
Luluța și Petrișor de Nicoleta Beraru, Editura Libris Editorial – recenzie
Luluța și Petrișor 
Nicoleta Beraru
Editura Libris Editorial
Nr. de pagini: 208
An apariție: 2019
Au trecut de mult vremurile când oamenii își duceau viața într-un spațiu puțin mai mare decât satul natal, cel mult câteva sate din jur sau orașul cel mai apropiat. Lumea s-a lărgit, linia orizontului parcă este din ce în ce mai departe. Popoarele moderne nu au fost ocolite de noile valuri de migrare, poate la fel de importante istoric precum cele de pe timpuri.
În acest context, nu e de mirare că una dintre temele actuale, prezente și în literatură, este cea a emigrării, cu tot ceea ce presupune acest amplu proces. România, aflată după ultimele estimări pe locul 5 în lume ca număr de emigranți din motive economice, conform OCDE, nu putea să nu dăruiască subiecte de roman, așa cum este cazul celui de față – „Luluța și Petrișor”, sau „povestea cuiburilor părăsite”, așa cum o descrie însăși autoarea, Nicoleta Beraru.
Autoarea volumului de proză scurtă „Ardei iuți. Povestiri la imperfect.” revine pe piață cu acest roman, in care tratează subiectul într-o manieră complexă, emoționantă și plină de empatie, făcând ea însăși parte din diaspora română. Romanul este constituit ca o îmbinare a două planuri, unite între ele prin conversații telefonice. Pe de o parte o găsim pe Florica, o femeie muncitoare dintr-un sat din Moldova, plecată la lucru în Belgia, unde se ocupă de curățenie; pe de alta, cei doi copii rămași acasă, Steluța și Petre, alintați încă din copilărie drept Luluța și Petrișor. Ei sunt exponenții unei categorii reprezentative de oameni din România, țară unde aproape că nu există familie în care cel puțin un membru să nu fi muncit, măcar și pentru un termen scurt, în străinătate. Cu toții avem rude, prieteni, cunoștințe risipite în cele patru zări. Majoritatea dintre noi am trăit experiența convorbirilor îndelungate pe Skype, WhattsApp sau telefon, comunicând dar totodată simțind acea barieră care nu ne lasă să ne arătăm sentimentele, de teama de a nu fi copleșiți și de a pierde stropul de putere necesar pentru a face ce e de făcut.
Florica nu a avut de ales. Într-un sat înapoiat, atât din punct de vedere al condițiilor de trai, cât și al mentalității, cu un bărbat violent și ignorant, afemeiat pe deasupra și prea puțin muncitor, se vede nevoită să părăsească țara pentru a avea ce le oferi celor doi copii, Luluța și Petrișor. Romanul începe abrupt, cu vestea morții soțului, Ghiță. Acum cu atât mai mult Florica trebuie să continue zbaterea cotidiană, printre străini, pentru a putea susține pe cei rămași acasă în grija soacrei sale, Aglaia, femeie vrednică de la țară. Luluța urmează cursurile Facultății de Stomatologie, iar Petrișor este la un liceu cu internat, la oraș.
Autoarea ne introduce în lumea personajelor treptat, armonizând planurile temporale, jucându-se cu momentele prezente și trecute până când suntem absorbiți total în lumea lor. Ni se dezvăluie atât caracterul personajelor, cât și motivațiile lor, visurile și intențiile.
O altă metodă inedită, dar care conferă autenticitate și naturalețe, este folosită în redarea conversațiilor. Acestea sunt construite în cel mai neaoș grai moldovenesc, care, folosit în contrast cu scrierea impecabilă a autoarei, produce un tablou nuanțat, contribuind astfel la crearea unui efect de percepere intensă a personajelor, a fundalului sătesc de unde ei se desprind, ușor-ușor, ca frunzele de toamnă în bătaia vântului.
Florica este un personaj complex, urmașă demnă a Vitoriei Lipan, o femeie pornită la drum din alte motive, dar cu aceeași determinare. O femeie care reușește să își depășească limitările, să învețe din experiența din Belgia, să se reconstruiască precum o pasăre Phoenix, din cenușa amintirilor frumoase, dar și dureroase, a sacrificiului necesar. Luluța este chintesența inocenței, a gingășiei, o fată săracă și cu suflet curat, care dorește să depășească o condiție ingrată, cea a copiilor din satele române rămase mult în urmă, din toate punctele de vedere, blocate într-un spațiu al uitării, cu locuitori folosiți eventual doar ca masă de manipulare electorală. Petrișor este, în schimb, simbolul aceluia care nu vrea sau nu poate să se schimbe, preferând o viață superficială, lipsit de dorința de a evolua.
Autoarea descrie lumea satului într-un mod emoționant, de la tradițiile frumoase până la delăsarea și ignoranța care au pus stăpânire pe această lume cu rădăcini adânci. Se simte adânc tristețea celui nevoit să își părăsească locurile de baștină, țara strămoșească, pentru a urma o cale aspră, deloc presărată cu flori. Viața în străinătate nu este ușoară, munca e grea, dorul e aprig și mușcă din sufletul celui plecat. Cei rămași se simt, la rândul lor, singuri, dezamăgiți, dezrădăcinați și ei, fără să știe, de frustrarea venită din modul în care este condusă țara.
Romanul impresionează atât prin scriitura fără de cusur a Nicoletei Beraru, cât și prin empatia ei, maniera în care zugrăvește cele două Românii, cea dintre granițele țării și cea de afară, care se reunesc și se intersectează după toate regulile mulțimilor matematice. Un roman care reflectă trăirile și gândurile a milioane de români, elemente ale acestor mulțimi, fiecare cu angoasele și speranțele lui. Un roman scris cu simț de răspundere, cu talent și cu dorința de a transmite necesitatea unor schimbări fundamentale la nivelul societății actuale românești, care să oprească acest veritabil exod și care să ne permită nouă, tuturor, să putem face anumite alegeri cu inima ușoară, nu împinși pe un drum sau altul de circumstanțe pe care, singuri, nu le putem influența. Împreună însă, am putea să mai avem o șansă de a schimba ceva.
Recomand romanul tuturor celor care doresc o lectură de calitate, cu un subiect actual, aproape de sufletele noastre.
„Băiatul luă găleata, se îndreptă spre fântână, dar nu pierdu din ochi cârdul de berze. Rămase cu gura căscată, urmărindu-le din priviri cum se îndreptau spre necunoscut, spre țările acelea îndepărtate, străine, dar mai blânde iarna. Vor mai ști oare drumul înapoi spre cuiburile goale și părăsite din satul lor?
– Sărmanele berze! Sărmanele cuiburi de berze!… îngână încet, pentru sine, Petrișor.”
Cartea Luluța și Petrișor de Nicoleta Beraru poate fi comandată pe libris.ro
Recenzii și prezentări cărți autori români


10 Comments
Bălan Daniela
Foarte frumoasă și tentantă recenzia, felicitări ❤️
anasylvi
Multumesc mult, Daniela!
Oli
Foarte sensibila recenzie, se vede ca ti-a mers la suflet cartea! Felicitari Ana si multumesc pentru recomandare si felicitari autoarei pentru o carte deosebita!
anasylvi
Multumesc, Oli! Este un subiect actual si care nu poate fi trecut cu vederea, foarte bine transpus in roman.
Tyna
O recenzie foarte frumoasă și sensibilă! Felicitări! Ai transmis multă emoție!
anasylvi
Multumesc, romanul este emotionant, mesajul puternic.
Mirela Barbălată
O recenzie sensibilă și profundă!
Nu am auzit de carte , însă !
Mulțumesc pentru recomandare
anasylvi
Cartea a aparut recent. Ma bucur ca ti-a atras atentia.
Geo
O recenzie impresionanta, obiectiva, care sintetizează drama celor plecați la munca in afara granițelor si a copiilor rămași în țara. Deosebita recenzie, Ana, felicitările mele!
anasylvi
Multumesc, Geo! Sigur ti-ar placea acest roman.