Delicatese Literare
Recenzii

Magonia de Maria Dahvana Headley, Editura Leda – recenzie

Magonia (Magonia)

Maria Dahvana Headley

Seria: Magonia, volumul 1

Editura Leda

Anul apariției: 2016

Traducerea: Roxana Olteanu

Număr de pagini: 304

Seria Magonia:

  1. Magonia – 2015 – Editura Leda
  2. Aeria – 2016 – Editura Leda – recenzia
Încă de când era mică, Aza suferă de o boală misterioasă de plămâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească – să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente și să spere că reușesc să o țină în viață. Așa că atunci când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza e sigură că nu e o halucinație.
Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.
Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason, pentru care ea ar putea avea niște sentimente mai mult decât prietenești. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmplă.
Boala o doboară.
Aza pleacă din această lume. Și ajunge într-alta.
MAGONIA
Deasupra norilor, pe un tărâm al corăbiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte.
În Magonia, ea poate respira pentru prima dată. Mai mult, are o putere imensă, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Căci Magonia și Pământul sunt în pragul războiului, iar soarta întregii omeniri stă în mâinile Azei – inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei?
Magonia este magică. O fantezie ambițioasă, proaspătă și literalmente creată din senin, cu personaje minunate, profunzime emoțională și o lume fantastică unică și total neașteptată.” – Victoria Aveyard
Un subiect aparte, o temă inedită care stârnește interesul.
„Știu că toată lumea visează că zboară, dar ăsta nu e un vis în care zbor. E un vis în care plutesc, iar oceanul pe care plutesc nu e apă, e aer.
Eu îi spun vis, dar e mai real decât viața mea adevărată.”
Am fost intrigată încă de la început de această carte, deși am amânat citirea ei destul de mult. De ce? E destul de simplu: fiind vorba de o serie, prefer în general, să aștept să apară în întregime. Dar, să revenim la acțiunea cărții.
Aza, o tânără adolescentă ce se luptă cu o boală de plămâni, cinică datorită celor ce o înconjoară, m-a captivat încă de la primele rânduri ale cărții. Este atât de hotărâtă să facă față cu demnitate vieții care-o așteaptă, cu curaj; încât nu ai cum să nu o apreciezi.
„… chestiunea morții apare în prezența mea în mod regulat. Adulților nu le place să vorbească despre asta. Acum, pe bune, să nu-ți imaginezi că mie îmi place să vorbesc despre asta. (……)
Unii dintre noi, ăia care chiar murim, poate nu sunt așa fascinați ca ceilalți. Unii dintre noi poate ar prefera să nu fie siliți să stea într-o cameră în care lumea vorbește tot timpul de chestii funebre cu celebrități, de care vrei: supradoze, accidente de mașină, morți misterioase…”
Și cu toate acestea, Aza își acceptă destinul, conștientă fiind că nu îl poate schimba orice ar face. Cel mai frustrant pentru ea este că doctorii nu-i pot pune un diagnostic concret…
„Chestia pe care o am eu e un Mister, nu numai un mister, un adevărat Triunghi al Bermudelor.
Necunoscută.. Nerezolvabilă.
(……) Rară ca toate analizele și testele și chestiile care mi se bagă pe gât. Rară ca RMN-ul și razele X și sonogramele și prelevările și niciodată vreun diagnostic clar.”
Oare noi cum am reacționa dacă am suferi de o boală atât de rară încât să ne poarte numele?
Jason, pe de altă parte, este prietenul de încredere, prietenul care te ajută la nevoie, care iese în evidență tocmai prin faptul că încearcă să nu atragă atenția asupra lui.
„Jason e excepția de la toate regulile de îngrijorare părintească (…..) fiindcă el știe ce măsuri să ia în caz de urgență.”
Primele capitole ale volumului de față ne introduc în atmosfera cărții prin intermediul gândurilor Azei…. care-i vin deodată, cu viteză maximă și sare de la o idee la alta, ceea ce este oarecum bulversant, deși are o logică în ideile care-i trec prin minte.
Momentul în care un glas din cer o strigă, este pur și simplu uimitor. Uimitor prin faptul că părinții încearcă să o convingă de faptul că ar avea halucinații. Dar Aza știe mai bine:
„Și toată noaptea mă gândesc la ce am auzit din cer, nu era engleză, nici măcar nu erau cuvinte adevărate. Dar era ceva cunoscut. Am simțit-o cu toată ființa, în cel mai curios mod.
Parcă mă suna cineva, ca un clopoțel.”
Bineînțeles că inevitabilul se produce, după o succesiune stranie de ciudățenii care se petrec, iar Aza moare… boala îi vine până la urmă de hac.
Vă întrebați cum este oare posibil ca personajul principal al cărții să moară? Stați calmi, de aici înainte, componenta fantasy a cărții își face simțită prezența! Și o face bine.
Într-un stil aparte, autoarea ne introduce într-o lume nouă, nedescoperită până acum, ascunsă; în care cititorul pătrunde cu pași mici, cu timiditate și cu teama de necunoscut, pentru ca apoi să fie captivat, înlănțuit, transportat efectiv acolo, simțind și trăind totul la intensitate maximă.
„- Poți să te duci dacă trebuie, spune mama, și vocea ei tremură, dar e tare. Mai spune o dată, ca să știu: Poți să te duci, dacă trebuie, OK, scumpo? Nu mă aștepta. Te iubesc, ești a mea. Întotdeauna vei fi a mea, și o să fie în regulă, ești în siguranță, scumpa mea, ești în siguranță…”
După plecarea Azei, asistăm la durerea și suferința lui Jason:
„cine acordă vreo atenție
sintaxei lucrurilor
niciodată nu te va săruta cu adevărat.
Pentru că viața nu e un paragraf,
iar moartea, cred eu, nu e o paranteză.”
Autoarea se folosește de versurile lui E. E. Cummings pentru a reda această dispariție timpurie, precum și golul lăsat în urmă, vidul în care au rămas prinși cei dragi Azei.
La înmormântare, avem parte de o viziune a lui Jason, o viziune care nu-și închipuie el cât de reală este de fapt…
„Mă uit în sus și dau drumul la balon. Când îi dau drumul, văd ceva care sclipește….
… imaginea unei pânze albe umflate de vânt, un punct de lumină, ceva care strălucește printre nori.. Văd ceva, frânghii, prova ascuțită a unei…
Un obiect cade jos din nori și aud vocea Azei. Jur că o aud. O aud pe Aza că mă strigă pe nume.”
Dacă ar știi el…
Pe de altă parte, Aza are șocul vieții ei când deschide ochii și descoperă o bufniță de statura unui om lângă ea, care culmea, mai și vorbește!!! Și nu este tot.
Se află la bordul corabiei Amina Pennarum; află că a murit dar nu e moartă, dar că familia și Jason așa cred.
De aici, autoarea ne prezintă o lume fantastică nemaiîntâlnită, plină de creaturi unice, o lume care ne cucerește și ne uimește în același timp.
Pas cu pas, Aza descoperă că pe această corabie poate respira cu ușurință, boala ei de plămâni fiind demult uitată. Dar șocurile se țin lanț atunci când cere explicații:
„- Sunt căpitanul Zal Quel, spune ea. Te afli la bordul navei Amina Pennarum..
– Tu ești Fata Căpitanului, Aza.
Iar când vede că eu continui să mă holbez, mută, își încheie propoziția cu niște cuvinte pe care cumva știam că le va spune.
– Sunt mama ta. Iar asta e Magonia.”
De aici, mai urmează o întreagă serie de explicații și complicații cărora va trebui să le facă față. Cert este că, toți au foarte mari așteptări de la ea.
Va reuși să le facă față? Vă rămâne să descoperiți. Eu nu vă pot spune decât că acțiunea abia acum se complică. Un război de purtat, o mare presiune pe umerii Azei, o alegere dificilă pe care o are de făcut….

Toate acestea și multe altele, le descoperim în fantastica lume creată de Maria Dahvana Headley.
Personaje puternice și captivante, cu dureri și secrete numai de ele știute, care își acceptă cu demnitate povara pe care sunt nevoiți să o ducă pe umeri, care dau dovadă de mult curaj și spirit de sacrificiu.
Un alt personaj care m-a impresionat este Dai. Un magonian care se dovedește a fi partenerul de cântat al Azei… un tip agil, isteț și descurcăreț, cu amintirea tragediilor la care l-a supus destinul când era doar un copil.
Zal, pe de altă parte, nu îmi inspiră prea multă încredere, cu toate că este mama Azei. Nu reușesc să îmi dau seama ce anume ascunde, dar simt că este ceva grav…
Se poate oare să avem parte de o pace între două lumi atât de diferite? Magonia și Pământul nu au absolut nimic în comun. Și totuși, atât de multe!

 

Cartea Magonia poate fi comandată de pe site-ul Editurii Corint, ca și de pe librăriile on-line elefant.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii Editura Leda Edge

14 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *