Mathias – Ultima vrajitoare din Transilvania volumul II de Anna Vary, Editura Herg Benet – recenzie

33

Ultima vrăjitoare a Transilvaniei

Mathias

de Anna Vary/ Cristina Nemerovschi

Editura Herg Benet
Colecția Cărțile Arven
Număr pagini: 284
An apariție: 2013
Seria Ultima vrăjitoare din Transilvania
Mathias” este volumul doi al seriei Ultima vrăjitoare a Transilvaniei, o trilogie a Cristinei Nemerovschi semnată sub pseudonimul Anna Vary. Eram nerăbdătoare să citesc acest al doilea volum încă de când am terminat  Contesa Aneke, o carte care mi-a plăcut foarte mult și a cărei recenzie am avut plăcerea să o fac, iar nerăbdarea mi-a fost răsplătită cu o poveste la fel de frumoasă.
Cartea este scrisă tot la persoana întâi din perspectiva Alexandrei, adolescenta rebelă pe care o cunoaștem deja din primul volum, când a fost trimisă pentru a-și  petrece vacanța de vară într-un sat izolat din Transilvania în încercarea părinților de a o îndepărta de fratele ei vitreg Răzvan, mai mare cu câțiva ani, de care era îndrăgostită. Satul transilvănean, numit generic ”V”, părea desprins din alt timp, iar misterioasele personaje pe care le-a cunoscut acolo și povestea lor au bulversat-o așa de tare, încât nu mai știa ce e real și ce e imaginar din tot ce a aflat și a trăit în vara aceea. Inițial, nu crezuse o iotă din istoriile locului – despre frumoasa Aneke, contesa care trăise în veacul trecut și fusese ucisă de săteni sub acuzația de vrăjitorie, despre iubitul ei Mathias, care se dovedise a-i fi frate vitreg, despre Lorena, sora vitregă a Anekei îndrăgostită la rândul ei de Mathias – până când, în plimbările ei prin sat a cunoscut-o pe Lorena, vrăjitoarea satului, și pe fiica ei Nori, iar la ruinele fostului castel întîlnește un bărbat tânăr și de o frumusețe aproape nepământeană care se recomandă Mathias! Lorena i-a spus că el era tatăl lui Nori și soțul ei! ”Mathias îi era, dacă era să fiu îndeajuns de nebună și eu cît să-i cred vorbele, atît soțul, dar și fratele ei vitreg. Însă nici măcar asta nu era cel mai neobișnuit lucru, ci pretenția lor de a fi frații contesei care trăise în veacul trecut. Ce sat de oameni amețiți, mi-am spus din nou, dar nu fără o mică doză de admirație.”
Revenită la București, finalul terifiant al șederii ei în prăfuitul și misteriosul sătuc din adâncurile ținuturilor transilvănene continuă să o bântuie. Nu știa sigur ce s-a întîmplat în noaptea în care a dansat pe malul lacului cu Lorena, alături de iele (erau oare reale?!), a băut peste măsură, iar dimineața s-a trezit într-o cameră a castelului, goală, în brațele lui Răzvan…însă știa sigur că, din vina ei, muriseră acolo oameni nevinovați…
Între timp, părinții Alexandrei au divorțat, iar tatăl său a dispărut din peisaj, deși nici înainte nu se remarcase prin prezență. Începutul cărții ne-o aduce în prim plan pe Dora, mama Alexandrei, foarte emoționată de vizita pe care urma să o primească din partea noului ei prieten Matei, pe care intenționa să-l prezinte fiicei.
Închipuiți-vă uluirea Alexandrei când în pragul ușii apare prietenul mamei sale în persoana lui… Mathias, dar într-o variantă mai tînără cu cel puțin zece ani față de cel din ”V”!
După cum vom vedea ulterior, apariția lui Mathias la București în pragul casei lor nu era deloc întâmplătoare, deși nu am înțeles de ce trebuia inclusă și Dora în acest scenariu, din care va ieși îndurerată și supărată pe drept cuvânt când, după câteva zile, o va găsi pe Alexandra în brațele lui Mathias, sărutându-se pasional cu acesta…
Cum se va ajunge în acest punct vă las să descoperiți, vă spun doar că între timp au apărut în ”cadru”, deloc surprinzător, Lorena, Nori și Aneke – care de fapt este personajul principal din acest volum. Prologul și epilogul cărții sunt într-adevăr scrise din perspectiva lui Mathias, dar acțiunea o are în prim plan pe controversata Aneke – frumoasă, egoistă și foarte vie – misterioasa contesă arsă pe rug pentru vrăjitorie cu mai bine de un secol în urmă!
Momentul de cotitură al cărții are loc când Nori este răpită de Radu, tânărul preot din satul ”V”, nepotul preotului care în urmă cu o sută și ceva de ani care o condamnase pe Aneke. Cei trei – Mathias, Lorena și Aneke – o roagă pe Alexandra să-i însoțească la întoarcerea lor în ”V”, pentru a o scăpa pe Nori de orice ar fi avut în plan preotul. Alexandra, respinsă de mama sa în urma nefericitei posturi în care se aflase împreună cu Mathias, și atrasă ca de o forță irezistibilă în satul de care o legau amintiri neclare, întunecate, care o marcaseră, acceptă, deși habar n-avea alături de cine acceptase să meargă…
”(…) nici măcar nu mă lămurisem ce erau Lorena, Aneke și Mathias. Erau vrăjitori, toți trei? Făcuseră ceva pentru a învinge timpul, un pact cu Diavolul? Erau demoni? Erau ființe nemuritoare, sau doar oameni care păcăliseră pentru o vreme moartea? Nu puteam nici măcar ști dacă aveau să mai fie aici a doua zi.”
Dacă în prima parte a cărții redescoperim adolescenta de 16 ani în București – alături de Dora și de Ioana, cea mai bună prietenă a ei, și îl reîntâlnim pe Răzvan (”fratele ei vitreg și mai mult de atât” alături de o nouă iubită, Magda) – având preocupări specifice vârstei, inclusiv mersul la cumpărături sau în cluburi, în partea a doua lucrurile se schimbă complet.
Odată cu sosirea în tristul și sărăcăciosul sat transilvănean, care de această dată nu mai inspiră nimic idilic (ca în primul volum), ciudățeniile, misterul și suspansul cu accente de thriller capătă noi valențe, atârnând obsedant deasupra fiecărei pagini ca o perdea fantomatică de fum. Dacă s-ar fi făcut un film după acest scenariu ar fi unul de groază, fără nici o îndoială. Cartea, la rândul ei, are multe momente terifiante, însă acestea sunt cumva ”detensionate” de replicile ușor ironice și glumețe ale personajelor, ale cinicei Aneke în principal, care, deși par oarecum nelalocul lor în momentul respectiv, sunt savuroase. Stilul autoarei îmi place, iar subiectul propus e mai mult decât incitant, deși nu pot fi de acord cu unele motivații sau acțiuni ale personajelor – ideea de incest, sau cea de a începe o relație cu iubitul mamei… Toate acestea nu știrbesc însă cu nimic plăcerea lecturii cărții.
În continuare, suntem martorii idilei dintre Alexandra și Mathias și a poveștilor din trecut care prind viață, influențând încă o dată destinul protagoniștilor acestora, ca și pe al Alexandrei, legată de aceștia în moduri nebănuite.
”A fost ca și cum prima mea noapte de dragoste a fost o scenă dintr-o carte cu povești vechi, din altă lume. Ireal, și totuși cu atât de multe senzații.”
Pe măsură ce întâmplări vechi ies la iveală și aruncă lumină asupra a cine sau ce sunt Mathias, Aneke, Lorena și Nori ca și a legăturilor dintre aceștia, aflăm despre blestemul bătrânei Ica, ce îi leagă pe toți și care nu poate fi rupt decât printr-o vrajă la fel de cumplită ca și blestemul. Pe care Aneke o va face în cele din urmă, cu toate consecințele ei de neimaginat…
Era clar că pentru a-l aduce pe Nicolas printre cei vii, Aneke va trebui să-și dezgroape propria mamă și să ia un os al acesteia din cosciug. Nori, eu, Miriam…Noi trei eram ființele pe care le iubiseră acești nepământeni, blestemați de Ica. M-am cutremurat, cu certitudinea că acum, în clipa asta, se va petrece ceva ce apoi nu va mai putea fi reparat, luat înapoi, indiferent cât de mult ne vom dori asta.”
La rândul ei, Alexandra e târâtă în mijlocul acestui vârtej în care nimic nu e ce pare a fi, parcă  totul se desfășoară ușor încețoșat ca într-o realitate alternativă sau un coșmar din care ar vrea să se trezească.
Dacă ar fi fost să aleg de unde anume aș fi vrut să se separe visul de realitate, aș fi zis că din momentul în care îl sărutasem pe Mathias, în camera mea, lângă hainele abia cumpărate și împrăștiate pe jos. Tot ce a urmat momentului ăla să fi fost vis”.
Personajul Alexandra nu este unul ușor de înțeles, chiar ea se descrie ca fiind complet atipică:
 ”Așa eram eu, Alexandra: deloc echilibrată, deloc normală, Refuzam să mă încadrez în tipare. N-o făceam conștient – ceva din ceea ce eram eu se încăpățâna să-mi joace mereu feste, să mă arunce în mijlocul unor întîmplări total nepotrivite pentru vârsta mea.”
Lăsând la o parte prejudecățile, mi-a plăcut ideea de iubire absolută și necondiționată pe care am întâlnit-o în carte:
”(…) atunci când iubești cu adevărat pe cineva, fără să vrei îl și înțelegi. Îl descoperi.  Trăiești pentru el. Îi accepți defectele. Îl aperi, îl ajuți, te trezești pentru el și reziști încă o zi, apoi alta, numai și numai pentru el.
Care este deznodământul acestei inedite povești, ce le-a rezervat soarta controversatelor personaje prinse în țesătura ei, vă las să descoperiți. Lectura acestei cărți nu este una foarte comodă, te poate contraria, intriga, nedumeri, dar cu siguranță nu te va plictisi! Mie mi-a plăcut la fel de mult ca primul volum. Sunt curioasă ce se va întâmpla cu Alexandra în ultimul volum al trilogiei, cel care îi poartă numele. Voi afla în curând  și voi reveni cu impresii.
(…) nemurirea în sine chiar nu e mare lucru…Contează doar ființa alături de care alegi să ți-o petreci.”

colaj mathias

About Author

33 de comentarii

  1. Waw! O recenzie superba, asa cum ne-ai obișnuit ! Plina de detalii care mai de care mai incitante, care ma tenteaza si ma ispitesc sa citesc si eu aceasta serie! Norocul meu ca o am!

  2. eu cand zic ca nu-mi place deloc de Alexandra asta :)). acum il lasa pe fra-su, se cupleaza cu iubitul mamei :))). poate-i vine Aneke de hac, geloasa pe Mathias :)))))

    • Sorina, cam ai dreptate ca e greu s-o simpatizezi sau intelegi pe Alexandra, chiar ea are unele revelatii si-si da seama ca actiunile ei nu sunt tocmai „normale”, e o persoana atipica si greu de inteles, dar nu este rau intentionata, e pur si simplu luata de val cu tot ce se intampla, plus soarta care isi spune cuvantul…

  3. Am citit primul volum al seriei si m-a captivat. Abia astept sa citesc volumele urmatoare. Acum, poate k sunt eu dementa, dar Alexandra nu era cu Razvan??? Cum ajunge cu Mathias??? 🙂 Se pare k acest roman devine mai palpitant decat am crezut initial !

  4. Daca pana acum citisem ici colo si o aveam doar asa… pusa pe lista pentru candva… recenzia asta m-a intrigat atat de mult ca deja mi se pare cam nesuferita Alexandra asta :)) Brrr… trebuie sa o citesc! Am spus si o mai repet, pentru mine, va fi anul autorilor romani! Vreau sa citesc cat mai multe romane de la noi de-acasa 🙂

    • Maria, nici eu n-o simpatizez prea mult pe Alexandra, dar cartea am citit-o pe nerasuflate! Sa vedem acum cu ce ne mai surprinde in ultimul volum, cel care-i poarta numele de altfel!

    • Sa stii ca pana de curand nici eu nu prea citeam autori romani, dar de cand am inceput cu cartea Simonei- Provocarea, am constatat ca avem autori tineri si talentati care merita cititi!

  5. Recunosc ca si eu sunt incantata de autorii romani contemporani, sunt foarte, foarte talentati! Multe din cartile lor sunt deja printre favoritele mele – carti de citit si recitit!!

  6. Denisa Alina on

    Frumoasa recenzie si frumoasa carte , ador cartile scrise de scriitoari romani . Ma voi apuca sa citesc si eu ….

    • Denisa, chiar iti recomand seria asta, avand in vedere ca eroina are chiar varsta ta! Vei regasi multe din preocuparile specifice adolescentilor de azi in carte, dar te va incanta partea de mister si supranatural, foarte bine abordata!

  7. Tot am amânat seria asta, dar in Februarie vreau sa o citesc. Am auzit ca autoarea scrie vol 4? Știe cineva dacă e adevărat?

Lasă un răspuns