Marina de Carlos Ruiz Zafón, Editura Polirom – recenzie
Marina
(Marina – 1999)
Carlos Ruiz Zafón
Editura Polirom
Colecție: Polirom Junior
An apariție: 2018
Nr. pagini: 256
Traducere din limba spaniolă și note de Ileana Scipione
O fermecătoare fantezie gotică, în care Barcelona cea misterioasă își spune poveștile trecutului și devine teritoriul unor aventuri ciudate pentru o adolescență plecată în căutarea cunoașterii.
În Barcelona de la sfârșitul anilor ’70 se naște prietenia stranie dintre Oscar Drai, un adolescent pasionat de mister și aventură, și tânără Marina, care locuiește cu tatăl sau, pictorul German, într-un mic castel enigmatic. Din câte află Oscar, cei doi ascund secrete de familie dintre cele mai întunecate, în care se amestecă imaginea unei fabrici de proteze ortopedice, cadavre readuse la viață, monștri și povești de dragoste neobișnuite.
Carlos Ruiz Zafon este cea mai originală voce a romanului spaniol contemporan. – La Vanguardia
Iată o carte care are de toate: dragoste, mister, răzbunare și, mai important decât orice, o poveste construită magistral. – The Philadelphia
Încă de când am deschis cartea, preferința autorului pentru această carte anume, dintre toate cele pe care le-a publicat, după cum ne destăinuie la începutul ei, m-a făcut și mai curioasă în privința acestei povești.
«Am gândit întotdeauna că orice scriitor, fie că o admite, fie că nu, are în biblioteca lui câteva titluri favorite. Predilecția pentru ele n-are aproape niciodată legătură cu valoarea literară intrinsecă a operei. (…) Dintr-un motiv ciudat, ele se simte mai apropiat de unele dintre personajele create, fără să poată explica prea bine de ce. Dintre toate cărțile pe care le-am publicat de când am început să exercit strania meserie de romancier, prin 1992, favorita mea este ”Marina”.» – Carlos Ruiz Zafon
Marina ne introduce, după cum ne avertizează însuși autorul, Carlos Ruiz Zafon, “într-o lume misterioasă, unde timpul ia turnuri diabolice, iar umbrele sunt întunecate și înfricoșătoare”.
Trebuie să recunosc însă că nu a fost tocmai ceea ce mă așteptam, și am să vă spun de ce. Văzând că este descrisă ca o fantezie gotică ”fermecătoare” și că a apărut în colecția ”Polirom Junior”, am crezut că voi avea parte de o lectură incitantă, dar lejeră, ”prietenoasă”. Ei bine, sincer nu aș descrie-o drept ”fermecătoare” și nici nu aș recomanda-o copiilor de 12-13 ani, chiar dacă Óscar și Marina, protagoniștii cărții, sunt adolescenți. În schimb, având în vedere că am citit-o de Halloween, a fost alegerea perfectă pentru o lectură ”de speriat”, fiind o poveste destul de înfricoșătoare. Este o carte greu de definit și clasificat, fiind marcată de un mix inedit de genuri: roman gotic, thriller psihologic, horror, romance, aventură, fantasy, SF. A lăsat asupra mea o impresie puternică, dar motivul pentru care i-am dat patru, și nu cinci steluțe pe goodreads a fost starea de tristețe pe care mi-a lăsat-o lectura ei. Însă stilul autorului e cu siguranță de cinci steluțe, rafinamentul scriiturii și bogăția detaliilor fiind remarcabile. Descrierile sunt făcute cu o asemenea acuratețe, încât te poartă în decorul respectiv, îl vezi aievea în fața ochilor.
Acțiunea se petrece în Barcelona, însă cititorul e purtat, intrând în poveste, nu doar în atemporala Barcelonă plină de magie și culoare, ci și în locuri ascunse, întunecate, sărăcăcioase, în paragină, despuiate de strălucirea, gloria sau bunăstarea de odinioară.
”Majoritatea caselor senioriale aflate la nord de Paseo de la Bonanova erau încă în picioare, chiar dacă ajunseseră niște ruine. Străzile din jurul internatului desenau un oraș-fantomă.(…) Palate invadate de vegetație, abandonate, în care amintirile păreau că plutesc asemenea ceții. Multe dintre aceste case își așteptau sfârșitul, altele fuseseră jefuite de-a lungul anilor. Unele, totuși, erau încă locuite. Ocupanții lor erau membrii uitați ai unor familii ruinate. (…) Ostatici ai trecutului muribund, ce refuzau să abandoneze corabia în derivă.”
Acțiunea e plasată între 1979 și 1980, dar are un aer foarte ”retro”, dând senzația că e plasată într-un alt timp, mai vechi. Povestea ne este spusă la persoana întâi din punctul de vedere al lui Óscar Drai, un elev de cincisprezece ani al unei școli cu internat din Barcelona. Nu aflăm nimic despre familia lui, decât că e ca și inexistentă. Singur și plictisit, după terminarea orelor, Óscar rătăcește pe străzile mai puțin umblate ale marelui oraș și astfel, într-o bună zi, nimerește într-o grădină lăsată în paragină a unei vile pe care o crede abandonată și îi cunoaște pe Marina, pe tatăl ei, Germán, un pictor retras din activitate în urma unei drame familiale, și pe pisica lor, Kafka. Marina era o fată de vârsta lui de o frumusețe rară, eterică, iar Oscar a simțit în prezența ei primii fiori ai dragostei. Un aer de melancolie pare să apese mica și scăpătata, dar foarte demna lor familie, iar cei doi, mai ales Germán, par desprinși din alt timp. Óscar este rapid atras într-o prietenie cu această familie excentrică, fascinantă. Marina și Óscar își descoperă o pasiune comună: le plac misterele și aventura.
Însă nici nu bănuiau de ce aventură vor avea parte când Marina îl invită să o însoțească într-o incursiune într-un cimitir din apropiere, unde cei doi urmăresc o femeie îmbrăcată în negru și cu chipul acoperit de un voal, care pune un singur trandafir pe un mormânt nemarcat, gravat cu un fluture negru. Încercarea de a descoperi misterul acestui act îi conduce pe cei doi prieteni într-o aventură incredibilă, macabră și plină de pericole de neimaginat în lumea interlopă a Barcelonei.
Tema principală a cărții pune pe tapet una din marile frici și neputințe ale oamenilor: cea în fața morții. Viața, dragostea, suferința și moartea se împletesc în mod dureros în această poveste, iar destinul personajelor despre care aflăm în carte e tragic, marcat de fatalitate. Iubirile sunt predestinate la nefericire, iar speranța pare o noțiune abstractă. Scenele de groază alternează cu momente calde, generate de interacțiunea dintre cei doi adolescenți, iar atmosfera sumbră alternează cu cea tihnită, familială, a timpului petrecut de cei trei – Óscar, Marina și Germain – servind masa la lumina lumânărilor (nu aveau curent electric), jucând șah sau făcând o plimbare în mijlocul naturii.
Mergând pe urmele misterioasei femei în negru din cimitir, Óscar și Marina vor agita apele unor povești vechi, urâte și pline de secrete adânci și întunecate, al căror final nu fusese încă scris. Astfel, aflăm povestea înfricoșătoare a lui Mihail Kolvenik, un savant care, atins de nebunie, a sfidat creația și moartea încercând să se opună sorții și, precum Frankenstein, a creat monștri. Un personaj bogat și influent cândva, acționar principal al unei fabrici de proteze ortopedice (cele mai sofisticate dintre acestea fiind proiectate chiar de el), Mihail Kolvenik a pierdut într-o clipă tot ce avea, iar nenorocirea a început în ziua nunții sale cu o superbă actriță, Eva Irinova, a cărei tragică poveste o aflăm de asemenea. Pe măsură ce descâlcim ițele poveștii de demult, noi personaje apar în scenă, care de care mai ciudate, fiecare având o poveste de spus, dar toți având și ceva de ascuns…
Destine cumplite, morți misterioase, apariții grotești, scene de groază absolută, un incendiu devastator, toate sub semnul ”diavolului” – ”Teufel”, o specie de fluture negru care trăiește în întuneric, în subsoluri și canale și care-și devorează propriile larve pentru a renaște.
Ce secrete ies la iveală și care va fi prețul plătit, ce deznodământ are povestea și ce soartă au protagoniștii ei, vă invit să descoperiți citind cartea, o fantezie gotică excelent scrisă, plină de imagini artistice foarte vii, metafore și simboluri, cu o atmosferă sumbră și apăsătoare care răzbate din fiecare scenă a cărții, marcată de un curent de mister împletit cu stranietate, nebunie și pericol.
”- Uneori, lucrurile cele mai reale se petrec doar în închipuire, Óscar, mi-a răspuns ea. Nu ne amintim decât ceea ce nu s-a petrecut nicicând.”
”Nu știu dacă voi putea să-mi țin promisiunea. Uneori mă îndoiesc de memoria mea și mă întreb dacă voi fi măcar în stare să-mi amintesc ce s-a întâmplat.
Marina, ai luat toate răspunsurile cu tine.”
11 Comments
familiasimionescuyahooro
Captivanta recenzia, Oli, ai evidentiat excelent atmosfera povestii. ❤Ma tenteaza foarte tare acesta poveste. Felicitari , multumesc pentru recomandarea deosebita!❤PS : elementele horor imi aduc aminte de Stephen King!
Oli
Multumesc, Carmen, mă bucur mult că te-am tentat, cred că ti-ar plăcea cartea asta! E o poveste deosebită. ❤ Stilul e foarte diferit de al lui King, dar la fel de remarcabil.
Daniela Balan
Îmi place cum scrie autorul ! Felicitări pentru recenzia frumoasă ,tentantă și captivantă ! ❤️
Oli
Multumesc, Daniela! ❤ Stilul autorului mi-a plăcut și mie foarte mult, povestea in sine a fost cam sumbră pentru gustul meu…
anasylvi
Wow! Ce recenzie, foarte convingatoare. E ceva timp de cand vreau sa il incerc si eu pe Zafon, cred ca mi-ar placea romanul, mai ales ca zici ca este foarte bine scris.
Oli
Ana, e foarte bine scris, cu siguranță ti-ar plăcea! ❤
Mirela Barbălată
Nu am citit nimic de acest autor. Știu că este foarte apreciat dar până acum nu am fost tentată . Nu știu dacă voi citi cartea aceasta deși recenzia este puternic conturată. Felicitări! Recunosc că subiectul însă este prea apăsător pentru mine .
Oli
Multumesc, Mirela! Recunosc că și pentru mine a fost destul de apăsător…
Tyna
O recenzie foarte bună! Ai surprins foarte bine stilul autorului, pe care l-am descoperit și eu în ”Luminile din septembrie”.
Oli
Multumesc, Tyna! ❤ M-ai tentat foarte mult cu recenzia ta la „Luminile din septembrie”, care cred totuși că e ceva mai luminoasa decât „Marina”.
Tyna
Luminoasă e mult spus Dar finalul este într-adevăr pe o notă pozitivă.