Masivul Bucegi – Cheile Zănoagei

8

Masivul Bucegi – Cheile Zănoagei

Cine mă cunoaște, știe că îmi plac drumețiile montane, motiv pentru care nu este de mirare că, eu și soțul, ne petrecem concediile în mijlocul naturii, înconjurați de munți. Iar dacă vremea este frumoasă, cu atât mai mult profităm din plin de fiecare clipă.
Spre deosebire de ultimii doi ani când a plouat zile-n șir pe perioada concediului, dându-ne peste cap toate planurile 🙁 , anul acesta vremea a ținut cu noi 🙂 . Atunci când mergem la munte, pentru noi este important să nu plouă. Nu suntem genul care să stea și să se odihnească 😉 , ci mai degrabă preferăm „agitația” oferită de plimbările în mijlocul naturii. O zi pe munte este o zi fascinantă! O spun eu care sufăr de rău de înălțime 😉; totuși, muntele a devenit un microb încântător chiar dacă, personal, nu mă încumet la provocări mai antrenante, mai intense.
Pentru vara acestui an ne-am propus să ne bucurăm de o parte din frumusețile pe care le oferă Masivul Bucegi. Spun doar o parte pentru că îți trebuie zile întregi să poți explora în voie, să te poți bucura de natura înconjurătoare, să simți și să trăiești la maxim senzațiile și surprizele pe care ți le oferă acest masiv muntos.
În prima zi de concediu, am poposit la campingul „Zănoaga” (situat în Parcul Natural Bucegi – platoul Zănoaga), un loc deosebit ce oferă condiții bune celor care doresc cazare la căsuțe și/sau la cort – nu mai este o surpriză pentru nimeni că eu și soțul preferăm condițiile mai austere oferite de cazarea la cort în detrimentul celor mai” luxoase” oferite de o pensiune/hotel 😏😏  – . Campingul este situat într-o zonă frumoasă, totul în jur emanând liniște, relaxare și fascinație (eii, uneori te mai vizitează și ursul 😀😀!!), iar raportul calitate condiții – preț este unul foarte bun.
Prima noapte de cazare a fost provocatoare pentru că temperaturile au fost destul de scăzute pentru această perioadă din an – început de august -, mai ales noaptea. La o temperatură de 3 grade C.îți clănțăne dinții-n gură, mai ales dacă stai la cort și nu ești bine echipat: sac de dormit bun, îmbrăcăminte adecvată. Personal, nu am avut nicio problemă cu frigul, ba pot spune că am dormit chiar foarte bine. Știu, însă, că persoane din jurul nostru, cazate tot la cort, s-au plâns de frig, fiind luate prin surprindere. Astfel, o regulă nescrisă este aceea că la munte trebuie să ai și îmbrăcăminte mai groasă chiar dacă, totuși, se anunță vreme frumoasă. De ce? Pentru că vremea este foarte schimbătoare.
În a doua zi de concediu, după cafeaua de dimineață – la aceasta ☕ nu am renunțat chiar dacă la ora 7 dimineața încă era frig și aș mai fi stat în sacul de dormit 😉 – ne-am pregătit pentru a pleca în drumeție, destinația fiind Cheile Zănoagei – Lacul Scropoasa – Cascada 7 Izvoare și înapoi în camping dar cu un mic ocol la Cheile Orzei .
Nu se poate descrie în cuvinte cât de frumos este acest traseu!!!! Deși este foarte bine marcat, nu este atât de cunoscut. Sunt sigură că multă lume a auzit, chiar și fugitiv, de Cheile Zănoagei dar, fizic, nu mulți au ajuns pe aceste meleaguri. Acestea „beneficiază” foarte puțin de intervenția omului, iar acest lucru se traduce în foarte puține gunoaie, dar mai ales în frumusețea sălbatică a locului, peisajele din jur fiind spectaculoase.
Traseul prin Cheile Zănoagei este marcat cu cruce albastră și se parcurge în aproximativ 1 oră și 30 minute – maxim 2 ore, în funcție de câte pauze se fac pentru poze și admirat – vă asigur că nu vă puteți abține! 😍 – .  Această rută montană se parcurge ușor, fără probleme, atât de adulții de orice vârstă, cât și de copii.
Fiind niște chei create de râul Ialomița, întâlnim la tot pasul cascade, mai mici sau mai mari, care îți bucură ochii. Forța naturii, în special a apei, a”modelat” aceste chei lăsând în urmă, spre încântarea noastră, stânci de toate formele și mărimile, pereți înalți, copaci smulși cu forță din rădăcini și o apă limpede, curată, numai bună de băut, cum doar la munte poți găsi. Pe toată durata drumeției toate simțurile îți sunt asaltate în același timp. Nu poți rămâne indiferent. Eu, cel puțin, nu știam în ce direcție să mă uit. Acum privirea și auzul îmi erau atrase spre o cascadă, acum îmi atrăgea privirea o floare deosebită, acum ciuleam urechile la trilul păsărilor ascunse printre ramurile copacilor.

La ieșirea din chei, urmează un frumos lac de baraj artificial – Lacul Scropoasa – construit în anul 1929 în scopuri hidroenergetice, situat la o altitudine de 1197 m și cu o adâncime de maxim 15 m. Am profitat de oaza de liniște, pe care ne-a oferit-o acesta, pentru a ne trage suflul, ne-am desfătat privirea cu coloritul deosebit al lacului de un verde smarald, culoare dată de verdele pădurii ce se reflectă în apă sa și ne-am schimbat tricourile pentru că eram transpirați ( nu este indicat, la munte, să stai cu îmbrăcăminte udă pe tine) iar temperatura nu era ridicată astfel încât să ne fie, totuși, confortabil. Ca o paranteză, în momentul în care a trebuit să ne înlocuim îmbrăcămintea de la brâu în sus, în mintea mea era întrebarea : și eu acum unde mă schimb?? Dacă se uită lumea la mine? Acum, privind în urmă, mă bușește râsul. Mai erau persoane în jur care, ori savurau un sandwich, ori se schimbau. Nimeni nu avea treabă cu nimeni 🙂😉 . Dar mintea mea, îngustă, mai greu a procesat acest lucru 😀 . Voi să nu faceți ca mine, da???!!!
În continuare, mergând spre stânga, pe un drum forestier, împrejmuit și de o parte și de alta de pădure, după aproximativ 10 minute de mers lejer, pe partea stângă, se aude și se vede Cascada 7 Izvoare. Aceasta poate fi admirată în toată plenitudinea ei, și de jos, de pe drum, rămânând uimit, impresionat de priveliștea pe care o oferă. Cascada poate fi admirată și de aproape, dar pentru acest lucru este nevoie a se urca prin pădure. Drumul până sus este scurt și relativ ușor, dar îți oferă mai multă adrenalină, splendoare și, nu în ultimul rând, te poți alimenta cu apa ce țâșnește direct din stâncă. Pentru că nouă ne plac senzațiile „mai tari” și nu ne-am putut abține 🙂, am preferat să ne potolim setea tocmai sus, bucurându-ne, în același timp, de sălbăticia plină de viață ce ne înconjura.
Studiile științifice asupra apei de la această cascadă, indică un nivel 0 de bacterii, nivel nemaiîntâlnit la vreo altă apă din lume. Se spune că, Nicolae Ceaușescu ar fi interzis accesul la această cascadă, convins fiind că „Cascada 7 Izvoare” deține secretul nemuririi.
Dacă este așa, sau nu, nu știu. Pentru mine, însă, a fost deosebit, chiar senzațional. Îmi place să trăiesc clipa, iar în acele momente am trăit-o din plin 😍 . Nu au mai contat nici oboseala, nici loviturile pe ici pe colo – eiii, dacă nu ai și câte o mică vânătaie atunci când mergi la munte, înseamnă că nu știi ce pierzi 😀😀!! -, eram pur și simplu fascinată. Este una dintre cele mai frumoase căderi de apă pe care le-am văzut cu ochii mei. Deoarece apa se prăvălește peste stânci, ea se împrăștie într-un frumos evantai, alb, lăsându-ți impresia că de sus curge doar lapte.

După ce cu greu ne-am despărțit de această minunăție naturală, am hotărât la întoarcerea în camping, să facem și Cheile Orzei. De la Cascada 7 Izvoare, ne-am întors pe același drum, dar la Lacul Scropoasa, am ocolit, de data aceasta pe malul drept, pe o potecă bine conturată. După aproximativ 15 minute, am părăsit malul lacului și am intrat în pădure. Aici, sincer, nu știu ce s-a întâmplat! Parcă a intrat strechea-n mine 😟 . Văzându-ne singuri pe traseu și, știind în mintea mea că este o zonă frecventată de urși, mi s-a făcut teamă. Brusc! Fără explicații! Cântam, fluieram, mă milogeam de soț și de fratele meu să facă gălăgie – făceau, săracii, dar te pui cu nebuna!!!??? -, mă uitam când în stânga, când în dreapta, să nu cumva să vină 🐻 …… Vă dați seama că băieții au hotărât să ne întoarcem în camping. Și uite așa, din cauza mea, Cheile Orzei rămân necunoscute…….Eeee, cu altă ocazie, poate! Niciodată să nu spui niciodată! Voi să nu faceți ca mine 😉.
La finalul zilei, după toate emoțiile, senzațiile trăite, eram fericită. A fost o zi minunată! Un prim cadou de ziua mea 🙂. Nu de alta, dar a urmat și al doilea cadou, și al treilea, și…….vi se pare că am cerut cam multe? Ei, odată împlinește omul 43 de ani! La mulți ani, mie!
Despre al doilea cadou, vă povestesc data viitoare!

About Author

8 comentarii

  1. Absolut superb articol, l-am savurat maxim! Ce vacanță minunată! Și mie mi-e dor de o drumeție pe munte, n-am mai ajuns de doi ani, când am fost tot în Bucegi, dar pe un traseu mai scurt. Îmi place foarte mult traseul pe care l-ați făcut, pozele sunt grozave, iar amintirile cu siguranță de neuitat! Mulțumim, Mirela!

  2. La mulți ani!! Minunate impresii de călătorie și superbe imagini! Mulțumim că le-ai împărtășit cu noi!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: