

    • Mirela Barbalata on

      Multumesc, Ana!
      Intr-adevar, romanele cu accente psihologice incita, te fac sa iti pui multe intrebari.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: