Madame Picasso de Anne Girard, Editura Nemira – recenzie

Madame Picasso este o carte emoționantă, plină de pasiune, fermecătoare dar tristă. Nu are rost să ascund acest aspect. Sunt prea directă? Poate! Cu toate acestea, cartea merită citită. Nu cred să existe cineva care să nu fi auzit de celebrul artist plastic – Pablo Picasso – cea mai strălucitoare personalitate artistică a secolului al XX-lea – și viața sa tumultoasă dar încântătoare, dominată de sărăcie, strălucire, iubiri și pasiuni cutremurătoare. Pablo Picasso nu este doar o personalitate celebră a vremurilor sale, ci însăși viața sa este o legendă.

Prin „Madame Picasso” Anne Girard ne aduce în prim plan o părticică din sufletul artistului împreună cu atmosfera de la începutul anilor 1900, ne prezintă Parisul în splendoarea sa, ne plimbă prin locuri celebre datorită personalităților care le frecventau. După cum însăși autoarea o spune în nota de la finalul romanului, cartea este o ficțiune dar, totodată, s-a documentat respectând „cu acuratețe evenimentele, așa cum se știe că s-au petrecut.„

Romanul „Madame Picasso” este structurat în trei părți, fiecare purtând un titlu sugestiv, bine ales – „Ambiție, artă, pasiune”, „Faimă, dragoste, strălucire” și „Război, boală, mântuire” – iar capitolele ne sunt prezentate la persoana a treia, alternând, din perspectiva lui Picasso și a Evei – eroina acestei seducatoare povești.

Cine este Eva Gouel? Am putea spune, una dintre multele iubite ale celebrului artist, cunoscut pentru escapadele sale amoroase. Dar să fie, oare, așa?

Eva este o femeie simplă, originară dintr-un orășel de provincie – Vincennes, venită în frumoasa și exuberanta capitală a Franței pentru a-și croi un drum în viață, prin forțele proprii, departe de atmosfera austeră de acasă. Nu are pe nimeni dar are visuri, speranțe. Nu îi lipsesc încăpățânarea, tenacitatea și o inteligență acută, dar ascunsă, iar toate acestea îi vor fi pavăză și scut pe drumul ales.

„Din ziua în care a ajuns singură în oraș, îmbrăcată în haina de pânză, prea mare pentru ea, cu pălăria din fetru negru, ducându-și toate bunurile pământești într-o singură geantă din țesătură tare, de covor, Eva Gouel fusese stăpânită de o încăpățânare de fier. Voia cu tot dinadinsul să cucerească Parisul, deși un asemenea țel înalt era nerealist.”

Viața avea, însă, să îi rezerve multe surprize! Unele frumoase, alte triste. Dar tot ce a urmat a fost dincolo de propria imaginație.

Dintotdeauna a iubit frumosul, sub toate formele sale, dar starea materială nu i-a permis niciodată să se bucure din plin, să savureze lumea mirifică și strălucitoare din jur. Întâmplător – sau nu! – are șansa de a participa la una dintre cele mai importante expoziții de artă din Paris – Salon des Independenta – locul unde erau expuse lucrările artiștilor celebri ai vremii. Aici întâlnește un bărbat atractiv dar misterios, cu o alură dură dar elegantă, „o prezență puternica, cu părul lui lung, în neorânduială, negru ca pana corbului, intrându-i în ochii mari, întunecați și pătrunzători.” Mai târziu avea să afle că bărbatul enigmatic era chiar Pablo Picasso, un pictor renumit în Paris, chiar dacă era la început de drum, care reușise să revoluționeze lumea artistică prin lucrările sale dar mai ales prin stilul său.

Din acest moment, asistăm la un dans pasional între omul Picasso și femeia inimii sale, între artistul Picasso și muza sa, între celebritate și anonimat, între încântare și subjugare. Iar martor tăcut al acestui dans era pictura, „un act de seducție și supunere„, o amantă senzuală și posesivă.

Eva și Picasso se atrag ca un magnet. A fost suficient o singură privire pentru a le pune sufletul pe jar. Fără să știe, în adâncul sufletului, s-au căutat unul pe celălalt, s-au așteptat. Pasiunea plutește în aer atunci când sunt împreună.

Dacă Picasso acceptă cu ușurință lucrurile, făcând un țel din a o poseda pe cea care i-a furat mințile, Eva este temătoare. Pentru ea, totul este nou, surprinzător. Este fericită, dar nesigură. Era știută latura instabilă a lui Picasso, auzise de aventurile sale, iar toate acestea o speriau.

„Micul lor joc de seducție o copleșise. Oricât ar fi susținut ea că nu e inocentă, Eva era totuși o naivă și bărbatul ăsta o depășea total, era cu mult în afara lumii ei.”

