Delicatese Literare
Recenzii

Lovește-ți inima! de Amélie Nothomb, Editura Trei, Colecția Fiction Connection – recenzie

Lovește-ți inima!

(Frappe-toi le coeur – 2017) 

Amélie Nothomb

Editura Trei

Colecția Fiction Connection

Traducere: Claudia Constantinescu

Nr.pagini: 144

Marie e cea mai frumoasă fată din orașul ei de provincie. Toate colegele de școală o invidiază pentru că se întâlnește cu cel mai râvnit băiat din oraș. Dar, după ce rămâne însărcinată și o naște pe Diana, lucrurile se schimbă. Diana fură inimile tuturor celor pe care îi întâlnește, făcând-o geloasă pe mama ei.
Lovește-ți inima! spune povestea Dianei.
Povestea unei tinere excepționale care crește fără iubirea mamei. Povestea relațiilor ei cu alte femei: cu Élisabeth, prietena ei cea mai bună, cu Olivia, mentorul ei, cu sora ei Célia și, bineînțeles, cu mama sa. E o poveste despre sentimentele mai puțin nobile care animă relațiile umane: rivalitate, gelozie, neîncredere.
Cu inteligență și umor, Amélie Nothomb construiește un roman complex despre dificultățile relației mamă-fiică.
Unul dintre cele mai bune romane ale lui Amélie Nothomb. Sfâșietor, crud și impecabil scris.” – Lire
Citiți Amélie Nothomb! E ca și când ai deschide un sac plin cu surprize.” – Le Globe-Lecteur
O carte excelentă despre gelozie, maturizare, relația mamă-fiică, tărie de caracter și trădare.” – Le Salon Littéraire
Amélie Nothomb (pe numele ei adevărat Fabienne Claire Nothomb) s-a născut în 1966, în orașul belgian Etterbeek, într-o familie de diplomați. A locuit în Japonia de la doi la cinci ani, apoi în China, Statele Unite, Bangladesh, Burma și Laos. A debutat în 1992 cu romanul Igiena asasinului și a câștigat numeroase distincții, printre care Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze și de două ori Premiul Alain-Fournier.
Cărțile ei au fost traduse în peste douăzeci și cinci de limbi.
Acum un număr de ani, am citit romanul „Uimire și cutremur” de aceeași autoare, care mi-a plăcut foarte tare, suficient cât să-l și recitesc. Așadar, eram curioasă să văd ce anume a pregătit scriitoarea belgiană în acest roman cu nume neobișnuit – „Lovește-ți inima!”.
Am descoperit un roman ca o epopee minimalistă a cărei protagonistă, Diane, este urmărită de la naștere și până la maturitate, într-o tumultuoasă dezvoltare afectivă și profesională. Tema principală a romanului este condiția maternității și mai ales zonele patologice ale acestui aspect atât de important din viața femeilor: umbrirea acestei condiții de sentimente cum ar fi gelozia sau disprețul.
Autoarea se referă concret la cazul unei tinere pe nume Marie, o femeie splendidă care trezește invidia tuturor celor din jur cu frumusețea sa. Din infatuare începe o relație cu cel mai atrăgător și dorit tânăr din oraș, fiul farmacistului, Olivier. Rămâne însărcinată la vârsta de 19 ani și se vede prinsă cumva într-o capcană, căsătorindu-se cu Olivier și devenind mama unei fete de o frumusețe rară, care primește numele Diane. Se vede înlocuită pe piedestalul adorației celor din jur de micuța Diane, motiv pentru care se distanțează de fetiță și o tratează cu răceală, iar tatăl, deși o iubește pe micuță, nu remarcă nimic ciudat în ceea ce se petrece. Bunicii materni preiau rolul afectiv și astfel Diane crește înconjurată de iubire, deși tânjește în permanență după dragostea „zeiței”, așa cum își percepe ea mama.
Când se naște fratele ei Nicolas, Diane descoperă o altă ipostază a mamei: tandră, echilibrată, normală din toate punctele de vedere vizavi de acesta. Găsește ca justificare faptul că Nicolas este băiat și, în consecință, nu face obiectul vreunei rivalități generatoare de gelozie. Din momentul în care apare însă al treilea copil, o altă fată, iar mama sa o copleșește pe micuța Célia cu atenții din ce în ce mai exagerate, inima de copil a Dianei îngheață și ea însăși devine o fire rece.
Marie pare a fi în același timp trei mame diferite: indiferentă cu cea mare, normală pentru mijlociu și sufocantă pentru mezină.
