Magia fetelor Belles de Dhonielle Clayton, Editura Herg Benet – recenzie

23

Magia fetelor Belles (The Belles)

Dhonielle Clayton

Editura Herg Benet

Colectie: Cărțile Arven
An apariție: 2019
Nr. pagini: 512
Traducător: Laura Nureldin

The Belles Series:

  1. Magia fetelor Belles, The Belles, 2018
  2. The Everlasting Rose, 2019
Dhonielle Clayton și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei ascunsă sub masa bunicii ei, cu un teanc de cărți în brațe. Locuiește în suburbiile din Washington, înspre Maryland. Este licențiată în Literatură pentru copii, la Universitatea Hollins și are un master la New School, tot în domeniul literaturii pentru copii. A predat câțiva ani la gimnaziu. În prezent este bibliotecară la Harlem Village Academies, unul dintre acei bibliotecari care susțin #AvemNevoieDeLiteraturăDiversă. Este cofondatoarea CAKE Literary, o bucătărie de creație, unde se prepară bunătăți pentru copii, adolescenți și femei pasionate de lectură.
Camellia Beauregard este o față Belle. În lumea opulență din Orleans, fetele Belles sunt venerate pentru că ele controlează Frumusețea, iar Frumusețea este un bun mai de preț decât orice. În Orleans, oamenii se nasc gri, se nasc damnați și numai cu ajutorul unei fete Belle și al harului sau pot să fie transformați și să capete splendoare.
Însă pentru Camellia nu este suficient să fie o fată Belle. Ea își dorește să fie favorita – acea fată Belle aleasă de către regina din Orleans pentru a locui la palat, pentru a îngriji familia regală și curtea să, recunoscută astfel drept cea mai importantă față Belle din lume. Dar atunci când Camellia și surorile sale Belles ajung la curte, îi devine clar faptul că a fi favorită nu înseamnă tot ce a crezut ea înainte.
În spatele strălucirii și luxului palatului se ascund secrete întunecate, iar Camellia află curând că însăși esență existenței sale este bazată pe o minciună – că puterile sale sunt cu mult mai mari și că pericolele pot fi cu mult mai înspăimântătoare decât și-ar fi imaginat. Atunci când regina îi cere Camelliei să își riște propria viață pentru a o salva pe prințesă cuprinsă de boală folosindu-și puterile Belles în moduri nepermise, Camellia se confruntă cu o decizie imposibilă.
Cu viitorul ținutului Orleans și al locuitorilor săi în joc, Camellia trebuie să aleagă: să se salveze pe sine, pe surorile sale și însăși tradiția fetelor Belles, sau să o readucă la viață pe prințesă, să se confrunte cu primejdii teribile și să schimbe pentru totdeauna mersul lumii ei.

“Copleșitor de frumoasă și profund tulburătoare.” – Marie Lu
Magia fetelor Belles de Dhonielle Clayton– o poveste fermecătoare, care m-a captivat!
Știți cu ce asemăn eu ce am simțit când am intrat în senzaționalul univers al acestei cărți? Cu surpriza și încântarea unei fetițe care a primit în dar cel mai frumos palat de jucărie, cu prințese, cu accesorii, cu tot! Aș putea să caracterizez cartea ca fiind un basm pentru tineri, iar mie, pentru că îmi plac basmele, și pentru că e atât de frumos scrisă, mi-a mers la suflet. Îmi place coperta originală a cărții, dar țin să remarc și minunata copertă sub care a apărut la noi, foarte atractivă și inspirată.
Și chiar dacă, citind povestea, am văzut că strălucitorul decor în care e plasată acțiunea e o fațadă ce ascunde o lume înșelătoare, cu personajele superficiale, lipsite de consistență, încântarea și curiozitatea nu mi-au dispărut nici o clipă pe tot parcursul lecturii. Tot ce se întâmplă în carte e redat cu lux de amănunte, iar descrierile fetelor, a ținutelor lor, a celorlalte personaje, a palatului, întreaga lume a cărții e construită și prezentată cu o migală plină de sofisticare, insistând pe detalii de mare finețe. Stilul autoarei abundă în metafore și comparații, imaginile artistice folosite cu mare artă fiind unul din atuurile cărții.
Filonul fantasy e foarte pregnant și bine exploatat în carte, lumea închipuită e în întregime imaginară, cu personaje ale căror origini au la bază o frumoasă și tristă legendă: Zeul Cerului s-a îndrăgostit iremediabil de Zeița Frumuseții, și ca urmare a iubirii lor a luat naștere poporul Orleans-ului – un ținut fictiv, unde oamenii se nasc tare urâți: au pielea gri, ștersă și scorojită, ochii roșii și părul aspru ca paiele, lipsit de strălucire. Seamănă cu o pedeapsă, sau cu un blestem, nu-i așa? Așa și este, de fapt:
”Zeița i-a spus că unica și adevărata ei iubire este frumusețea. Orbit de mânie, el i-a blestemat toți copiii. A dat pielii lor culoarea cerului lipsit de soare, ochii i-a colorat în nuanța sângelui, i-a făcut să aibă părul aspru precum paiele și, pe lângă toate astea, a sădit în ei o tristețe adâncă, una ce avea să se transforme în nebunie.”
Iar orele pe care Zeița le petrecea să înfrumusețeze copiii ei iubiți s-au transformat în veșnicii întregi, până când… le-a creat pe fetele Belles, întruchipările ei, hărăzite cu darul ei de a crea frumusețe, aceasta fiind magia fetelor Belles. Asta spune legenda, dar cum anume se nasc fetele Belles, singurele frumoase ”de la natură” și având magia în sânge, e un mister care se adâncește pe măsură ce aflăm mai multe despre acestea.
În fiecare an, o nouă generație de câteva fete Belles, la împlinirea vârstei de șaisprezece ani – special educate și pregătite pentru a-și împlini menirea, la Maison Rouge de Beaute de către madame Du Barry – sosește la palat. Dintre acestea, una va fi aleasă Favorita de către Regină (Orleans-ul e monarhie și femeile sunt cele care dețin puterea) și va rămâne la palat pentru a se îngriji de familia regală, iar celelalte vor ajunge la Casele de ceai din ținut.
Dar ce se întâmplă cu fetele Belles din generația anterioară? Adevărul în privința lor, nu explicația oficială…
Tratamentele de frumusețe pe care le aplică oamenilor fetele Belles cu ajutorul magiei lor sunt de fapt transformări profunde asupra persoanei respective, care suportă de bunăvoie dureri de neimaginat în goana după frumusețe.
„Ne cer să le reașezăm oasele spălăcite. Ne cer să ne folosim instrumentele aurite ca să le redefinim fiecare linie a feței. Ne cer să netezim, să modelăm și să sculptăm fiecare curbă a trupurilor lor, ca și cum ar fi lumânări calde, proaspăt turnate. Ne cer să ștergem semnele vieții. Ne cer să le dăm talente. Deși durerea le crește în valuri până-ntr-acolo încât le smulge urlete de agonie, sau costul amenință să-i arunce în ruină, bărbații și femeile din Orleans vor mereu mai mult.”
Însă totul are un preț, iar obținerea frumuseții e scumpă, nu și-o pot permite decât cei foarte bogați.
Generația de fete Belles care ne e prezentată e formată din șase surori: Camellia, Amber, Valerie, Hana, Edel și Padma. Facem cunoștință cu acestea în ajunul sosirii în orașul regal, unde va trebui să dea fiecare o reprezentație în fața curții și a mulțimii adunate în jurul palatului, pentru a-și dovedi puterile și cât de înzestrate sunt.
Personajul principal al cărții este Camellia, iar povestea ne este spusă la persoana întâi din perspectiva ei.
„Vârfurile degetelor mele lasă lacrimi de ceață pe pereții din sticlă subțire. Caleașca e frumoasă și transparentă și are forma unei sfere. Sunt o păpușă delicată, așezată într-un glob. Caleașca e înconjurată de mulțimea extaziată, nerăbdătoare să vadă cum arăt și ce știu să fac.
O plasă împletită din florile care mă reprezintă, roz, se întinde peste rotunjimile sticlei, ca să le spună tuturor cum mă cheamă – Camellia – și să mă ascundă până când voi fi dezvăluită curții regale.
Sunt o fată Belle. Controlez frumusețea.”
În urma reprezentației date de fiecare fată, părea că cel mai mult a impresionat Camellia, dar… favorita a fost aleasă Amber! Dintre toate surorile, Camellia și Amber aveau cea mai strânsă legătură, dar competiția a scos la iveală o latură urâtă a fiecăreia.
„Vreau să fiu eu cea care îi face pe toți atât de frumoși. Vreau să fiu aleasa reginei. Vreau puterea care vine odată cu statutul de favorită a Majestății sale.”
Camellia a ajuns la cea mai mare ceainărie, Casa de ceai Crizantema. Casele de ceai, ricșele ca mijloc de transport, paravanele, lampioanele care pluteau peste tot, luminând în jur, ca și toate lucrurile micuțe, luxoase și drăguțe – articole de îmbrăcăminte, truse de frumusețe, accesorii, elemente de decor – m-au dus cu gândul la China sau Japonia, deși nu cred că asta a fost intenția autoarei, dar în mintea mea asta e asocierea pe care am făcut-o. Pe de altă parte, descrierea superbelor fete Belles (și coperta originală a cărții) mă face să cred că acestea erau mulatre.

O idee foarte interesantă și inedită este cea a baloanelor poștale ce duceau singure corespondența. Cele ale jurnalelor de scandal erau negre și extrem de agresive, izbindu-se de geamuri să fie lăsate înăuntru!
După ce aruncăm o privire în interiorul unei Case de ceai, însoțind-o pe Camellia la  destinația ei – și suntem foarte intrigați de ceea ce surprindem acolo – ajungem la palat, în urma unei hotărâri fără precedent a reginei: după doar câteva zile, a înlocuit favorita, numind-o pe Camellia în locul ei. Cum? De ce? Ce s-a întâmplat cu Amber? Pe tot parcursul cărții se țes întrebări la care doar întrezărim răspunsul, iar misterul se adâncește de la pagină la pagină.
Ajungând la palat, deși ușor îngrijorată pentru Amber, neștiind ce a determinat înlocuirea acesteia, Camellia se simțea în mijlocul unui vis cu ochii deschiși, era tot ce sperase și își dorise vreodată, mai ales că și mama ei fusese Favorita. Însă în curând măștile încep să cadă una câte una și se trezește în mijlocul unui ocean de ipocrizie, falsitate și minciuni. E foarte bine surprinsă atmosfera de palat, unde secretele și manipulările sunt la ordinea zilei. Nimic nu e cum și-a imaginat și în curând începe să se teamă pentru viața ei.
”- Absolut nimic din ce ai citit nu te putea pregăti pentru realitate.”
La palat, Camellia va face cunoștință cu Regina – un personaj destul de slab, după părerea mea – și cu cea pe care trebuie să o servească în primul rând: prințesa Sophia, o psihopată care îi teroriza pe toți cei din jurul ei într-un fel sau altul, începând cu doamnele din suita sa. Scenele în care sunt prezentate excesele și cruzimea Sophiei sunt dincolo de orice imaginație!
Iar Camellia se va trezi în curând în mijlocul unor comploturi și jocuri de culise și se va vedea silită să ia decizii de care poate atârna atât soarta ei și a celorlalte fete Belles, dar și viitorul Orleans-ului!
Căci Sophia trebuie împiedicată cu orice preț să devină regină, iar regina însăși e prima care e conștientă de acest fapt! Și sigura ei speranță e Camellia, pe care o roagă ceva ce pare peste puterile oricărei fete Belles: să o trezească dintr-un somn de ”Frumoasă adormită” pe fiica ei cea mare, Charlotte, care era de câțiva ani în această stare fără ca nimeni să știe de ce sau să o poată aduce ”la viață”.
”- Te rog să te gândești, măcar să te gândești să faci asta pentru mine. Voi avea nevoie de răspunsul tău și de un plan în opt zile. Până la Ceremonia de Declarare a Moștenitorilor, Charlotte trebuie să fie trează. Trebuie să încercăm.
Inima pare să-mi sară din piept la fiecare bătaie:
– Dar…
– Regatul are nevoie de tine. Eu am nevoie de tine.”
Povestea avansează destul de lent, se insistă pe descrieri și pe prezentarea personajelor, iar galeria acestora e foarte bogată și surprinzătoare, foarte bine creionată, personaj cu personaj.
Superficialitate, invidie, frustrare, egoism, neputință, servilism, cruzime și chiar nebunie ar fi, după caz, atributele majorității personajelor. Dintre personajele feminine, nu pot spune că l-am îndrăgit sau admirat în mod deosebit pe vreunul, în afară de Camellia (dar chiar și ea și-a dovedit invidia și vanitatea de câteva ori) și de nonconformista Edel, pe care sper s-o cunosc mai bine în volumul următor. În carte apar și personaje masculine, dar cumva în plan secund. Însă avem și două personaje masculine remarcabile în carte, care vor influența, fiecare în felul său, desfășurarea acțiunii: Auguste și Remy.
Auguste e unul din pretendenții Sophiei, dar, printr-un concurs de împrejurări, Camellia are o relație specială cu acesta și se simte atrasă de el. E frumos, vesel, optimist, glumeț și cu o atitudine ușor nepăsătoare, atrăgând ca un magnet atenția fetelor.
De-a lungul celor câteva conversații pe care le-a avut Camellia cu Auguste, am avut impresia că acesta știe mai mult decât lasă impresia și că dorește să o avertizeze:
„- Te simți în siguranță aici? mă întreabă
– Da.
– Greșit. N-ar trebui.
Ochii lui căprui se îngustează
– În clipa în care te simți confortabil, atunci e sigur că se va întâmpla ceva rău.”
Remy e garda ei de corp, un tânăr taciturn, responsabil, serios și morocănos, dar de câteva ori vedem dincolo de atitudinea sa ”oficială”, descoperind un tip cald (mi-a plăcut relația pe care o avea cu surorile lui mai mici) și decent. Și chiar mai mult de atât. E un personaj care m-a surprins.
Dar cât din ceea ce vedem sau credem despre aceștia este real și cât e doar o mască? Căci, să nu uităm, la palat toată lumea poartă măști care descoperă mai mult sau mai puțin din persoana din spatele acestora, iar Camellia va avea parte de o dureroasă trădare de unde se aștepta mai puțin…
În ultima parte a cărții lucrurile se precipită, iar finalul surprinzător, în care avem parte de o neașteptată răsturnare de situație, ne trezește la maxim interesul în privința volumului următor, pe care îl aștept cu nerăbdare!
Tema cărții – cultul frumuseții, obsesia și sacrificiile inimaginabile pentru frumusețe, dorința de schimbare drastică a propriului corp și chip – este una cu mesaj, care îndeamnă la reflecții. Frumusețea, de multe ori, e doar un paravan în spatele căruia se ascunde urâțenie și deșertăciune. Ești judecat și etichetat după felul cum arăți, și nu e suficient să arăți bine, ci să te încadrezi în tipare dictate de moda în continuă schimbare. Autoarea transmite un foarte fin mesaj în acest sens: frumusețea nu e totul, și nici bunul cel mai de preț al unui om, căci valoarea acestuia nu stă în felul în care arată, dar cei din jur apreciază de multe ori doar aspectul exterior!
”Ușile dormitorului se fac praf, zboară așchii în toate direcțiile.
– Du-te, strigă regina.
Simt o pereche de mâini pe umeri. Arabella mă smucește după ea. Ușa se închide în urma noastră și ne lasă în beznă.”

Cartea Magia fetelor Belles de Dhonielle Clayton poate fi comandată pe hergbenet.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Herg Benet

 

About Author

23 de comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    O recenzie minunată, plina de savoare! Se simte că ți-a plăcut .
    Într-adevăr coperta este minunată . De cand a apărut mi-a plăcut și mie .
    Despre carte nu știu ce sa zic . Îmi place povestea dar simt ca nu e momentul pentru ea .
    Mi-au plăcut basmele cand eram copil . Probabil imi este teamă că nu voi simți aceeași magie .

    • Mulțumesc Mirela! Mă bucur că am transmis ce mult mi-a plăcut! E o carte surprinzătoare, o combinație între basm și o poveste young -adult, și e foarte frumos scrisa, eu cred că ti-ar plăcea!

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Minunata recenzie Oli,felicitari! Am si eu cartea si ma tentezi sa ma apuc de ea!!!

  3. Citind recenzia ta fermecatoare, gandul m-a dus inspre cultura creola din Louisiana, cu influentele acelea japoneze de care spuneai. Interesanta ideea transmisa de autoare, mai ales cand publicul tinta sunt tinerii, de a privi dincolo de frumusete sau masti.

  4. O recenzie incitantă, ce scoate in evidentă duplicitatea frumuseții intr-o oarecare măsura. Îmi place foarte mult modul in care ai atras atenția asupra acestei cărți, Oli! Felicitările mele.
    Mă bucur ca mi-am cumpărat cartea, deși nu știu când o voi citi.

    • Multumesc, Alina! Ma bucur ca te-am tentat si cred ca iti va placea! Intr-adevar, numele de Orleans acolo te duce cu gandul, desi in carte e un tinut fictiv… Insa cred ca nu e intamplator ales.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: