Lumea vazuta de Bob de James Bowen, Editura Polirom

16

Lumea vazuta de Bob

James Bowen
An aparitie: 2016
Editura: POLIROM
Nr. pagini: 248
Traducere din limba engleză de Ana-Maria Man
Seria: Bob the Cat

bob1

Continuarea bestsellerului internaţional Un motan pe nume Bob – A Street Cat Named Bob  apărut de asemenea la Editura Polirom, în 2014
În primăvară anului 2007, James Bowen găseşte într-un adăpost un motan portocaliu rănit; are grijă de el, îl botează Bob, iar cînd acesta se însănătoşeşte, se aşteaptă să nu-l mai vadă vreodată. Cei doi vor deveni însă prieteni nedespărţiţi. Intervievat de jurnalistul Gary Jenkins, James Bowen îşi spune povestea şi astfel apare, în 2010, romanul autobiografic Un motan pe nume Bob, devenit bestseller şi tradus în aproape treizeci de limbi. Cartea emoţionează prin felul în care două fiinţe – un bărbat şi un pisoi – se găsesc una pe cealaltă şi reuşesc să-şi redea speranţa în viitor. Plină de umor, curaj şi determinare, povestea inteligentului Bob descrie lumea celor care trăiesc la limita supravieţuirii şi vorbeşte despre decădere şi singurătate, învinse atunci cînd preocuparea faţă de fericirea altcuiva devine un motiv pentru a-ţi schimbă în bine viaţă.

Un motan pe nume Bob este o autobiografie-bestseller ce ne oferă povestea emoţionantă a unei prietenii, dar şi o imagine a vieţii pe străzile londoneze. O pisica rătăcită în nordul Londrei care, dacă ar fi personaj de film, ar avea toate şansele să ajungă pe culmile gloriei şi să spargă recordul de audienţă în cinematografe.” (The Times)

bob2

În Lumea văzută de Bob – The World according to Bob , James Bowen continuă povestea aventurilor sale alături de motanul Bob pe străzile Londrei. Fie că e vînzător al revistei The Big Issue, fie că se întoarce la vechea să îndeletnicire, aceea de cîntăreţ ambulant în Covent Garden, James este însoţit pretutindeni de motanul roşcat, care nu doar îl ajută să îşi refacă viaţă, ci îl şi salvează – la propriu – din situaţii periculoase. Încetul cu încetul, omul şi motanul din staţia de metrou Angel şi din Covent Garden devin un fel de celebrităţi locale, apar în ziare, se întîlnesc cu primarul Londrei sau cu Paul McCartney, dar viaţă lor rămîne în continuare grea, apăsătoare şi plină de riscuri. Legătură strînsă dintre cei doi, toanele şi temerile fiecăruia dintre ei, primejdiile prin care trec, dar şi turnură radicală pe care o ia destinul lor după întîlnirea cu o agentă literară sînt relatate cînd cu duioşie, cînd cu un umor cuceritor, iar istoria acestei prietenii a devenit o sursă de inspiraţie pentru nenumăraţi cititori din întreagă lume.
Iată şi a două ieşire în scenă a unuia dintre cele mai îndrăgite cupluri de artişti din nordul Londrei… Această continuare, mult aşteptată de public, reia povestea din locul unde s-a întrerupt în Un motan pe nume Bob, dezvăluindu-ne ce s-a mai întîmplat cu inedită pereche după primul sau succes.” (Evening Standard)
O poveste simplă şi emoţionantă despre o tovărăşie de durata, întemeiată pe încredere şi respect reciproc… care va deveni cu siguranţă un nou bestseller.” (Kirkus Reviews)
Amestecul inteligent şi bine echilibrat de umor şi duioşie face din Bowen un povestitor fermecător, aşa că nu-i deloc de mirare că această pereche a atras atît de mulţi fani, şi pe Facebook, şi în viaţă reală. Bowen a reuşit să creeze o continuare extraordinară a unei poveşti uluitoare, aflată abia la început.” (Publishers Weekly)

bob3

Fragment din cartea „Lumea văzută de Bob” de James Bowen
Bob şi cu mine ne-am terminat treaba mai devreme şi am coborât în staţia de metrou, unde am prins un tren către Euston pe magistrala de nord, după care am trecut pe magistrala Victoria, luând-o către gara Victoria. Înaintăm prin tunelele staţiilor, cu Bob mergând în faţa mea, cu lesa pusă. Ştia încotro ne îndreptăm.
Aveam o întâlnire cu tatăl meu, aşa cum începusem să fac regulat în ultimele luni. În trecut relaţia dintre noi fusese una destul de tensionată. Când părinţii mei s-au despărţit, mama a obţinut custodia mea şi m-a dus cu ea că să trăim pe cealaltă parte a planetei, în Australia, aşa că tata nu apucase să mă cunoască mai deloc în anii copilăriei. Când am ajuns în Londra, în timpul adolescenţei, eram o adevărată pacoste. După un an dispărusem complet de pe radarul oricui şi începusem să dorm pe străzi. Când am apărut din nou, a încercat să mă ajute să-mi refac viaţa, dar, sincer să fiu, eram aproape irecuperabil.
Deveniserăm ceva mai apropiaţi când am început să-mi îndrept un pic viaţa şi ne făcuserăm obiceiul să ne întâlnim la un pahar într-un pub de pe lângă gara Victoria. Angajaţii de acolo erau destul de prietenoşi, aşa că mă lăsau să-l strecor şi pe Bob înăuntru, cu condiţia să-l ascund de ceilalţi clienţi. Îl ţineam sub o masă, unde el se bucura să poată trage un pui de somn. Era un loc ieftin şi vesel, aşa că de obicei comandam şi ceva de mâncare. Tata făcea întotdeauna cinste. Mă rog, nu e ca şi cum eu aş fi avut vreodată bani să-i fac cinste, nu?

colaj bob

About Author

16 comentarii

  1. Tudusciuc Cornelia Elena on

    Îmi plac pisicile foarte mult. Vreau si eu cartea, sa o citesc pisicilor mele imprumutate, mai ales ca este reală.

  2. Barbalata Mirela on

    Desi imi plac pisicile (am avut un motan persan jucaus foc) la aceasta carte spun pas 🙂

Lasă un răspuns