Văzând diferența cu care este tratată, Diane suferă teribil, aproape fiind de un accident pe care mai-mai că l-a căutat, lucru de care își dă seama și medicul ce o tratează. Acesta îi insuflă dorința de a trăi iar în Diane înflorește țelul de a deveni medic, de a salva vieți.
În continuare, autoarea o urmărește pas cu pas pe Diane de-a lungul maturizării sale. Tatăl o iubește, dar nu o înțelege. Diane se împrietenește cu Elizabeth, o fată la rândul ei neînțeleasă de colegi dar sub a cărei aparență rece ea ghicește un suflet cald. Cel mai dramatic moment este acela când își pierde prematur bunicii materni, moment în care se îndepărtează total de familia sa, mergând să locuiască cu familia lui Elizabeth.
Plecată să studieze medicina, se dedică total vieții profesionale, fiindcă în cea personală nu își permite să se apropie de nimeni. Un moment de cotitură este cel în care leagă o relație foarte strânsă cu Olivia, o conferențiară de la facultate pe care o admiră pentru profesionalismul și inteligența de care dă dovadă.
Diane va ajunge să descopere că există ceva mai rău decât indiferența lui Marie față de ea sau corcoleala drăgăstoasă exagerată cu care a gratulat-o pe Célia: disprețul. Faptele se desfășoară pe principiul „Cum îți așterni, așa vei dormi”, iar finalul aduce un accent neașteptat în povestire.
Tema este foarte controversată și este greu să privești problema din toate unghiurile, mai ales dacă nu ești în dublă ipostază, atât în calitate de părinte cât și în calitate de copil. Când ajungi părinte, realizezi la un moment dat că, dacă nu îți poți înțelege propriii părinți, de cele mai multe ori poți măcar să le înțelegi motivațiile. Îți dai seama că perfecțiunea este greu de atins și poți să încerci, zi după zi, să fii tu însuți un părinte mai bun decât ai fost ieri, să speri și să te rogi, să înveți din greșelile tale și ale altora. În calitate de copii, cât din vina pentru acțiunile și nereușitele noastre putem lăsa la picioarele părinților și de unde putem să începem să lăsăm totul în urmă și să ne croim un destin de sine stătător? Discuția nu se referă la cazurile de abuz, deși în chestiuni legate de sentiment, abuzul este mult mai greu de definit. Cred totuși că nu există o rețetă universală, că fiecare om are ceva unic și nu sunt reguli fixe, nici de o parte și nici de cealaltă. Este bine, totuși, să tăiem cât mai rapid cordonul ombilical, să construim relații echilibrate între părinți și copii, nu bazate pe vreun fel de dependență, fie ea și afectivă. Mai mult încă, să nu lăsăm trecutul să ne afecteze prezentul.
Titlul cărții provine dintr-un citat din Alfred de Musset, prin care Diane explică alegerea sa de a deveni cardiolog: „Lovește-ți inima, acolo e geniul”.
Până la urmă, importantă este onestitatea cu facem lucrurile, dorința de a fi oameni, persoane reale și nu doar victimele superficialității și aparențelor, care fac cel mai mult rău.
Concluzia pe care am extras-o eu din roman este chiar aceasta: să fii tu însuți, să nu te lași construit după părerea celor din jur, după aprobarea sau dezaprobarea lor, să nu accepți să fii doar o formă fără fond.
Romanul propune o tematică interesantă, cu nuanțe psihologice clare. Ceea ce unui cititor i se pare exacerbare a dramatismului, altuia i se poate părea o zonă deosebit de sensibilă. Rămâne la latitudinea cititorului să dezbată mental temele propuse și să se declare sau nu satisfăcut de viziunea autoarei.
„În forul său interior, Diane credea că oamenii sunt nebuni. Din nu se știe ce motiv, bunicii ei scăpaseră acelei demențe colective. În schimb, din câte își dăduse ea seama, până și tatăl și fratele ei erau atinși de acea boală: Taică-său nu vedea nimic patologic în purtarea maternă, iar frate-său se adapta.”

Mulțumim Editura Trei pentru cartea Lovește-ți inima! de Amélie Nothomb oferită pentru recenzie

Cărțile autoarei Amélie Nothomb pot fi comandate pe edituratrei.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii Editura Trei

16 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *