Delicatese Literare
Recenzii

Lumea de dincolo de Caius Dobrescu, Editura Crime Scene Press – recenzie

Lumea de dincolo

Caius Dobrescu

Editura Crime Scene Press

Anul apariției: 2020

Nr. pagini: 208

Al cincilea volum din seria Vlad Lupu

CAIUS DOBRESCU, n. 1966 la Braşov. Volume publicate: POEZIE: 1991– »Pauză de respiraţie«, poezii, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea; 1994 – »Efebia«, poezii; 1994 – »Spălîndu-mi ciorapii«; 1998 – »Deadevă«; 2006 – Ode an die freie Unternehmung, Ottensheim, Edition Thanhäuser (pentru care a primit în 2009, împreună cu traducătorul în germană, Gerhardt Csejka, premiul oraşului Münster pentru poezie europeană); 2009 – »Odă liberei întreprinderi«; ROMAN: 1994 – »Balamuc sau pionierii spaţiului«; 2007 – »Teză de doctorat«; 2010 – »Euromorphotikon«, roman în versuri; 2011 – »Minoic«; ESEU: 1998 – »Modernitatea ultimă«, eseuri; 2001 – »Inamicul impersonal«, eseuri; 2001 – »Semizei şi rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne«; 2004 – »Mihai Eminescu. Monografie«; 2013 – »Plăcerea de a gîndi«. A fost Fulbright Fellow la Universitatea din Chicago. Este profesor de teoria literaturii la Universitatea Bucureşti.

Deznodământul dramatic al anchetei lui Vlad Lupu, arheologul enigmatic care se încăpățânează să dezgroape – uneori la propriu – scheletele unui trecut cumplit, e povestit pe cele două voci pe care nu le-am auzit până acum: Corina, femeia misterioasă care îi intervievează pe foștii membri ai grupului de umor absurd Parazitul prietenos, și Pedro Alvarez, zis Groucho Valvarez, argentinianul refugiat în România.

Vlad Lupu trăiește. Încă. E conștient că-l așteaptă confruntarea finală cu dușmanul de moarte al grupului, cel care în tinerețe i-a făcut să treacă prin ororile sistemului de reeducare, pe el în mod special, și a condus la destrămarea grupului. În timp ce Vlad aranjează piesele pentru încleștarea de pe urmă, Corina face o descoperire care va zgudui întreaga istorie a Parazitului.

Un roman care te ține cu sufletul la gură, din care nu lipsesc dedublarea, răsturnările de situație, trăirile intense și, nu în ultimul rând, umorul, scris de unul dintre cei mai rafinați autori români de mystery & thriller.

Este prima mea întâlnire cu scrierile autorului Caius Dobrescu și vă mărturisesc că am fost impresionată de modul în care domnia sa a reușit să-mi incite curiozitatea, am fost plăcut surprinsă de stilul de scriere original dar și de arta de a doza misterul ce învăluie acest volum cinci, Lumea de dincolo, al seriei Vlad Lupu. Frumusețea poveștii este dată de modul în care sunt evocate trăirile și emoțiile, umorul fin, ironia și sarcasmul, dar și de maniera în care și-a creionat și evidențiat galeria de personaje.

Voi încerca în cele ce urmează să vă împărtășesc câteva impresii despre cadrul general și eroii acestei povești care pentru mine a constituit o lectură mai mult decât plăcută.

Firul narativ este împletit pe două voci, fiecare aducându-și contribuția, prin momente și fragmente de amintiri, la elucidarea încă unui mister ce-l are ca protagonist pe Vlad Lupu. Astfel, cititorul are ocazia să afle tainele, comploturile, uneltirile ce se țes ca o pânză de păianjen în jurul lui Vlad dar și dinamica relațiilor dintre foștii membrii ai grupului „Parazitul prietenos”, un grup satiric ce a luat naștere în anii ’80, format din studenți si adolescenți rebeli – Mona, Olimpiu, Tiberiu, Gabi, Egon, Pedro, Vlad – cerc ce s-a vrut a fi un mod de a evada din constrângerile regimului comunist, făcând „umor absurd în comunism” și care s-a alăturat Cenaclului Revoluționar Torta, condus de El Gran Blanco-Marele Alb. După prăbușirea comunismului, grupul s-a destrămat, securiștii i-au anchetat, membrii s-au înstrăinat, relațiile s-au răcit, dar legăturile complicate dintre ei și-au pus amprenta asupra fiecăruia, trecutul comun aducându-i uneori față în față, avându-l drept catalizator pe misteriosul Vlad Lupu.

Corina este una dintre cele două voci ale acestui volum, o cercetătoare care scrie istoria fostului grup, Parazitul prietenos, iar pentru acest lucru trebuie să urmeze drumurile care poartă urmele membrilor săi, să le descopere povestea, să descifreze secretele care se ascund în spatele chipurilor dar și dinamica relațiilor dintre ei, totul sub forma unor interviuri, atracția cea mai mare reprezentând-o enigmaticul arheolog Vlad Lupu.

Argentinianul Pedro Alvarez, al doilea narator, fost refugiat politic în România comunistă, împreună cu mama lui, este măcinat la rându-i de multe dileme legate de misterul ce învăluie existența tatălui său, de relația tensionată cu Vlad, al cărei sfârșit brusc a lăsat multe întrebări fără răspuns, dar și de multe alte suspiciuni care-i torturează sufletul.

Protagonistul cărții și al seriei este Vlad Lupu, arheologul care scormonește, la propriu și la figurat, în activitatea securiștilor din perioada comunistă, scoțând la iveală crimele înfăptuite în acea perioadă, o luptă dură pe care o coordonează în cadrul unui proiect numit „Memorialul virtual al victimelor comunismului”. Introvertitul investigator – arheolog s-a îndepărtat de toți prietenii datorită atacurilor mișelești la care a fost supus, deranjând puteri ce vor să-i ucidă respectul de sine, pentru că el este cel care face săpături atât în arhivele fostei securități cât și prin munți, dezgropând „oasele celor uciși fără proces de către securiști”. Fără resurse financiare, lipsit de suport politic, Vlad se zbate într-o lume în care rămășițele fostului regim comunist vor să îngroape crimele și ororile securității, încercând să reziste tuturor mașinațiunilor oribile menite să-i închidă gura.

Aflat sub supravegherea serviciilor de informații și nu numai, Vlad Lupu va fi încă odată ținta unui plan diabolic de răzbunare, prins într-o rețea complicată și complexă de intrigi și comploturi, ce implică o crimă, substanțe misterioase ucigașe și un fost securist care regizează întregul scenariu.

Dacă v-am trezit curiozitatea cu impresiile mele, vă invit să lecturati acest mistery-crime ingenios, în care sunt abordate fără menajamente detaliile dureroase din viata societății românești sufocată de pumnul de fier al unui regim ce a scos la iveala monștri din oameni.

Fragment:
„Tu nu ai simțit niciodată că viata ar trebui să aibă și acompaniament muzical? Ei bine, pentru momentul ăla de întuneric ar fi fost numai bună o coloană sonoră torturată, cu vertebre tasate, dacă înțelegi ce vreau să spun. Sfâșietor-discretă, ca și cum sunetele se rup dintr-un țesut și sângerează. (…) Iar când se face lumină, în următoarea scenă, poliția tocmai dă năvală pe toate părțile. (…) Uniforme, strecurându-se dibaci printre civili și sărind ca nevăstuicile pe scări în sus. Ceea ce era, de fapt, surprinzător – dar nu m-am prins decât târziu – e că au venit de la început cu paramedicii. (…). Cum de au știut de la început ce aveau să găsească la fața locului? Și pe urmă, ia, gândește-te, cum de au coborât atât de repede? (…) Și la scurt timp, cum îți spuneam, i-am văzut coborând (…) Agenții care mergeau în față dădeau lumea la o parte, cu exclamații iritate. În urmă veneau paramedicii, ducând targa. Pe care era un corp, complet învelit în cearceafuri, bine legat cu mai multe rânduri de centuri. În modul cel mai evident, un cadavru.”

12 Comments

Spune-ți părerea!