Delicatese Literare
Recenzii

Lunetistul American de Chris Kyle, Editura Rao – recenzie

Lunetistul American

(The American Sniper – 2012-2013)

Chris Kyle

Editura Rao

Colecţia: Carte de buzunar

Traducere: Bogdan Olteanu

An apariţie: 2015

Autobiografia celui mai eficient lunetist din istoria armatei americane.

“Lunetistul American” este o carte-destăinuire în care un fost membru al trupelor SEAL narează o poveste adevărată despre experienţa de militar în timpul războiului din Irak. În acelaşi timp, el descrie fapte şi împrejurări din viaţa de familie, impactul evenimentelor din război asupra căsniciei, precum şi o varietate de sentimente şi stări resimţite de autor atât în ceea ce priveşte latura dură a războiului, cât şi complexitatea unei relaţii cu femeia care-l iubeşte, soţia lui, Taya.

Chris Kyle își spune povestea cu același curaj cu care își trăiește viața și se luptă în război. Lunetistul american este un thriller captivant și irezistibil.”- Clint Eastwood

„În comunitatea luptătorilor de elită, un singur om se ridică deasupra noastră, distingându-se ca fiind unic. Numele lui este Chris Kyle. Lunetist de excepție, a realizat multe lucruri despre care vor vorbi și generațiile viitoare.” – Marcus Luttrell, fost membru în trupele SEAL

„Lunetistul american este un thriller de război plin de adrenalină, cu o notă profund personală, scris de un martor ocular care a participat efectiv la războiul din Irak.”- New York Times

Nici prin cap nu mi-a trecut că aș putea citi romanul Lunetistul American de Chris Kyle, unul ce reflectă imaginea unui război terifiant din toate punctele de vedere. Soțul meu, Mihai, militar de profesie, și-a exprimat dorința de a citi această carte având idee, cât de cât, despre ce este vorba și cine este „lunetistul american”, de aici și noutatea acestei lecturi în ceea ce mă privește.

Este o carte dură, brutală, dureroasă, tristă și emoționantă! V-ați putea întreba ce poate fi atât de dur la ea? Totul sau nimic! Depinde de personalitatea fiecăruia, dar și de gusturile literare.

Lunetistul American este radiografia vieții celui considerat „cel mai eficient lunetist din istoria armatei americane”, radiografie prezentată de însuși Chris Kyle, în maniera sa personală, fără retușuri, relatând din memorie, cât mai fidel, cursul evenimentelor care l-au marcat, sub o formă sau alta, de mic copil și până la maturitate. Dar perioada cea mai terifiantă, îngrozitoare și dureroasă din viața sa este cea dintre anii 2003 -2009, perioadă în care este membru al trupelor SEAL – ramura de elită a armatei americane – și participă la războiul din Irak.

Pentru cei care nu cunosc deloc sistemul militar, echipele „SEAL”, „RANGERS”, „GREEN BERETS”, „DELTA FORCE”, etc fac parte din ceea ce americanii numesc „Tip of the Spear”, adică militari antrenați în specializări precum explozibili, antiterorism, salvări de ostatici, transmisiuni, muniții și armament și multe altele, pentru a duce la bun sfârșit misiuni cu un grad de risc foarte ridicat, așa numitele „lovituri chirurgicale”.

Născut și crescut în Texas, Chris învață, de mic copil, „importanța familiei și a valorilor tradiționale precum patriotismul, încrederea în propriile puteri, ajutorarea familiei și un simț al dreptății foarte dezvoltat.” Armele, vânătoarea sunt micile sale plăceri, iar a fi cowboy este visul său de mic. Îi plac muncile grele, de aici și dorinţa de a lucra sub cerul liber alături de animale, pe la diferite ranch-uri .

Deși urmează pentru o perioadă de timp cursurile Facultății de Agricultură dorind să devină administrator de ranch, Chris renunță, totuși, la facultate și, în 1996, după câteva peripeții, se înrolează în armată, domeniu la care se gândea de ceva timp. Își dorește să ajungă în trupele SEAL, dar pentru asta are de parcurs cursul introductiv BUD/S – Basic Under Water Demolition /Scooba Training – ce presupune peste șase luni de antrenamente crunte, extrem de solicitante din punct de vedere fizic și psihic. Partea cea mai cunoscută din BUD/S este „Săptămâna Iadului”, adică o sută treizeci și două de ore de exerciții și activități fizice intense, fără întrerupere, brutale. Citind despre aceste antrenamente, ce presupuneau aducerea candidatului în pragul distrugerii fizice și psihice, am rămas uimită, chiar șocată. Nu degeaba se spune despre ei că sunt „cei mai buni dintre cei mai buni”. Doar cei mai puternici mental reușeau să treacă de astfel de antrenamente, rata de abandon printre cei înscriși fiind de peste nouăzeci la sută. Terminau doar cei cu rezistență psihică, încăpățânare și refuzul de a abandona.

Cel mai important lucru de care ai nevoie ca să treci de BUD/S și să ajungi în SEAL este rezistența mentală. Cheia spre succes constă în încăpățânare și în refuzul de a te da bătut. Eu am reușit să aplic formula asta câștigătoare.”

În această perioadă, Chris o cunoaște pe Taya, marea sa iubire, cea care îi va deveni soție, mama copiilor săi, femeia care îi va sta aproape și în cele mai crunte momente, chiar și atunci când totul le era împotrivă, care nu va renunța la căsnicia lor, chiar și atunci când însuși Chris va alege armata, războiul, în detrimentul propriei familii.

Unele capitole conțin relatări din perspectiva lui Chris intercalate cu cele din perspectiva soției sale, Taya. Sunt emoționante și impresionante, gândurile și impresiile acesteia! Ca femeie nu poți rămâne indiferentă la tot zbuciumul sufletesc al acesteia, iar ca mamă – cred! – că este și mai înfricoșător.

„Când trupele SEAL sunt la treabă, există mereu anumite riscuri. Chris încerca să le minimizeze ca să nu îmi fac griji, însă știam și eu să citesc printre rânduri. Anxietatea mea se manifesta în diverse moduri. Eram panicată. Vedeam lucruri cu coada ochiului care nu erau acolo în realitate. Nu puteam dormi decât cu toate luminile aprinse; citeam în fiecare noapte până mi se închideau ochii în mod involuntar. Făceam tot posibilul ca să evit să rămân singură sau să am prea mult timp pentru gânduri negre.”

Dar Chris își dorește să lupte! Vrea să fie în mijlocul acțiunii, iar dorința i se va îndeplini atunci când Președintele George W. Bush ordonă începerea Operațiunii Iraqi Freedom, ca parte a „Războiului împotriva terorii”, iar echipa SEAL din care făcea parte este trimisă în teatrul de operații.

Pentru Chris și colegii săi patriotismul și intrarea în focul luptei sunt puternic conectate. Cu siguranță, niciun membru SEAL nu își dorește să moară, ci doar sa lupte, scopul războiului fiind – după cum spunea generalul George S. Patton în Al Doilea Război Mondial – „să îl omori pe celălalt nenorocit”. Terifiante cuvinte! Războiul face victime, și de o parte, și de alta, și printre militari, dar și printre civili. În război răul este omniprezent, este printre oameni, în oameni și trebuie distrus. Depinde, însă, din ce tabără privești! Este un fapt macabru dar real.

Împreună cu plutonul său – Charlie – Chris participă la tot mai multe lupte, unele cu un risc extrem de ridicat, implicarea sa directă fiind tot mai mare, mai ales ca lunetist. De altfel, cariera de lunetist și-o începe în bătaia focului, sub teroare, moarte, distrugeri. Pe măsură ce numărul celor uciși de el se mărește, Chris dobândește un renume printre militari atrăgând chiar invidia altor lunetiști. Din păcate, atrage și ura inamicilor, pe capul său fiind pusă o recompensă substanțială.

Probabil pentru mulți a fi lunetist înseamnă doar sa apeși pe trăgaci. Dar este mai mult de atât! După cum o spune și Chris, nu este suficient să tragi cu arma, ci trebuie să studiezi, să fii conștient de mediul înconjurător, să știi să anticipezi și niciodată să nu îți pierzi cumpătul, sângele rece.

„Un lunetist SEAL este antrenat să observe. Asta-i o abilitate fundamentală. Se prea poate să ajungă în fața grosului trupelor, însărcinat să descopere tot ce poate despre inamic. Chiar dacă misiunea lui este să elimine o țintă importantă, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să observe bine împrejurimile. Trebuie să știe să utilizeze abilități și dispozitive de orientare moderne, precum GPS-ul, si totodată , să prezinte informațiile pe care le-a cules. Deci cu asta începem.

Următoarea parte a cursului și, în anumite privințe, cea mai grea, este cea de pândă. Aici pică majoritatea cursanților. Pânda înseamnă să te furișezi într-o poziție fără să fii văzut: ușor de spus, greu de făcut. Înseamnă să te miști încet și cu grijă exact în locul de unde trebuie să-ți îndeplinești misiunea. Nu-i vorba de răbdare sau, mai bine zis, nu doar de asta. E vorba de disciplină profesională.”

Sunt multe alte aspecte relatate de Chris, unele dintre ele cu un impact emoțional deosebit pentru cei mai sensibili. Nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume, nu îl interesează dacă este criticat sau judecat – doar în fața lui Dumnezeu va răspunde – , pentru el nu există calea de mijloc sau nuanțe de gri, totul este alb sau negru.

Membrii SEAL sunt antrenați să ucidă oameni și învățați să se considere invincibili. O combinație periculoasă, dar cu substrat și greutate în domeniul militar. Cu o astfel de mentalitate, militarii pot da totul pe câmpul de luptă. Pentru noi, oamenii de rând, această mentalitate este dezastruoasă, de neînțeles. Dar avem oare dreptul să îi judecăm? Sau am gândi la fel dacă sub bătaia puștii sunt soții, frații sau copiii noștri?

„Lumea mă întreabă mereu: «Câți oameni ai omorât?» Răspunsul meu standard este: «Ce contează? Numărul lor mă face mai om sau mai neom decât sunt în realitate?»

Numărul nu contează pentru mine. Eu îmi doresc doar să fi omorât mai multi. Nu ca să mă laud apoi cu asta, ci deoarece cred că lumea este un loc mai bun fără salbaticii care iau viețile americanilor. Toți cei pe care i-am împușcat în Irak încercau să le facă rău americanilor sau irakienilor loiali noului guvern.

Aveam sarcina mea, ca membru SEAL. Omoram inamicul – pe care îl vedeam zi și noapte străduindu-se să-mi ucidă compatrioții. Mă bântuie succesele inamicului. Nu au fost ele prea multe, dar chiar și o singură viață de american pierdută este o risipă.”

Prin această carte, Chris Kyle nu încearcă să îndulcească propria imagine sau să dea o altă înfățișare războiului. Din contră! Ne spune fără ocolișuri ce înseamnă să fii militar, să urmezi ordine, chiar dacă nu ești de acord cu ele, chiar dacă acestea te aruncă în mijlocul morții, ne vorbește despre visuri, ambiții, idealuri, lașitate, ipocrizie și fățărnicie, despre pierderi sufletești, despre prietenie, camaraderie, iubire, familie, dar mai ales despre viață și moarte.

Chris Kyle și-a slujit țara cu mândrie, a crezut în țelul său, a făcut sacrificii imense și a rămas un om modest până la sfârșitul carierei militare. Nu s-a crezut cel mai bun lunetist, ci doar un norocos. Pentru el au fost alții mult mai buni, dar nu au avut șansa de partea lor: nu au fost trimiși acolo unde teroarea era mai mare, unde se dădeau cele mai multe lupte, unde RĂUL era chiar Iadul pe pământ.

Se retrage din armată în anul 2009 purtând în suflet dragostea pentru patrie, camarazii și prietenii morți la datorie, imaginea tânărului soldat care i-a murit în brațe, în chinuri, implorând să nu afle mama sa acest aspect, dar și clipa când omoară pentru prima și singura dată un combatant care nu era un bărbat.

Lunetistul American de Chris Kylenu este o carte de judecat, ci una din care poți învăța ceva. Așa da! Așa nu! Încerc să nu îmi imaginez, sub alte forme sau conotații, toate ororile relatate de Chris. Sunt convinsă că există aspecte și mai terifiante, groaznice, clasificate ca „SECRET” pe care Chris nu le-a putut menționa. Ca soție de militar înțeleg acest adevăr mult mai bine. Sunt lucruri pe care, probabil, nu le vom afla vreodată. Dar ar avea vreun rost?! Ar schimba ceva in orânduirea lumii, știind că mereu se vor duce războaie din raționamente complet greșite, cum ar fi: putere, câștiguri financiare, religie, orgolii, etc?

Dacă vă doriți o lectură diferită, atunci nu ezitați să citiți cartea. Dacă nu am reușit sa vă tentez sau nu aveți tăria să o citiți, atunci vă recomand adaptarea sa cinematografică în regia celebrului regizor Clint Eastwood, cu Bradley Cooper în rolul lunetistului american”. Vă asigur însă că ecranizarea nu reflectă nici măcar pe jumătate realitatea celor menționate de Chris Kyle în cartea sa autobiografica.

P.S: corespondentul trupelor SEAL în România este FNOS – Forțele Navale pentru Operații Speciale – și FOS – Forțele pentru Operații Speciale -, militari care, nu de puține ori, au executat antrenamente în comun cu celebrii FROGMEN americani (trupele SEAL).

Cartea Lunetistul American de Chris Kyle poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii, prezentări cărți și articole Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți de nonficțiune

12 Comments

Spune-ți părerea!