Macbeth de Jo Nesbø, Editura Humanitas Fiction – recenzie

10

Macbeth (Macbeth  – 2018)

Jo Nesbø

Macbeth de William Shakespeare reimaginat

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

An apariție: 2019

Nr. pagini: 524

Traducere si note de Ivona Berceanu

Romanul Macbeth de Jo Nesbø este publicat în 38 de țări.
Macbeth de Jo Nesbø face parte din seria „Hogarth Shakespeare”, un proiect inițiat de editura britanică Hogarth în anul 2015, la 400 de ani de la moartea marelui scriitor, şi preluat deja de edituri din peste 28 de ţări, în ideea readucerii în atenția publicului a capodoperelor shakespeariene de către scriitori celebri, în povești aduse în secolul XXI.
În România, acest proiect a fost preluat de Editura Humanitas Fiction sub coordonarea editorului Denisa Comănescu, cu susţinerea British Council România.

Seria „Hogarth Shakespeare”/ Hogarth Shakespeare Series:

Poveste de iarnă în O paranteză în timp/ The Gap of Time de Jeanette Winterson
Neguțătorul din Veneția în Shylock este numele meu/ Shylock Is My Name de Howard Jacobson
Îmblânzirea scorpiei în Scorpia/ Vinegar Girl de Anne Tyler
– Furtuna în Pui de cotoroanță/ Hag-Seed de Margaret Atwood
Othello în Băiatul cel nou/ New Boy de Tracy Chevalier
– Macbeth în Macbeth de Jo Nesbø
Vor urma:
– Regele Lear – Dunbar de Edward St Aubyn
Hamlet – Hamlet Retelling de Gillian Flynn
Înainte să devină unul dintre cei mai celebri autori de romane polițiste, scriitorul norvegian JO NESBØ (n. 1960) a jucat fotbal în echipa Molde, în Liga întâi a Norvegiei, a fost membru fondator al trupei Di Derre și analist financiar. Când un editor i-a propus să scrie un volum de memorii despre formație, Nesbø i-a înaintat spre publicare manuscrisul primului său roman din seria care îl are drept protagonist pe detectivul Harry Hole: Flaggermusmannen (Liliacul, 1997). Seria a continuat cu zece romane, printre care: Kakerlakken (Cărăbușii, 1998), Marekors (Steaua diavolului, 2003), Snømannen (Omul de zăpadă, 2007), ecranizat în 2017, Gjenferd (Fantoma trecutului, 2011), Politi (Poliția, 2013), Tørst (Setea, 2017). În paralel, Nesbø publică și alte romane – Hodejegerne (Vânătorii de capete, 2008), ecranizat în 2011, Sønnen (Fiul, 2014), Blod på snø (Sânge pe zăpadă, 2015), Mere blod (Sânge în miez de noapte, 2015) și Macbeth (2018), parte a Proiectului Hogarth Shakespeare, precum și cărți pentru copii. Romanele lui au fost traduse în 50 de limbi, s-au vândut în 40 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase premii internaționale, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award. În 2008, scriitorul a înființat Fundația Harry Hole, pentru combaterea analfabetismului din țările în curs de dezvoltare.
Macbeth este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfășoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir și în tenebrele unei minți paranoice.“ – Jo Nesbø
”Cititorii nu aveau nevoie de o carte în care scriitorul încearcă din răsputeri să îl imite pe Shakespeare, așa că m-am hotărât să ofer o versiune personală a poveștii. A trebuit să trec dincolo de scriitura minunată a lui Shakespeare ca să ajung la structura intrigii și la motivația personajelor. Cu unele elemente ale piesei te poți juca, dar majoritatea sunt indispensabile, pentru că fără ele povestea pur și simplu nu funcționează. De aceea este Shakespeare un clasic, de aceea fascinează mereu Macbeth.” – Jo Nesbø
În orașul lui Macbeth, soarele nu strălucește aproape niciodată și oamenii zâmbesc prea rar. În mandatul coruptului Kenneth, străzile au devenit tot mai nesigure. Dar acum Duncan, noul șef al poliției, încearcă să reinstituie domnia legii, iar maleficul Hecate, stăpânul invizibil al orașului, trebuie să se protejeze nu doar de concurenții de pe piața drogurilor, ci și de ofițerii de la Narcotice. Va paria pe Macbeth, un tânăr polițist integru și aparent invulnerabil, care nu se așteaptă ca trecutul să-l ajungă din urmă.
”Cea mai sumbră poveste a lui Shakespeare în viziunea regelui noir-ului scandinav.” – Mail on Sunday
Nesbø adaugă la elementele clasice ale tragediei tușe îndrăznețe. […] Rezultatul este o demonstrație originală a atemporalității lui Shakespeare și a versatilității genului noir.”  – Booklist 
Un roman extrem de încântător și foarte întunecat. O reușită literară greu de atins.”Daily Express

Macbeth în viziunea lui Jo Nesbø este prima carte din acest ambițios proiect – Hogarth Shakespeare – pe care am citit-o și, sinceră să fiu, fără să fi fost ”avertizată”, dacă nu ar fi fost titlul cărții și numele personajelor, nu aș fi făcut vreo legătură cu celebra piesă. Recunosc că nu sunt o mare cunoscătoare a operei lui Shakespeare și nici un fan al genului noir, așa că să citesc această carte, o poveste ce pornește de la Macbeth a lui Shakespeare, plasată în Evul Mediu, și ajunge în zilele noastre (în anii 1970) sub forma unui thriller, a fost o adevărată provocare.
Deși acest thriller e cu multă măiestrie construit de către ”regele noir-ului scandinav”, bazându-se pe tipologiile umane din capodopera shakespeariană cu același titlu, respectând structura intrigii și motivația personajelor, după cum declară însuși autorul, personajele sunt evident adaptate timpurilor și concepțiilor moderne, așa încât similitudinile nu sunt foarte ușor de observat. Personajele reale care au inspirat tragedia shakespeariană sunt regii Macbeth, Duff și Duncan. Vi-i aduceți de asemenea aminte pe Banquo, generalul lui Macbeth și pe fiul acestuia, Fleance, ca și pe Malcolm, fiul cel mare al lui Duncan, și, cu siguranță pe vrăjitoarea Hecate. Ei bine, toate aceste personaje, dar și altele din piesă, apar, sub aceleași nume, în povestea de față, respectând în mare parte relațiile dintre ele, modul de comportament și destinul fiecăruia.
Povestea, întreaga atmosferă a cărții, sunt sumbre și apăsătoare, iar galeria de personaje – foarte complexă – acoperă toată gama nuanțelor de gri, spre negru. Acțiunea e plasată într-un oraș departe de a fi înfloritor, unde corupția, manipularea, abuzurile și setea de putere sunt la ordinea zilei.
Macbeth e un tânăr polițist de la Divizia Narcotice, care pare integru și idealist – și chiar așa a fost, inițial, când chiar m-am atașat și am ”ținut” cu acest personaj, deși eram sceptică, știind soarta ”tizului” său. Lady Macbeth e în carte, simplu, Lady, iar Inverness nu e ”castelul” lui Macbeth, dar cam pe-acolo, e cazinoul deținut de soția sa, Lady, iar aceasta e pe atât de manipulatoare pe de o parte și de vulnerabilă pe de altă parte, pe cât ne așteptăm. Și da, își pierde mințile în cele din urmă!
Cât despre Macbeth, va începe în curând să urce pe scara ierarhică iar setea de putere și dependența de droguri îl vor face coruptibil, transformându-l într-o ”unealtă” facilă. Nici un rău este mult prea mult pentru Macbeth, care va avea treptat, din ce în ce mai multe morți pe conștiință, bărbați, femei, chiar copii… Deși depravarea lui Macbeth este incalificabilă, el se autoamăgește că – pe termen lung – este pentru ”binele public”.
Duncan e șeful poliției, de curând numit în funcție, ce încearcă să instaureze ordinea după abuzurile coruptului său predecesor. Malcolm e inspectorul-șef adjunct, iar Duff e Șeful Direcției de Combatere a Criminalității Organizate.
Acțiunea cărții ne aduce în prim plan relațiile și interacțiunea dintre membrii unei poliții în mare parte corupte sau coruptibile, apoi consumul de droguri, jocurile de noroc, prostituția, iar cei îmbogățiți pe seama acestora fac de fapt legea. Avem bandele de mafioți locali, conduse de cei doi lideri ai cartelului de droguri și ai crimei organizate, Sweno și Hecate, însă Hecate e stăpânul neîncoronat al orașului, păpușarul dim umbră. E o poveste dură și violentă, avem parte de crime, trădări și uneltiri, suntem martorii caracterului schimbător și duplicitar al personajelor, al prețului pentru care fiecare în parte poate fi cumpărat.
Personajele aduse în scenă acționează după un scenariu ”predestinat”, în general cartea lui Nesbø urmează, mai mult sau mai puțin cu fidelitate traiectoria piesei originale, așa că, dacă sunteți familiarizați cu aceasta, veți avea o idee destul de clară despre ce se întâmplă pe parcurs. Deși ideea de a păstra numele originale și caracterul personajelor e foarte inspirată și interesantă, are și un punct slab: cam știi ce se întâmplă în final cu fiecare în parte…
Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este inserarea poveștilor de viață ale personajelor pe firul principal al acțiunii: povestea copilăriei lui Macbeth care crescuse la casa de copii împreună cu Duff, prietenia lui cu Banquo, pe care îl va trăda și ucide, din păcate, povestea lui Banquo, povestea lui Duff – care e una din cele mai bine dezvoltate din carte. Inspectorul de poliție Duff era căsătorit, avea doi copii, dar avea și o amantă în persoana tinerei polițiste Caithness (avem și în piesa originală un Caithness, dar acolo e bărbat, un cavaler scoțian).  Duff e unul din personajele care a plătit cel mai scump hotărârea de a face în cele din urmă ce a considerat că e drept. Și nu pot să nu amintesc un personaj-cheie al poveștii: Bonus, informatorul lui Hecate. Cine e acesta, veți descoperi la final…
Stilul de scriere e puternic, dur, pe alocuri descriptiv, și foarte vizual, cinematografic. Mi-a plăcut foarte mult ideea autorului de a ne descrie orașul folosindu-se de un strop strălucitor de ploaie ce cade din înaltul cerului și trece, dus de vânt, peste clădiri, străzi și oameni. Avem stropul de ploaie la început, în primul capitol, iar apoi la sfârșit, arătând în oglindă același oraș, mult schimbat după toate transformările ce avuseseră loc între timp. Însă, dacă vă închipuiți că după ploaie vine soare, metaforic vorbind, nu este cazul aici. Finalul e în deplin consens cu atmosfera sumbră ce planează asupra fiecărei pagini a cărții.
În final, recomand cartea cunoscătorilor operei lui Shakespeare, dar și fanilor genului noir. Nu știu dacă voi mai citi prea curând un thriller de genul acesta – noir -, a fost o lectură foarte solicitantă pentru mine, care a reușit să-mi inducă o stare apăsătoare, o neliniște, însă m-a și captivat și deopotrivă, fascinat, și nu am putut lăsa cartea din mână până la final. Îmi doresc să citesc și alte cărți ale autorului (cele din seria Harry Hole), și, cu siguranță, îmi doresc să citesc și alte cărți din proiectul Hogarth Shakespeare, un proiect ambițios care merită toată lauda, ca și Editura Humanitas Fiction pentru implementarea acestuia!
Fragment din carte:
Din parcare, Macbeth şi Banquo se îndreptară spre intrarea cadrelor din spatele sediului central, o clădire veche de două sute de ani chiar în inima Districtului 3 Est. La vremea ei, clădirea fusese închisoare şi circulau poveşti despre execuţii şi zvonuri referitoare la torturi. Câţiva dintre cei care lucrau peste program susţineau şi că simţeau un frig inexplicabil care se lăsa prin birouri şi că auzeau strigăte îndepărtate. Banquo îi spusese lui Macbeth că era vorba doar de îngrijitorul cam excentric care oprea căldura la ora cinci fix în fiecare zi şi care ţipa când vedea că cineva plecase de la birou fără să stingă becul.
Macbeth observă două femei cu trăsături asiatice tremurând pe trotuar printre bărbaţii şomeri, privind în jurul lor ca şi cum aşteptau pe cineva. Prostituatele din oraş obişnuiau să se adune pe Strada Cumpătării, în spatele birourilor Reţelei Naţionale de Căi Ferate, până când consiliul le gonise în urmă cu câţiva ani, iar acum piaţa era segmentată în două categorii: cele suficient de atractive să lucreze în cazinouri şi cele obligate să suporte condiţiile dure ale străzii, care se simţeau mai în siguranţă să îi aibă de vecini pe cei chemaţi să aplice legea. În plus, când la insistenţele periodice ale politicienilor sau presei poliţia „curăţa“ străzile de „sexul murdar“ operând arestări în masă, era preferabil pentru toţi ca debarasarea să fie rapidă şi de scurtă durată. Curând totul era ca mai înainte. Nici nu puteai ignora faptul că o parte a clientelei fetelor era chiar din sediul central al poliţiei. Însă Macbeth refuzase ofertele fetelor de atâtea ori, încât îl lăsau în pace. Aşa că, atunci când le văzu pe cele două venind înspre el şi Banquo, presupuse că erau noi în zonă. În plus, le‑ar fi recunoscut. Chiar şi conform standardelor străzii, înfăţişarea lor nu făcea o impresie prea bună. Puțina experiență nu îi permitea lui Macbeth să aproximeze vârsta femeilor asiatice, dar, indiferent ce vârstă aveau acestea două, avuseseră o viaţă grea. Se vedea în ochii lor. Erau ochi reci, impenetrabili, care nu trădează nimic, doar reflectă ce este în jurul lor şi pe ei înşişi. Erau cocoşate şi îmbrăcate în haine ieftine, dar altceva îi atrase atenţia, ceva ce nu se potrivea: chipurile lor desfigurate. Una dintre ele deschise gura şi lăsă să se întrevadă un rând de dinţi murdari, maronii, neîngrijiţi.
— Regret, doamnelor, spuse Macbeth pe un ton vesel înainte ca ele să vorbească. Am vrea să spunem da, dar eu am o soţie extrem de geloasă şi el o teribilă boală venerică.
Banquo murmură ceva şi clătină din cap.
— Macbeth, spuse una dintre ele, cu un accent sacadat şi pe un ton piţigăiat ca de păpuşă, în dezacord cu privirea rece.
— Banquo, spuse cealaltă femeie, cu acelaşi accent şi voce identică.
Macbeth se opri. Ambele femei îşi pieptănaseră părul lung şi negru peste faţă, cu siguranţă ca să ascundă malformaţiile, dar nu‑şi puteau ascunde nasurile non asiatice, roşii ca focul, ce spânzurau deasupra gurilor lor precum sticla incandescentă din ţeava de suflat a unui maestru sticlar.
— Ştiţi cum ne cheamă? întrebă el. Deci cum vă putem ajuta, doamnelor?
Ele nu răspunseră. Doar făcură semn cu capul spre casa de vizavi. Şi acolo, din penumbra unei arcade, păşi în lumină o a treia persoană. Contrastul cu celelalte două nu putea fi mai mare.

Cartea Macbeth de Jo Nesbø poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

About Author

10 comentarii

    • Mulțumesc, Mirela! Recunosc că și pe mine m-a scos din zona de confort, însă este o carte foarte bună și bine scrisă, iar ideea în sine a acestui proiect – Hogarth Shakespeare – e extraordinara!

  1. O recenzie foarte frumoasă și profundă! Felicitări! O idee foarte interesantă și ofertantă! Mulțumesc pentru recomandare!

  2. Balan Daniela on

    Nu sunt fan al acestui gen însă Shakespeare mi-a plăcut ! Felicitări pentru recenzia frumoasă ❤️

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: