Maestra de L.S. Hilton, Editura Litera – recenzie

23

Maestra

L.S. Hilton
Editura Litera
Titlu original: Maestra
Traducator: Livia Olteanu
Nr. pagini: 301
An aparitie: 2016
Colectie: Buzz Books
L.S. Hilton și-a petrecut copilăria la Londra și a locuit în Key West, New York, Paris și Milano. După ce a absolvit colegiul la Oxford, a studiat istoria artei la Paris și Florența. A lucrat ca jurnalist, critic de artă și prezentator de televiziune și trăiește, în prezent, la Londra.
S-a născut la 15 decembrie 1974 în  Liverpool.
A luat Premiul Glamour pentru cea mai bună scriitoare a anului.
Încotro să te îndrepţi atunci când ai mers prea departe?
În timpul zilei, Judith Rashleigh lucrează la o casă de licitaţii din Londra. Noaptea, este animatoare într-unul dintre barurile rău famate ale capitalei. Disperată să realizeze ceva în viaţă, Judith ştie că trebuie să între în joc. A învăţat să se îmbrace, să vorbească şi să se comporte pentru a fi pe placul bărbaţilor. A învăţat să fie o fată cuminte. Dar, după ce descoperă un secret întunecat din lumea artei, Judith este concediată, iar visurile ei pentru o viaţă mai bună sunt spulberate. Aşa că apelează la un prieten pe care îl neglijase multă vreme. Un prieten care o ajutase să treacă de necazurile din trecut cu fruntea sus şi spatele drept. Un prieten pe care o fată bună că ea nu ar trebui să îl aibă: furia.
Furia…sincer, eu nu am recunoscut-o în motivațiile personajului principal (nu am s-o numesc eroina cărții, deoarece nu are nimic dintr-o eroină, după părerea mea).
Am recunoscut în schimb foarte multă frustrare, nemulțumiri reprimate, așteptări înșelate și o cumplită și dureroasă nevoie de a parveni, de demonstra ceva, de a-și confirma valoarea în ochii ei și a celorlalți, iar mijloacele, nici nu mai contau. ”Pentru că pot” e o explicație suficientă în ochii ei.
Paradoxal, e o carte care m-a captivat, în ciuda faptului că nu am îndrăgit eroina și nu i-am înțeles motivațiile. E o carte șocantă, într-adevăr, nu atât ca thriller – din acest punct de vedere nu mi s-a părut surprinzătoare sau prea tensionată – m-a șocat mai mult povestea în sine, mentalitatea personajelor și fața nevăzută și urâtă a lumii selecte a iubitorilor de artă sau promiscuitatea din spatele vieții sclipitoare a miliardarilor ce-și fac veacul în locații exclusiviste cum ar fi Coasta de Azur, având ca accesoriu nelipsit o damă bine și foarte motivată agățată la braț…
Am descoperit în carte o lume întunecată, falsă, plină de escocherii, animată doar de puterea banului, o lume fără sentimente, cumva seacă, o lume despre care n-aș fi vrut să știu că există.
Ce mi-a plăcut în carte, au fost referirile foarte bine documentate la pictori și tablouri celebre și opere de artă, având în vedere că autoarea însăși are o diplomă în istoria artei.
Stilul cărții este precis, tăios, fără artificii. Subiectul este incitant, iar cartea e cu siguranță interesantă.
Povestea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Judith Rashleigh, o tănără atrăgătoare, cu o diplomă în istoria artei, care lucra la British Picturs, o galerie de artă din Londra. Fusese angajată datorită CV-ului și cunoștințelor sale profesionale, însă nu era apreciată la adevăratul ei potențial și de multe ori se simțea – pe drept cuvânt – folosită, dar se complăcea în această situație, strângând din dinți și mergând mai departe, sperând că într-o zi va ajunge un nume cunoscut în domeniu.
Deja știam că nu are rost să mă prefac a fi ceva ce nu eram, dar m-am gândit că, dacă devin un cameleon suficient de bun, nimeni nu s-ar gândi să mă întrebe despre mine. (…) De cele mai multe ori când chiuleam de la cursuri luam un autobuz către centru pentru a vizita Sala de Lectură Picton de la Biblioteca Centrală, sau Galeria de Artă Walker, pentru că locurile acelea îmi inspirau ceva în plus pe lângă frumusețile pe care le conțineau. Erau civilizate. Și să fii civilizat însemna să ai cunoștințe despre lucrurile potrivite. Oricât s-ar preface lumea că asta nu contează, este adevărat. Negarea acestui lucru este o idee la fel de prostească precum aceea că frumusețea nu contează. Și, pentru a ajunge printre lucrurile potrivite, trebuie să fii printre oamenii care le dețin.
Avusese o copilărie grea, plină de lipsuri și umilințe, alături de o mamă alcoolică, și își făcuse cu greu studiile, făcând sacrificii pentru diploma obținută. Până aici am înțeles-o și admirat-o. Dar, ambițioasa Judith avea o latură ascunsă, întunecată, care o transforma în fiecare seară într-o pasăre de noapte, o obișnuită a cluburilor de o reputație îndoielnică. Era dependentă de sex, dar îi plăceau jocurile murdare, astfel încât fiecare partidă descrisă e o mică orgie sexuală, iar detaliile – care ne sunt servite cu generozitate – sunt dizgrațioase.
Când, descoperind o tranzacție dubioasă pusă la cale de șeful ei – Rupert – este dată afară, se trezește pe cont propriu, fără nici o perspectivă privind cariera. Se repliază rapid și, intrând în grațiile lui James, un personaj hidos, dar plin de bani, ce frecventa clubul de noapte, acceptă să plece într-un sejur sponsorizat de acesta la Nisa, împreună cu încă o colegă ”de breaslă”, Leanne.
Mica escapadă se va termina în mod dramatic cu un cadavru și două fugare. Detaliile vă las să le descoperiți singuri.
Până când trenul nu a trecut graniţa, nu mi-am îngăduit să gândesc. Luam înghiţituri mici de apă şi încercăm să par interesată de vedetele de televiziune din Franţa, pe care nici nu le cunoşteam. Apoi m-am uitat în biografia lui Chagall, amintindu-mi să dau pagină din când în când. Dincolo de geam, rămâneau în urmă ceea ce trebuie să fi fost cândva dealuri cu sate încântătoare, amestecate cu şosele şi vile recent construite printre sere enorme şi scunde. La Ventimiglia am luat trenul de Genova şi, dintr-odată, am ajuns în Italia. Ultima oară fusesem aici cu acea bursă de studiu de o luna la Roma după ce luasem licenţa, şi mi-am adus aminte senzaţia, schimbarea luminii, gălăgia învăluitoare a limbii vorbite. Acum compartimentul era plin de tineri cu ceasuri enorme şi ochelari de soare şi mai mari, care ar fi părut extrem de gay dacă n-ar fi fost inefabilă încredere în sine a italienilor, femei aranjate, cu pantofi din piele de calitate şi prea multe bijuterii de aur, un cuplu american cu rucsacuri şi ghiduri de călătorie şi sandale îngrozitoare. La Genova am schimbat iar trenul. Mereu am vrut să ajung la Portofino, dar se părea că trenul nu mergea acolo, mi-a spus în italiană un funcţionar din gara, doar către un loc numit Santa Margherita. Apoi să iau autobuzul, sau un taxi. Încă nu îmi ceruse nimeni să vadă paşaportul, dar ştiam că va trebui să îl arăt dacă voiam să stau la hotel. Am parcurs traseul în minte: Judith Rashleigh ajunge la aeroportul din Nisa – nu împreună cu James – şi, câteva zile mai târziu, apare în Portofino. Ce anume o lega de un om mort care din câte știam eu încă aştepta să fie descoperit în întunericul cu miros de cale de la Eden Roc? Nimic, în mod obligatoriu. Trebuia să risc sau să dorm pe plajă.”
Acțiunea cărții ne poartă de la Londra la Nisa, apoi la pitoreștile stațiuni Santa Margherita și Portofino. Avem parte și de o croazieră pe un iaht particular al unui anumit milionar – Steve, un personaj care m-a intrigat. Ținutele și accesoriile de fițe purtate de personaje sunt descrise cu lux de amănunte. Se aruncau cu nonșalanță mii de euro pe eșarfe, rochii, sandale și genți de firmă, ”obligatoriu” de purtat.
Un moment de cotitură are loc la Roma, odată cu întâlnirea cu Cameron Fitzpatrick. Știa că acesta făcea tranzacții cu fostul ei șef, Rupert, iar ”rotițele” i se pun în mișcare. Vede o oportunitate neașteptată în întâmpinarea ambiției ei de a-și face propria galerie de artă și nu ezită să profite ea, chiar dacă asta însemna să lase un cadavru în urmă. Încă unul…
Mai bogată cu câteva milioane de lire, se stabilește la Paris, unde închiriază un apartament într-o zonă foarte șic.
Credea că totul a rămas în urmă, când primește o vizită incomodă din partea poliției italiene. Răspunde la întrebări și crede că a scăpat.
”Când eşti un nimeni de nicăieri este bine să îți vezi lungul nasului. Copiii bogați pot avea o viață de boemi, dar bogăția are tentacule lungi – se țes într-o plasă de protecție care poate deveni și o capcană pentru cei nepregătiți. Copiii bogați au familii şi relații, pun întrebări, pentru că lumea lor funcționează prin abilitatea de a localiza oameni. Nu mă puteam expune la așa ceva. Oricum, am comandat grand crème şi orange pressé și, după o vreme, chelnerul le-a adus fără să mă mai întrebe, cu acea eficiență familiară pariziană care m-a făcut din nou să simt, în mod plăcut, că locul meu este aici. De obicei, iau cu mine câteva cataloage de licitații, şi revista Periscope, pentru a mă pune la curent cu expoziții și vizionări private, şi Le Monde pentru conversație. În caz că aveam vreodată nevoie să fac conversație. Evident, în fiecare zi citeam presa on-line pentru siguranță.”
La Paris, ocupația ei obișnuită…
Nu mă opuneam ideii de a mi-o trage cu oameni urâți, sunt adepta democrației în acest sens, dar acum îmi permiteam să am standarde mai înalte. Așa că, la început, m-am dus în locurile evidente, Le Baron și La Maison Blanche, chiar și în vechiul Queen de pe Champs și la Cab în Place du Royal, m-am dus sârguincioasă și de multe ori până ce bodyguarzii mi-au spus ”Salut cherie” și au ridicat șnururile de la intrare imediat ce mă vedeau. Stăteam și vorbeam și beam și cumpăram cocaină pentru a o da mai departe și sticle de vodkă proastă de sute de euro, pentru a le împărți cu DJ-ițe lesbiene și playboy italieni…”
În această perioadă o cunoaște pe Yvette la o petrecere privată, care o duce într-un club excusivist, La Lumiere. Viața de noapte din cluburi pune în mișcare o lume pestriță, animată de vicii și dependențe. Sunteți curioși cam ce se întâmplă în spatele ușilor închise?
Tivuri grele și tocuri chinuitoare măturau și zgâriau parcheul. Am traversat holul către niște uși duble, zgomotul vag indicând faptul că bărbații erau deja înăuntru…îmbăcați în pijamale negre groase din mătase, cu bluze cu fireturi, strălucirea din țesătura materialului scoțând în evidență cămășile lor apretate. Lumina lumînărilor se reflecta pe câte un set de butoni sau pe un ceas subțire auriu, câte o monogramă bogată se zărea sub o batistă de mătase elegantă. Ar fi părut caraghios, ciudat chiar, dacă detaliile nu ar fi fost atât de perfecte, iar eu am rămas hipnotizată, cu pulsul încet și profund…m-am uitat în sus și am văzut un bărbat apropiindiu-se de mine, având o gardenie albă ca a mea prinsă în piept.
  • Deci așa merg lucrurile?
  • Cât timp mâncăm, da. După aceea poți alege. Bonsoir.
M-a condus către o canapea, așteptat în timp ce m-am așezat și mi-a oferit un pahar de cristal cu vin alb, limpede și aspru. Formalitatea era perfidă, dar îmi plăcea coregrafia.
Chelnerițele mai mult dezbrăcate au apărut din nou, aducând farfurii mici pline cu gustări: homar, felii subțiri din piept de rață în sos de miere și ghimbir, biscuiți cu zmeură și căpșuni. Mâncare rafinată, nimic care să ne sature.
  • Fructele roșii dau un gust extraordinar sexului, a remarcat partenerul meu de cină.
  • Știu.
Se făcea conversație în șoaptă, dar, în general, oamenii priveau și beau, ochii lor plimbându-se de la unul la altul…
Chelnerițele se plimbau solemn prin cameră și stingeau lumânările, în urma lor rămânînd un nor cu miros de ceară, și, în acest timp, am simțit mâna bărbatului masându-mi și mângâindu-mi coapsa, fără nici o grabă, apoi o tensiune între picioare. Fetele împărțeau tăvi lăcuite cu prezervative, sticluțe de cristal cu ulei monoi, lubrifiant pus în bomboniere. Unele dintre cupluri se sărutau, fericiți cu partenerii desemnați, alții se ridicau politicos pentru a-și găsi prada aleasă mai devreme.”
Nu vă spun mai multe în continuare, pentru a evita să dau spoilere, o să mai menționez doar că pe parcurs mai asistăm, oripilați, la câteva crime – amănuntele sunt horror – iar spre final dramatismul situațiilor atinge cote maxime.
Este o carte care vă va ”zgâlțâi”, șoca și contraria, și oferă o lectură pe alocuri incomodă, dar părerea mea e că merită să vă faceți ”curaj” să o citiți.

colaj maestra

litera
Mulțumim Editurii Litera pentru cartea oferită pentru recenzie.
Cartea poate fi comandată pe site-ul Editurii Litera, pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net sau alte librarii on-line.

 

About Author

23 de comentarii

  1. Tudusciuc Cornelia Elena on

    Felicitări de recenzie! eu aveam in plan sa o cumpăr si sa o citesc, dar acum ma mai gândesc. Îmi place recenzia ta si cu această ocazie am aflat ceva mai mult despre carte si nu cred ca mi-o mai doresc asa de mult. O sa ma mai gândesc. Mulțumesc de recenzie, chiar o asteptam.

  2. sacadat2016 on

    recenzia ta e foarte buna, desi nu ti-a placut personajul se vede totusi ca ti-a placut cartea . Un destin ratat intr-o societate care s-a obisnuit prea mult sa consume si atat.

    • Culmea e ca personajul nu se considera o ratata, din contra, la final e chiar realizata, are propria ei galerie de arta…
      Insa emotional e in mod sigur „ratata”!

  3. Denisa Oprea on

    O am in wishlist pe elefant, dar inca nu am simtit sa o cumpar. Recenzia m-a convins, felicitari!

  4. Recunosc ca scenele horror chiar imi fac cu ochiul 🙂 a trecut destul de mult timp de cand nu am mai citit ceva sangeros si care sa ma faca sa ma uit atent in intuneric,asa ca o trec pe listuta 🙂

    • Luy, nu sunt scene horror in sensul ca te inspaimanta sau te sperie, sa nu astepti la asta, ci in sensul de soc si repulsie, si parca nu-ti vine sa crezi la ce se ajunge…

  5. Multumesc de aprecieri, ma bucur ca va place recenzia mea, cartea dupa cum am spus e interesanta, dar lectura ei poate fi usor incomoda, eu chiar sunt curioasa sa aflu si parerile voastre daca o cititi…

Lasă un răspuns