Lupii trecutului. Sofia de Natasa Alina Culea, Editura Librex Publishing – recenzie

Lupii trecutului. Sofia

Natasa Alina Culea

Editura: Librex Publishing
Anul apariției: 2016
Număr de pagini: 301

„Sofia – Salome, ce transfigurare păgână a simțurilor! Foc mistuitor, înăbușit după ardere în cenușa vrajbei! Iad? Fetișism? Păcat? Blasfemie? Resemnare? Fiecare e liber să se raporteze la ele, cum crede sau cum poate, în timp ce inocența copilăriei este mișelește pângărită. Iubirea? Oare iubirea rămâne veșnica promisiune? Devine căutare? Devine strigăt? O luptă stingheră corp la corp cu lupii trecutului, cu iluziile noastre…” – Alina Elena Constantinescu – Dr. în Filologie, scriitoare, membră a USR.

„Natașa Alina Culea reușește să creioneze cele mai individualizate personaje din literatura română contemporană; creația ei se desprinde dintre elegii și drame, devenind un poem arborescent dedicat iubirii. Lupii trecutului impresionează prin tenta de frescă a realității; mai mult decât un roman de dragoste, poate fi considerat un roman psihologic, care reușește să evidențieze ca niciun altul relațiile interumane.” – Goodread.

După ce am citit „Marat. Iubirea are spini”, am hotărât că trebuie să citesc și  „Lupii trecutului. Sofia”. M-a atras stilul scrierilor sale, care, așa cum am mai spus, seamănă cu o combinație între George Călinescu și Mihai Eminescu, după părerea mea. Așa că mă aștept la o lectură mai mult decât interesantă…

Cartea începe cu un citat foarte interesant:

„Sălbăticia sălășluiește în adâncul nostru. O numim inconștient pentru că nu avem niciun fel de control asupra ei.” – Carl G. Jung

„Lupul este acel animal care arată ca un câine, dar este un Spirit Mare„, spune un proverb al indienilor nord-americani.

Un început destul de trist, despre o relație în care partenerii nu mai depun nici un efort în relație…

„Este trist să se termine o relație, dar infinit mai trist să continue doar pentru că am făcut niște promisiuni în care am crezut pentru un timp; amândoi înfometați și ostoiți ca doi ogari care continuă cursa atunci când nu mai este nimic de pierdut, darămite de câștigat.”

Acestea sunt gândurile unui soț care își simte căsnicia ca pe o închisoare… Ba mai mult:

„Zâmbesc și mă pregătesc de încă două zile de tortură mintală din care nu voi ieși fără creieri făcuți pane și zburați pe pereții bibliotecii de la parter.”

„Lupii trecutului. Sofia” este o carte care te copleșește și în același timp te captivează. Deși nu prea ești de acord cu ceea ce se întâmplă în carte, nu o poți lăsa din mână, dorința de a-i pătrunde taina până la final fiind irezistibilă.

Sofia, o tânără care reprezintă Tentația oricărui bărbat căsătorit și cu probleme de comunicare cu soția. O tânără plină de viață, care, pentru Fabian – eroul nostru, întruchipează tot ceea ce soția nu mai este…

”Își face loc, grațios, printre mesele care ne despart, fixându-mă cu ochii ei penetranți, animați de o însuflețire neobișnuită. Mers fluid. Este îmbrăcată într-o rochie roșie ce dansează insinuant în urma ei. O coamă de păr sălbatic, negru ca păcura, nefiresc de lung, seamănă cu un spirit al pădurii. Sunt victima acestei diane; aș urma-o oriunde dacă mi-ar mai zâmbi încă o dată.”

Dar, știți ce este foarte interesant la această carte?
Subiectul! Sau măcar o parte din el, care pentru mine constituie ceva aparte.

O autoare care să redea, cu simplitate și în același timp, cu emoție…trăirile și sentimentele unui bărbat, zbuciumul lui interior… Felicitări, Natașa!

În carte apar mai multe personaje, cu tipologii și caractere diferite, foarte interesante împreună, în acest amalgam de întâmplări care la final te lasă ușor confuz.

„Trecutul ăsta este perla ta, îl vei transforma în artă, n-ai făcut nimic pe jumătate de când te cunosc.”

Un personaj masculin foarte bine conturat, mi-l puteam efectiv închipui, credibil; cu sentimente și gânduri care m-au făcut să îl ador. Un bărbat care este foarte sincer cu el însuși. Cea mai mare parte a cărţii este scrisă la persoana întâi, din perspectiva lui Fabian. Foarte interesant şi inedit!

Un roman alert, emoționant, ca un oraș cu multe străzi și cotituri; ca un labirint căruia ai impresia că nu-i poți descoperi misterul…
Un jurnal al simțurilor și emoțiilor, o întreagă panoplie de sentimente în toată gama lor variată.

Nu este o poveste de dragoste și-n același timp este.

Fabian și Sofia trăiesc o poveste de iubire atipică, dar sunt unele lucruri care mă nedumeresc…. De ce refuză Sofia să-l lase pe Fabian să divorțeze? De ce refuzul ei de a-și lua un angajament?

Deși sunt convinsă că Fabian o iubește, Sofia nu reușește să mă convingă în totalitate… Este prea schimbătoare, are stări emoționale care alternează între veselie și tristețe atât de rapid că mă ține aproape în ceață, nereușind să o descifrez…

O carte despre iubire, sentimente intense, speranțe frânte și viața care-și continuă curgerea.

„Viața mea este o intersecție, dar pentru mine nu se mai face verde. Este prea târziu. Era târziu încă de când ne-am întâlnit și eu am știut asta, de aceea am venit la tine.”

”Unele amintiri se estompează, altele despică-n carne vie, ca și cum totul s-ar petrece acum (…) 

Lumea se schimbă continuu, nestatornicia ei naște monștri și sfinți, faptele omului se aștern în cartea vieții cu cerneală amestecată cu sânge. Of, viața, acest galop smintit către o clipă care ne răspândește geometrii de gheață prin artere!”

Mulţumim autoarei pentru cartea oferită.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul autoarei și de pe de pe site-ul editurii Hebe

Recenzii cărți Natașa Alina Culea

Recenzii și prezentări cărți autori români