Magnetism de Lina Moaca, Seria Oameni, ingeri si demoni, Editura Librex Publishing – recenzie

18

Magnetism

Lina Moaca

Editura Librex Publishing

 Nr. pagini: 322

 

Volumul I al seriei Oameni, îngeri și demoni:
1. Magnetism
2. Zile dense, nopți imposibile

 

Gemenii Willy și Lilly, creaturi de-o frumusețe neobișnuită și având puteri supranaturale, sunt Fiii Luminii. Lilly își dorește să cunoască oamenii direct, trăind în mijlocul lor, și își convinge fratele să se mute în București. Aici, cei doi o întâlnesc pe Alexandra, fiica unui afacerist lipsit de scrupule. Deși la început Willy nu este de acord cu implicarea lor în problemele muritorilor, la insistențele lui Lilly acceptă o căsătorie de conveniență cu Alexandra, pentru a o scoate de sub tutela distructivă a tatălui.
Crimele, fățărnicia, răutatea împânzesc orașul și restul provinciilor. Odată ce Lilly se angajează să-i pătrundă tainele, pentru ca dreptatea să triumfe, piramida întunecată se clatină. Însă, în străfundul pământului, de pe tronul întunecat, Willwolf – sprijinit de Marele Iluminat – făurește planuri de atac, așteptând momentul potrivit să-și surprindă fratele și nepoții.
O extraordinară poveste fantasy-romance, cu oameni, îngeri și demoni , cu un subiect foarte interesant și original, o carte care mi-a plăcut și m-a atras în universul ei fascinant.
Intriga îmbină elementele fantasy cu cele inspirate din realitate, într-un mix foarte original, rezultând o poveste captivantă și intensă, care își plasează acținea în Bucureștiul zilelor noastre.
Personajele principale ale cărții sunt două creaturi nemuritoare, de o frumusețe rară: îngerii Liliana/Lily și Willy, doi frați gemeni ce trăiau de sute de ani într-un somptuos castel subteran, alături de demoni vampiri împreună cu unchiul lor, Willwolf, o creatură a întunericului. Asta era rânduiala pe care o știau și până de curând nu-si puseseră prea multe întrebări legate de existența lor.
Se hrăneau cu energie de la lumina soarelui, dar le era dată în doze mici, celelalte creaturi din subteran neputând s-o suporte.

„Priveliștea îngrădită cu blocuri de piatră îmi părea deodată fără capăt și tot mai apăsătoare. Aici, în această lume subpământeană atât de îndepărtată de firesc, strălucirea se revărsa numai din candelabre maiestuoase și torțe aurite. Sute de ani de minciuni, de lumină încremenită de ceară, înconjuraţi de creaturi atât de diferite de noi, creaturi care susţinuseră că suntem parte din familia lor.
Dar au aflat că tot ce li s-a spus era o minciună, iar castelul subteran era închisoarea și nu locuința lor!
Cartea începe cu momentul în care cei doi concep un plan pentru a evada și, în ciuda obstacolelor și a paznicilor, reușesc să iasă la suprafață. Era primul lor contact cu lumea exterioară. Din fericire, datorită cărților la care avuseseră acces, știau destul de multe despre aceasta.
Puteau zbura, dar nu aveau aripi vizibile, și, cu toate că frumusețea lor nepământeană atrăgea atenția celor din jur, netrecând neobservați, vor reuși totuși să se integreze printre oameni.
Înainte de asta însă, au avut parte de o întâlnire neașteptată și șocantă: și-au cunoscut tatăl, de existența căruia nu știau! Mi-a plăcut locația aleasă pentru această întâlnire: în Valahia, pe piscurile Carpaților!
Nu vă dau mai multe amănunte, veți vedea despre ce e vorba. Vă mai spun doar că află, cu această ocazie, istoria originii lor, într-un capitol în care avem parte de o interpretare fantezistă, dar foarte interesantă a genezei. Află, de asemenea, că mama lor fusese o muritoare. 
Ajunși în București, Lily și geamănul ei își vor aranja cum vor putea mai bine o existență „umană”, începând de la îmbrăcăminte, până la achiziția unei locuințe, ocazie cu care l-au cunoscut pe Stănescu, un om de afaceri rapace și corupt până în măduva oaselor, dispus să-si sacrifice fiica, pe Alexandra, pentru interesele lui personale, obligând-o să se mărite cu un interlop libidinos, ce avea de două ori vârsta ei.
”- Nenorocitule! a urlat Alexandra (…) Sunt copilul tău, părinte blestemat… Ucigașule… Fiară cu chip de om!
Brusc se transformase din ființa dulce, inocentă, într-un adevărat animal feroce. 
– M-ai drogat să mă aduci aici… m-ai drogat să mă vinzi unui moș scârbos… De ce, tată? țipa ea, înnebunită, cu glas rebegir de durere.”
Și nemernicul ar fi reușit, dacă nu interveneau cei doi îngeri, care chiar au jucat rolul de îngeri păzitori ai Alexandrei. Cum au reușit, nu vă spun, dar singura soluție pentru a o ține departe de bestia ce îi era tată a fost tot căsătoria. Cu Willy.
Povestea este spusă la persoana întâi din perspectiva Lilianei, o făptură de o sensibilitate sufletească aparte. Nu suporta nedreptatea şi suferinţa celor din jur, încercând să intervină de câte ori putea, chiar dacă pentru asta îl „silea” pe Willy să-i facă pe plac. Cum a fost şi de această dată. De fapt, Willy s-a simțit foarte atras de Alexandra, însă, nefiind capabil să-și gestioneze sentimentele a respins-o dur cu fiecare ocazie, rănindu-i sensibilitățile. La rândul ei, Alexandra a fost fascinată de extrem de atrăgătorul bărbat care îi devenise soț, salvând-o de la o soartă mai rea ca moartea, însă atitudinea acestuia i-a declanșat o reacție pe măsură. Despre ce e vorba, veți descoperi singuri… Va avea oare până la urmă vreo șansă relația lor?
La rândul ei, nici Lily nu a fost ocolită de atingerea dragostei, deși la prima vedere alesul ei, Tudor, era un om imposibil de iubit. Genul de tip dur, cuceritor dar superficial. În realitate, avea un greu bagaj emoțional, iar această fațadă pe care o afișa era felul lui de a se feri de relații nedorite. Însă Lily a trecut de ”barierele” acestuia. A fost ca și când două suflete pereche s-au recunoscut și au acceptat acest lucru. Tudor nu crezuse că poate fi gelos și posesiv, chiar înclinat spre violență, dar ce nu face dragostea din om! Nu vă dau mai multe amănunte, vă las să aflați singuri cum a decurs tumultuoasa lor poveste de iubire, începând de la primele lor ”întâlniri”, mai mult decât neobișnuite.
„-  E trei dimineaţa, ce faci la ora asta singură pe străzi? mă întrebă el, păşind alături de mine.
– Tu de ce nu dormi?
– Lucrez.
– Asta fac şi eu.
M-a privit o clipă în tăcere, apoi a şuierat întărâtat.
– Oho, drăcia dracului! Păi cât, femeie?
Neînţelegând la ce anume se referea, am întors capul spre el. Rânjetul lui lasciv și cinic, ca al unui căpiat mintal, m-a deşteptat. Stăpânindu-mi furia, am răspuns provocării cu un rânjet răutăcios pe măsură.
– Are importanţă?
– Să știi, plătesc oricât e nevoie. Nu mai pot aștepta… Te vreau în brațele mele chiar acum, a şoptit el cu glas aprins, lăsându-și ochii să coboare peste curbele trupului meu.
– Oricât? Ai uitat că ți-aş putea lua sufletul, nu cred că vrei asta, nu?”
– Ești primul și ultimul, nu va exista niciodată altul.
Ochii lui mă priveau dezamăgiți. Un zâmbet amar îi strâmbă gura senzuală, în timp ce înghiți cu greutate. 
– Ultimul? Sunt un simplu om, îmbătrânesc… În schimb, tu… 
L-am întrerupt. 
– Eu îi pot dărui nemurirea celui pe care îl aleg…
Înghiți în sec, uitându-se la mine răvășit.
– Cerule!”
Cartea e foarte frumos scrisă, cu descrieri minunate, cu trimiteri la mituri și legende, iar transpunerea elementelor fantasy într-un context real, palpabil, e foarte inedită!
”Am descoperit pe îndelete Bucureștiul, apreciindu-i valoarea și împărtășindu-i durerile. Cenușiul de aici putea fi luminos și însorit. Fiecare ființă era o taină. (…) Am reușit să stabilesc un fel de legătură infinită, uneori copleșitoare sau dureroasă cu pluralitatea firii umane. Mă simțeam tot mai bogată în varietatea infinită de trăiri care mi se deschidea în față și pe care la fiecare pas le încercam alături de aceste creaturi atât de speciale și unice.”
Galeria de personaje e bogată și foarte bine conturată. Întâlnim de la demoni însetați de sânge, până la oameni provenind din diferite medii, cu problemele lor: interlopi, oameni de afaceri corupți și anturajul acestora (Stănescu și acoliții lui), tineri puși pe distracții (cum e anturajul Alexandrei), până la oameni ai legii corecți, care încearcă să schimbe ceva (procurorul Vlad).
Un personaj aparte, care mi-a plăcut în mod deosebit, este Mihaela (Ella), prietena Alexandrei, o tânără bună și blândă și o prietenă adevărată, despre care vom afla mai multe în volumul următor.
Finalul volumului e dramatic, totul se tulbură, forțe întunecate amenință din umbră… Cine sau ce li se poate opune?
Oare iubirea, singură, poate schimba lumea?
Rămâne de văzut… eu vreu să cred că da!

 

Cartea Magnetism de Lina Moaca poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro.

About Author

18 comentarii

  1. Neata,Oli…deja vad cum lista mea de achizitii se lungeste…si se tot lungeste…o recenzie minunata…trebuie musai sa iau cartea….

    • Multumesc, Ana! Pe mine m-a surprins foarte placut, mai ales ca Oameni, ingeri si demoni a fost cartea de debut a autoarei! Are un stil de scriere foarte frumos conturat si cu o pregnanta amprenta personala pentru o carte de debut! Ti-o recomand!

  2. Balan Daniela on

    superba recenzia ,felicitari Oli imi place mult cum scrie autoarea dar m-ai tentat si cu aceasta recenzie ,sper sa o citesc cat de curand !

  3. ADRIANA IVAN- PREFAȚĂ DE CARTE on

    Spre rușinea mea, nu am citit nimic scris de Lina Moaca, încă. Trebuie să recuperez. Felicitări pentru recenzie!

Lasă un răspuns