Deși luptă din răsputeri, Eva nu poate pune stavilă propriilor emoții, sentimente. Gândul îi rămăsese la el, sufletul îi era subjugat. Știa că nu poate schimba nimic. O noapte de pasiune cu Picasso, prima ei noapte de amor, a condamnat-o pe vecie să rămână fidelă iubirii acestui geniu plin de angoase, temeri, furie, cu un trecut marcat de durere, tristețe, sărăcie.

Nu doar Eva era copleșită de emoții. Picasso, de altfel, un dur, un artist volubil, exuberant, un veșnic îndrăgostit de tot ce este strălucitor, un cuceritor exploziv, „un geniu complex, capabil să-și transforme furia în pasiune” este pentru prima dată „răpus” de fiorii unei iubiri dincolo de patos, este fermecat până la exaltare. Pe zi ce trece dragostea îl mistuia, o dorea pe Eva cu ardoare, doar pentru el, chiar obsesiv, fără a-și dori să împartă cu cei din jur nici măcar un dram din propria fericire. Pentru el, ceea ce ei aveau era sacru, de neatins.

„Voia ca ea să rămână secretul lui, un puzzle pe care numai el îl avea sau îl înțelegea. Nimeni nu trebuia să știe încă ce simte pentru ea. Ce se întâmpla între ei era deja sacru.”

Cum era de așteptat, relația celor doi nu putea fi ținută secretă mult timp. Oamenii din jurul său, prietenii lui, majoritatea celebrii ca și el, – Gertrude Stein, Guillaume Apollinaire, George, Braque, Germaine Pichot și mulți alții, nu acceptau schimbarea lui Picasso. Pentru ei, el era veșnicul îndrăgostit de frumoasa dar capricioasa Fernande, o femeie „de o statură impunătoare și elegantă (…) o femeie care domina orice încăpere în care intra și punea pe jar inima oricărui bărbat.„

Dar cum frumusețea nu înseamnă totul, nici pentru Picasso Fernande nu era de neînlocuit. În trecutul lor tumultos, aceasta nu reușise să îl domine, să îl înțeleagă, să îl completeze.

În taină, Picasso tânjea după mai mult. Alături de Eva învață să simtă, să trăiască. Pentru prima dată fericirea lui este completă. Conștientizează acest lucru și nu ezită să i-o mărturisească celei care îi devenise muză, celei care îl schimbase, celei care a reușit să îl înțeleagă, să îl sprijine in momentele bune și mai puțin bune.

„Dorința carnală nu este același lucru cu dragostea trainică, Eva. Datorită ție acum știu care e diferența. Focul cărnii nu se poate menține de unul singur, așa cum nici flăcările nu se pot hrăni singure. În cele din urmă se sting.”

Eva este femeia care a renunțat la tot din iubire, a trăit doar pentru Picasso, luptând pentru a-i fi bine, învățând pentru a fi mai bună, evoluând spiritual și intelectual, suportând chiar și umilințe din partea prietenilor lui. Ea a fost lumina în viața întunecată a marelui artist, ea a fost cea care l-a influențat atât de mult încât fericirea lui Picasso se oglindea tot mai mult în lucrările sale.

„Picasso umplea pereții cu lucrările lui. Lucra în guașe și în cerneală pe hârtie, dar și cu ulei pe pânză, ore în șir. Nu conta în ce lucra. Aici era inspirat și fericirea pe care o simțea se manifesta de la sine în culorile vii pe care le folosea.”

„Tu ești talismanul meu. (…) Uite cum m-ai inspirat cu tehnica papier colle. Toate acestea s-au întâmplat datorită ție. Și culorile mele sunt iar vii și strălucitoare. N-am mai folosit marourile acelea, pentru că nu le mai simt in mine – și am negociat un contract mult mai bun cu Kahnweiler decât Braque și asta pentru că așa m-ai sfătuit tu.”

Madame Picasso este o carte despre puterea sacrificiului din iubire, despre schimbare, despre evoluție, despre prietenie. Este o poveste de dragoste emoționantă, plină de candoare în ciuda finalului trist. Chiar dacă fugiți de genul acesta, nu ezitați în a o citi. Întreaga lectură invită la tandrețe, căldură sufletească, speranță. Veți cunoaște o altă față a marelui artist Pablo Picasso.

A fost Eva Gouel una din multele iubite ale marelui artist? A fost ea Madame Picasso? Ce s-a întâmplat cu iubirea lor? Dacă v-am făcut curioși, citiți cartea și veți afla și răspunsurile 🙂 .

„Am rupt un fir de iarbă-anume

E moartă toamna, să reții

N-o să ne mai vedem pe lume

Parfum de timp, fir iarbă-anume

Si-adu-ți aminte tu să-mi vii.”

„Adio” – Guillaume Apollinaire

Cartea Madame Picasso de Anne Girard poate fi comandată pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librariadelfin, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira