Mana stanga a intunericului a influențat toată literatura science fiction a ultimelor decenii si este considerat a fi o capodoperă a genului SF. A câștigat Premiul Nebula în 1969 și Premiul Hugo în 1970.
Romanul este al patrulea volum din ciclul Hainish, alături de: Lumea lui Rocannon, Planeta exilului, Orașul iluziilor, Deposedații și Lumii îi spuneau pădure.
Principiul de bază al cărţii este unul pe care Ursula K. Le Guin l-a început cu primul său roman din 1966 și care se regăsește în mai multe dintre primele sale operele, și anume că expansiunea interplanetară a început cu prima rasă umană de pe planeta Hain și s-a extins în întreg universul, formând Liga Tuturor Lumilor (League of All World), care în cele din urmă s-a extins și la a optzeci și treia lume colectivă numit Ecumen.
Ursula K. Le Guin depășește magistral linia subțire dintre ficțiunea speculativă și literatură mainstream. Mâna stânga a întunericului a deschis noi orizonturi, a ridicat întrebări tulburătoare, a sfidat granițele dintre sicence fiction și fantasy. Dar mai ales a inventat ținuturi de vis, care fascinează în continuare.
Un ambasador uman este trimis pe Gethen, o lume extraterestră unde nu există prejudecăți de gen, iar biologia androgină elimina problema dominației masculine și a supunerii feminine. Scopul lui e integrarea Gethenului într-o comunitate intergalactiva în continuă expansiune. Însă pentru asta trebuie să concilieze propriile prejudecăți cu strania societate pe care o întâlnește.
O carte de recitit iar și iar. Dincolo de politică sau știință din roman, Mâna stânga a întunericului este o poveste complexă despre prietenie și dragoste. – The Guardian
Mana stanga a intunericului
