Lumina pe care am pierdut-o de Jill Santopolo, Editura Trei – recenzie

Lumina pe care am pierdut-o

(The Light We Lost – 2017) 

Jill Santopolo

Editura Trei

Traducere: Ana Andreescu

351 pagini

Jill Santopolo este licențiată în literatură engleză la Columbia University, deține un master în Writing for Children la Vermont College of Fine Arts și un atestat în drepturi de proprietate intelectuală la New York University. De asemenea, este director editorial la Philomel Books, un imprint al Penguin Young Readers Group. Este autoarea seriilor pentru copii Alec Flint și Sparkle Spa, precum și a cărților personalizate Follow Your Heart.
Drepturile de publicare pentru Lumina pe care am pierdut-o s-au vândut în 31 de țări.

Două vieți, două iubiri, o singură alegere.

„O poveste copleșitor de frumoasă .” – Kirkus Reviews

„Cartea unei generații și o viitoare lectură clasică.” – The Sun

Lucy şi Gabe s-au întâlnit în studenţie, la Columbia University, într-o zi care le-a schimbat amândurora cursul vieţii: 11 septembrie 2001. Au decis atunci ca existenţele lor să însemne ceva pentru oamenii din jur.
Un an mai târziu, soarta îi aduce laolaltă din nou, dar după o frumoasă poveste de dragoste, drumurile lor se despart. Gabe devine fotoreporter în Orientul Mijlociu, iar Lucy face carieră în televiziune, la New York.
Urmează treisprezece ani de visuri, dorinţe, gelozii, trădări, iubire absolută, în care ei sunt despărţiţi de continente, dar nu şi sufletește. Lucy trebuie să ia, în final, o hotărâre extrem de dificilă, sfâşietoare.

„Lumina pe care am pierdut-o ne pune în fața unor întrebări tulburătoare: viețile ne sunt modelate de propriile noastre alegeri sau de niște forțe pe care nu le putem controla? Prima dragoste durează pentru totdeauna? Și merită să ne riscăm stabilitatea și siguranța pentru o dragoste explozivă, imprevizibilă?” – Kirkus Reviews

„Un montagne russe al emoțiilor.” – US Weekly

„Genul de carte pe care o citești dintr-o răsuflare.” – Stylist Magazine

„Jill Santopolo a scris o poveste de iubire care-ți va frânge inima.” – Irish Independent

Lumina pe care am pierdut-o este o carte de o frumusețe aparte, sfâșietor de emoționantă.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Lucy, sub forma unei scrisori adresată fostului ei iubit, Gabe, pe care îl cunoscuse într-o zi fatidică – pe 11 septembrie 2001, ziua în care Turnurile Gemene s-au prăbușit în urma unui atac terorist.

Lucy și Gabe erau colegi la aceeași universitate și aceea era prima zi de studiu la seminarul despre Shakespeare.

Evenimentele bulversante din acea zi, atmosfera de teroare ce domnea peste tot i-a apropiat, fiecare căutând un sprijin sufletesc în celălalt.

”Mi se părea că lumea se face bucăți, ca și cum am fi trecut printr-o oglindă spartă într-un loc frânt dinăuntrul ei, unde nimic nu avea sens, unde scuturile noastre erau la pământ, pereții noștri erau prăbușiți.”

Toată această tensiune li s-a transmis și, ca o reacție împotriva morții și durerii, cei doi au ajuns să se sărute.

”Să te sărut în mijlocul tragediei și al morții părea absolut corect și absolut greșit în același timp. Dar m-am concentrat pe partea care părea corectă, așa cum fac întotdeauna.”

Gabe a sintetizat cel mai bine senzațiile resimțite de ei în acea zi întunecată și tulbure.

”- Îți mulțumesc că ai dat o altă însemnătate zilei acesteia, ai spus. Lucy, Luce. Luz înseamnă lumină în spaniolă, așa-i?

Ai tăcut. Eu am aprobat.

– Îți mulțumesc că ai umplut cu lumină o zi întunecată.

Tu ai pus în cuvinte sințămintele pe care eu nu le-am putut exprima.”

Dar, după această apropiere sufletească incredibilă, a urmat și prima dezamăgire dureroasă din partea lui Gabe, din păcate nu și ultima, după cum se va vedea ulterior…

Printr-un simplu mesaj, Gabe a anunțat-o pe Lucy că s-a împăcat cu fosta lui prietenă, întrucât fratele ei a fost dat dispărut, iar el trebuie să-i fie alături pentru a o sprijini moral.

”N-ar fi trebuit să fiu zdrobită, dar am fost.”

Ultimul an de studenție a trecut repede, cei doi evitându-se pe cât posibil. La terminarea facultății, Lucy a ales o slujbă în televiziune la un show pentru copii, iar Gabe s-a angajat consultant la o companie.

După încă un an, cei doi s-au reîntâlnit într-un bar, unde Gabe își îneca amarul, dezamăgit de viața lui, despărțit de prietenă, urându-și slujba și bulversat de evenimentele internaționale, Statele Unite tocmai invadând Irakul. Lucy a apărut ca o rază de lumină în viața lui, persoana care îi dădea speranța să devină mai bun. Complet vrăjită de el, Lucy l-a acceptat imediat în viața ei, mutându-se împreună la scurt timp.

A urmat o perioadă idilică în viața lui Lucy, în care cariera ei se afla pe o pantă ascendentă iar relația ei cu Gabe părea perfectă, considerându-se împreună ca o ”stea binară”, în care fiecare orbita în jurul celuilalt.

Dar Gabe era departe de a se fi liniștit sufletește. La un curs de fotografie a avut o revelație, realizând că-și dorea să facă ceva măreț, care să schimbe lumea.

”- Mi-am dat seama că dacă vreau să fac ceva deosebit, cu adevărat deosebit, cum încerci tu să faci cu emisiunea asta, trebuie să plec din New York. Aparatul meu de fotografiat și cu mine putem face mai mult, în altă parte.”

Curând a venit și vestea bombă, la sfârșitul unei zile ce fusese perfectă pentru Lucy, emisiunea ei câștigând un premiu important, Gabe anunțând-o că va pleca ca fotograf al Associated Press într-o zonă de război.

Lucy este devastată sufletește, realizând că Gabe a luat decizia de unul singur, fără ca măcar să o consulte.

A urmat o perioadă în care Lucy a plutit pur și simplu în derivă, rudele și prietenii încercând din răsputeri să o scoată din acea stare. Fratele ei i-a explicat că și el fusese răscolit sufletește în momentul în care se despărțise de fosta prietenă, cu care avea o relație explozivă, după care o cunoscuse pe soția lui, cu care construise un alt gen de relație, mai calmă dar, în același timp, mai durabilă în timp.

”… iubirea este ca un vin bun, ale cărui arome se accentuează și se schimbă în timp.”

Deși Lucy respinge categoric ideea de a se implica într-o relație alături de un alt bărbat, după ceva timp îl cunoaște pe Darren, un bărbat de treizeci de ani, mai în vârstă cu câțiva ani ca ea, matur, responsabil și atent, cu o slujbă bine plătită.

Cu multă răbdare, aflând de la o prietenă că ea încă suferea după fostul iubit, Darren îi slăbește încetul cu încetul rezistența, strecurându-se în sufletul ei și făcând-o să-l iubească, chiar dacă sentimentele ei pentru el erau diferite de cele ce le avusese pentru Gabe, și, pentru prima dată după mult timp, Lucy simte că nu se mai prăbușește pe interior.

”Poate că e nevoie de un bărbat ca să uiți de altul – sau, poate, el mă ajuta să redevin eu însămi.”

Dar Gabe nu dispăruse complet din viața ei. Periodic o contacta, transmițându-i prin diverse semnale că încă îi era dor de ea.

La rândul ei, Lucy era în permanență la curent cu știrile care priveau zona în care știa că se afla el în acel moment, urmărindu-i în același timp cu mult interes cariera.

Cumva, un colțișor din mintea și inima ei rămăsese în permanență ocupat de Gabe și, în toate momentele relației ei cu Darren nu se putea abține să nu-l compare pe acesta cu Gabe, sau să nu se întrebe ce ar fi făcut Gabe într-o atare situație.

Deși cartea este scrisă doar din perspectiva lui Lucy, din faptele relatate de ea ajungem să-i cunoaștem destul de bine pe cei doi bărbați.

Gabe este un personaj extrem de carismatic, cu o puternică forță interioară, care lumina ca un far orice încăpere în care se afla, atrăgând ca un magnet toți oamenii în jurul lui.

De multe ori, deciziile noastre din viața adultă sunt influențate de experiențele din perioada copilăriei, iar cartea ne demonstrează din plin acest lucru.

Gabe era bântuit de demoni interiori, provenind din  perioada copilăriei lui, în care tatăl lui, un artist ratat, își vărsase toate frustrările asupra mamei lui Gabe până când acesta, la vârsta de doar nouă ani, chemase poliția pentru a o apăra…

Gabe rămăsese marcat de acele suferințe, speriat de perspectiva să se transforme într-o copie a tatălui său.

Încercând să scape de demonii ce îl chinuiau, fugise tot mai departe, până când realizase că nu distanța îl putea ajuta, iar ceea ce găsise la capătul drumului nu era, de fapt, ceea ce sperase și își dorea…

Darren este un bărbat echilibrat, sigur pe el, genul de soț bun și tată devotat, capabil de gesturi romantice spectaculoase și compromisuri de dragul persoanei iubite, pe care orice femeie s-ar considera norocoasă să-l aibă alături, întrucât ar face-o să se simtă fericită și ocrotită.

Dar, din punctul de vedere al lui Lucy, Darren avea un defect major: nu era Gabe!

De-a lungul unui întreg deceniu, Lucy este într-un continuu zbucium sufletesc, tânjind, chiar fără voia ei, după Gabe și simțind că nu și-ar putea concepe viața fără Darren…

Cumva, ai vrea ca toți trei să poată fi fericiți…

O femeie sfâșiată între două iubiri… Ce decizie va lua oare?  Sau destinul va hotărî în locul ei?

Aș comenta mult mai mult, dar nu vreau să vă stric plăcerea cititului. Vă las să descoperiți singuri toate întâmplările prin care vor trece cei trei, întorsăturile spectaculoase ale destinului lor, precum și deznodământul, copleșitor de emoționant…

Cartea Lumina pe care am pierdut-o de Jill Santopolo poate fi comandată pe edituratrei.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro