Mătase de Alessandro Baricco, Editura Humanitas Fiction – recenzie

17

Mătase 

(Silk -1996 )

Alessandro Baricco

Editura Humanitas Fiction

An apariție: 2015, ediția românească

Colecția Raftul Denisei

Traducere: Adrian Popescu

Nr.pagini: 117

Alessandro Baricco s-a născut în 1958 la Torino. Și-a luat licența în filozofie cu Gianni Vattimo și a studiat pianul la conservator. A publicat cronici muzicale și două eseuri despre muzică bine primite de public. În literatură, a debutat în 1991 cu romanul Castele de furie (Humanitas Fiction, 2007) și a devenit în scurt timp unul dintre cei mai citiți și iubiți scriitori din Italia. Au urmat și alte romane, dintre care unele au fost publicate și la noi de către Editura Humanitas Fiction, cum ar fi: Mătase – 2015, Emaus – 2012, Mr Gwyn – 2014, De trei ori în zori – 2015, Mireasă tânără – 2016.
De alungul timpului, a publicat cronici în mari ziare peninsulare, a scris două texte pentru teatru, iar în 1993 a inițiat o serie de emisiuni TV centrată pe lirică, intitulată „Dragostea e un pumnal”, prin care încerca să arunce o punte între lumea poeziei și publicul larg. După experiența din radio și televiziune, a înființat la Torino Scuola Holden, dedicată creativității narative și artelor performative.
Excepționalul și improbabilul destin al lui Herve Joncour este sa fie iubit până la sacrificiu. Această iubire traversează continente, sfidând legi și convenții, depășind bariera limbajului și dăinuind dincolo de moarte. Povestea lui se alcătuiește din și în jurul omniprezentelor fire de mătase – mătasea pentru care un străin își riscă viața punând piciorul pe pământul Japoniei, mătasea care ascunde și dezvăluie mângâietor trupul inaccesibil al femeii iubite.
”Mătase are culorile strălucitoare, atmosfera densă și farmecul unei miniaturi. Intens erotică.“ (Newsday)
„Romanul îmbină forța poetică a unui haiku, grația disperată a unei fugi și senzualitatea serenă a unei povești de dragoste. O minunăție.“ (Télérama)
„O carte captivantă, de o frumusețe sobră.“ (Observer)
„În Mătase totul este redus la esențe, e fundamental și diafan. Rămâne însă o imensă bucurie a povestirii.“ (Corriere della Sera)
„O poveste de dragoste sfâșietoare….Un tur de forță stilistic, o bijuterie literară a cărei stralucire fascinează.” – Sunday Times
La 1861, o epidemie care ucide viermii de mătase amenință să aducă ruina în înfloritorul orășel francez Lavilledieu, unde șapte filaturi produc prețioasele fire din care se țese senzualul și inefabilul material. Singura soluție este o călătorie până în îndepărtata Japonie, unde crescătoriile nu au fost afectate. Străinilor nu le este însă îngăduit să intre în Țara Soarelui-Răsare, iar periculoasa misiune îi este încredințată tânărului Hervé Joncour, care și-a abandonat cariera militară în favoarea mătăsii. Traversând toată Europa și Asia, el ajunge „la capătul lumii“, iar acolo, pe domeniul seniorului Hara Kei, are loc întâlnirea care îi va schimba viața. Pendulând între cele două lumi și între două femei – soția din Franța și iubita intangibilă din Japonia, amândouă în așteptare –, Hervé Joncour străbate continente și cartografiază teritoriile pline de neprevăzut ale iubirii.
Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte care să nu vă atragă dar totuși să nu vreți să o lăsați din mână? Să simțiți că trebuie dusă lectura până la capăt, altminteri veți pierde ceva?
Mătase de Alessandro Baricco este cea care mi-a „dărâmat” simțurile și mi-a stârnit interesul într-o manieră atât de diferită încât și acum mă intreb: ce a fost asta??!!
Nu știu ce as putea spune despre acest roman sau mini roman –  datorită numărului mic de pagini – ca să vă tentez. Nici nu cred că sunt suficiente cuvintele. Ele nu pot exprima cu adevărat originalitatea acestei povești. Sau originalitatea stilului de scriere. Sau poate amândouă. Cert este că Alessandro Baricco a reușit, într-un mod fantastic, să contureze în câteva pagini o frumoasă poveste de dragoste ce depășește barierele unor lumi total diferite, ce transcede dincolo de cuvinte. O iubire! Un destin! Simplu. În rest, tăcere.
Cărțile fără acțiune, fără dialog, nu sunt genul meu. Iar Mătase este o astfel de carte. Cu toate acestea, povestea m-a captivat, iar autorul m-a determinat să mă gândesc de două ori pe viitor înainte de a spune „NU” unei astfel de lecturi.
Acțiunea cărții începe în 1861, un an „încărcat” din punct de vedere istoric „Flaubert tocmai scria Salammbo, iluminatul electric era încă o ipoteză și Abraham Lincoln, de cealaltă parte a Oceanului, lupta într-un război căruia nu avea să-i vadă niciodată sfârșitul.” De asemenea, este anul în care Herve Joncour – personajul central al cărții – avea 32 de ani iar viața lui avea să i se schimbe complet.
Se spune că nu te poți lupta cu destinul. El este deja stabilit fără că tu să poți face ceva. Același lucru i se întâmplă eroului nostru. Tot ce știa era că va avea o carieră militară, așa cum își dorea și tatăl său, că își va duce viața simplu, fără  un țel  anume, fiind „unul dintre acei oameni cărora le place să asiste la propria viață, considerând nepotrivită orice  ambiție  de a o trăi.” Ceea ce nu știa însă este că întâlnirea cu Baldabiou, mentorul său, și viziunea acestuia asupra viitorului producției viermilor de mătase îi vor influența deciziile ulterioare, fără să bănuiască ce consecințe vor rezulta și impactul acestora asupra sa dar și asupra ființei care îl iubea mai presus de orice – soția sa, Helene.
Izbucnirea epidemiei de pebrină care izbucnește în Franța și se răspândește, cu repeziciune, peste tot in Europa dar și pe alte continente, îi determină pe crescătorii de ouă de viermi de mătase să-și deschidă orizonturile, să se orienteze rapid, singura soluție pentru relansarea comerțului fiind un drum până în depărtată Japonie, „o insulă făcută din insule”. Cel care va accepta să plece „până la capătul lumii”, în țara Soarelui Răsare, este Herve, care speră astfel să-si ducă, cu succes, misiunea până la capăt și să se întoarcă acasă, cât mai repede, la iubita lui soție. Din păcate, a fost de ajuns o singură călătorie pentru eroul nostru, ca să își dorească încă una și încă una….  De ce? Aici o întâlnește pe Ea – femeia misterioasă,  cea ai cărei ochi „nu aveau o tăietură orientală” , cea care îl va bulversa doar dintr-o singură privire, fără însă a schimba cuvinte, fără a se atinge. Este oare posibil? Este vis? Este real? Sincer, și eu mi-am pus aceeași întrebare. Cine este tânăra misterioasă din casa lui Hara Kei, „cel mai întreprinzător om din Japonia, stăpânul tuturor lucrurilor pe care lumea reușea să le scoată din acea insulă”? Ce legătură avea Hara Kei cu această enigmatică făptură?
„În încăpere totul era așa de tăcut și de neclintit, încât păru un eveniment grozav ceea ce se întâmplă pe neașteptate, și totuși era mai nimic.
Dintr-o dată, fără să se clintească din loc, copila aceea își deschise ochii.
Herve Joncour nu încetă să vorbească, dar își plecă instinctiv privirea asupra ei și ceea ce văzu, fără a-și curma cuvintele, a fost că ochii aceia nu aveau o tăietură orientală, și că erau ațintiți, cu o intensitate uluitoare, asupra lui: ca și cum de la început nu ar fi făcut altceva, ascunși sub pleoape.”
Visează Herve la o iubire intangibilă? Te poți îndrăgosti de o himeră? Multe întrebări la care veti afla răspunsurile citind cartea.
Cert este că și Herve  își pune multe  întrebări, la care va găsi răspunsurile, într-un final. Din păcate, mult prea târziu. Pierde timp prețios, devine distant, apatic. Nici el nu știe ce vrea. Fizic este alături de soție, dar cu gândul este în Japonia, la EA. Simte că putea fi mai mult dar nu a găsit calea. Proveneau din două lumi diferite. Total opuse.
Face însă o ultimă încercare atunci când primește, acasă, in Franța, o scrisoare misterioasă, scrisă în japoneză, și cere ajutorul unei foste prostituate japoneze – Madame Blanche.
„La șase luni după întoarcerea lui în Lavilledieu, Herve Joncour primi prin poștă un plic de culoarea muștarului. Când îl deschise, găsi șapte foi de hârtie, acoperite de o deasă și geometrică scriere: cerneală neagră: ideograme japoneze. În afara numelui și a adresei de pe plic, nu exista nici un cuvânt scris cu caractere occidentale.”
Îl va ajuta Madame Blanche să deslușească misterul acestei scrisori? Da, o va face! Dar, adevărul din spatele cuvintelor, mesajul ascuns printre rândurile scrise „cu cerneală neagră” vor fi ca un cutremur pentru eroul nostru.
Nu vă dau prea multe detalii pentru că s-ar pierde tot farmecul. Dar va pot spune că finalul este apoteotic. Îți dă o lecție pe care nu poți și nu ai voie sa o uiți.
De multe ori alergăm după himere, privim în îndepărtare fără să fim atenți la ce avem lângă noi. Uneori este suficient să întinzi mâna ca să atingi fericirea.
 În viață, adeseori ducem o luptă între a ști și a simți. Cum alegem și ce face diferența, de noi depinde. Herve Joncour a dus aceeași luptă. Cum se termină totul? Ce îi va rezerva soarta?
 Citiți cartea!!!
„Restul timpului și-l consuma într-o liturghie de obișnuințe, care reușeau să-l apere de nefericire. Uneori, în zilele cu vânt, cobora până la lac și petrecea câteva ore privindu-l, deoarece, desenat pe apă, i se părea că vede inexplicabilul spectacol, ușor, care fusese viața lui.”

Mulțumim Librex pentru exemplarul oferit pentru recenzie

Cartea Mătase de Alessandro Baricco poate fi achiziționată pe librex.ro

Recenzii Editura Humanitas

About Author

17 comentarii

  1. O recenzie foarte frumoasă și convingătoare! Felicitări! Cred că mi-ar plăcea și mie această carte, Am rămas foarte integrată în privința finalului.

  2. Superba recenzie Mirela, felicitari!! Ai transmis atat de multa emotie in privinta acestei lecturi! Clar m-ai tentat! Nici mie nu imi plac cartile fara dialog si, pana sa citesc recenzia ta, nu imi doream in mod deosebit sa citesc cartea, dar argumentele si recomandarea ta m-au convins ca mi-ar placea si mie aceasta poveste misterioasa. Si sunt extrem de cuirioasa in privinta finalului!!

  3. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Interesanta carte Mirela chiar daca nu pare stilul meu pentru ca nu prea are dialog. Dar recenzia ta minunata ma face sa vreau si eu cartea.

  4. Carolina Bianca on

    Ce mi-a plăcut recenzia ta. Îmi este greu sa citesc cărții fara dialog, dar asta parca mă tentează!!! Felicitări!!!

Spune-ți părerea!