Melmoth de Sarah Perry, Editura Nemira – recenzie

10

Melmoth

(Melmoth – 2018)

Sarah Perry

Editura Nemira

Colecția Babel

Traducerea: Ioana Văcărescu

Număr de pagini: 322

Anul apariției: 2019

“Străbătând apele întunecate ale istoriei, Melmoth bântuie lumea de secole, iar acum vine spre noi în romanul cu care se întoarce Sarah Perry după succesul cu “Șarpele din Essex”.
În biblioteca pragheză la care lucrează Helen Franklin, Karel, un prieten, găsește o scrisoare misterioasă. Confesiune și avertisment bizar, ea vorbește despre Melmoth, personaj din basmele de odinioară. Ea hoinărește prin istorie, spune legenda, condamnându-i la singurătate eternă pe cei care îi cad pradă. Pentru Helen, pare pură fantezie. Și totuși, iat-o urmărită de cineva pe străzile din Praga, iar Karel dispare…”
Sarah Perry s-a născut în Essex, în 1979. A avut rezidențe literare la Gladstone’s Library și UNESCO World City of Literature Writer în Praga. Prima ei carte, “After me comes the flood”, a fost nominalizată la Guardian First Book Award și Folio Prize și a câștigat East Anglian Book of the Year în 2014. “Șarpele din Essex”( Nemira, 2018) a ajuns bestseller și a câștigat numeroase premii. Cărțile ei au fost traduse în 15 limbi și colaborează frecvent cu BBC, RTE1 sau scrie cronică literară pentru The Guardian sau Financial Times.
“Melmoth” este cel mai recent volum al autoarei.
Locuiește la Norwich.
“O lovitură de maestru, înspăimântătoare și inteligentă, poveste horror și în același timp roman filosofic despre natura voinței și a iubirii.
“Șarpele din Essex”, mult admirata carte a autoarei, a fost tot o lovitură de maestru, dar “Melmoth” e un roman mai profund, mai amplu și cu mai multe recompense pentru cititori.” — The Washington Post
“O capodoperă a goticului postmodern!” — The Guardian
Sarah Perry a intrat între autoarele mele favorite odată cu “Șarpele din Essex”. După ce am citit romanul, mi-am dorit să mai apară ceva scris de această talentată autoare. Astfel, “Melmoth” a ajuns de curând și la mine.
Folclorul și legenda stau la baza romanului de față, după cum au stat și la baza precedentului — Șarpele din Essex.
Melmoth este un roman gotic, cu accente horror, dur și impresionant.
“Au trecut zece zile și în tot timpul acesta nu m-am gândit decât la greșeala mea, la greșeala mea cumplită! Nu dorm. Simt ochii ei ațintiți asupra mea și, cu speranță și groază, mă întorc, dar nu găsesc pe nimeni, sunt singur! Cutreier orașul pe întuneric și mi se pare că-i aud pașii, mă trezesc că întind mâna… însă ea mi-a oferit o dată mâna ei și mă îndoiesc că o va face din nou.”
Romanul este împărțit în trei părți distincte, fluide, ce curg una în continuarea celeilalte.
Acțiunea romanului se desfășoară la Praga, autoarea redând cu acuratețe frumusețea acestui oraș, dar și misterele ce-l învăluie.
“La Praga e iarnă deja: noaptea își intră în drepturi asupra “orașului- mamă” și a celor o mie de clopotnițe ale ei. Privește întunericul ce-ți învăluie picioarele, pe străzi și pe alei, cu un praf negru, catifelat, învolburat de o mătură nevăzută! Privește apostolii de piatră de pe bătrânul Pod Carol, privește stăncuțele cu ochi albaștri de pe umerii Sfântului Ioan Nepomuk! Privește!”
Facem cunoștință cu Helen Franklin, eroina romanului, în vârstă de 42 de ani, “nici scundă, nici înaltă, cu părul nici brunet, nici blond.” Helen este o femeie care nu se deosebește de celelalte, nu iese cu nimic în evidență.
Prin intermediul ei, autoarea Sarah Perry ne familiarizează cu acest oraș, ce ne este descris într-un mod straniu, oferind o atmosferă plină de suspans, lugubră chiar. Un roman captivant și terifiant. Care-ți dă fiori și pe care nu-l poți lăsa din mână.
Deși acțiunea cărții se desfășoară în prezent, atmosfera gotică redată de autoare m-a dus cu gândul spre secolele 18- 19.
“Melmoth” este un roman care te prinde în mreje, te învăluie în cețuri misterioase, te prinde în capcană.
Helen Franklin, o englezoaică care locuiește la Praga, care are un mic grup de prieteni… Într-o seară, prietenul ei Karel, îi arată o scrisoare stranie pe care a descoperit-o într-o librărie…
“Nu s-a oprit niciodată pe pod pentru a privi cu melancolie Vltava la apus. Vinovată de un păcat pe care se teme că nu-l va putea ispăși niciodată, se află în exil și își suportă de bunăvoie sentința pe viață, după ce și-a fost singură jurat și judecător.”
Îl cunoaștem pe Karel — prietenul ei, care este extrem de agitat și nervos din cauza unui dosar pe care-l strânge la piept. Este pe cale să-i facă o confidență Helenei, care are legătură cu acest dosar care-l agită foarte tare…
“Dacă lucrul care se ascunde în dosarul acela, înfășurat de trei ori cu șnurul de piele, are asemenea putere malefică, oare nu i-ar tulbura și ei liniștea sufletească? Dar… nu! E imposibil. Liniștea aceea sufletească, atât de greu dobândită, e bătută în piatră. Helen trage foaia de hârtie spre ea și citește:”
De aici, totul se schimbă. Atmosfera devine din ce în ce mai ternă, plină de suspans, cumva înfricoșătoare.
Karel îi povestește lui Helen despre dosar, în timp ce autoarea ne permite să aflăm cum l-a cunoscut acesta pe Josef Hoffman… și cum a ajuns acest dosar în posesia lui.
Încă de la început m-a încântat atmosfera sumbră a romanului, care-ți dă senzația că pericolul pândește din umbră.
“Oare este neliniștită? Un pic… Un pic — brațele i se înfioară brusc, le simte mai reci, puful fin se ridică, inima parcă i se strânge, ca și cum ar lua o pauză înaintea unor bătăi mai iuți. Parcă simte doi ochi ațintiți asupra ei, care nu clipesc, neclintiți. Se întoarce, însă în spatele ei se află doar halatul de pe ușă, geanta lăsată pe pat.”
În documentul lui Hoffman aflăm istoria acestuia și nu doar atât… aflăm despre faimosul cristal Moser (Moser, companie producatoare de obiecte de lux din sticlă, înființată în 1857, ca atelier pentru șlefuire și gravare) și multe alte date, pe care autoarea ni le explică în subsolul paginii.
“— Sunt pentru Pribeagă. Pentru Martoră. … Pentru cea blestemată să cutreiere de la Ierusalim până la Constantinopol, din Irlanda până în Kazahstan. Cea pururi singură, căreia i se refuză mila lui Dumnezeu și compania oamenilor. Cea ai cărei ochi veghează asupra ta atunci când te faci vinovat și greșești, căreia Dumnezeu i-a refuzat până și odihna adusă de somn!”
Despre cine vorbește Josef? Ce anume l-a agitat atât de tare pe Karel?
Ei bine, pribeaga aceasta are și un nume: Melmoth. Este cea care, deși l-a văzut pe Iisus înviat din morți, mai târziu a negat că ar fi văzut așa ceva. Astfel că, a fost blestemată să cutreiere lumea așteptând cea de a doua venire a lui Iisus pe pământ… până atunci neputându-și găsi liniștea.
“Melmoth” este o îmbinare de contemporan și mistic, de gotic și medieval, capturând cititorul în atmosfera sa și obligându-l să trăiască filă cu filă, întreaga poveste.
Autoarea a reușit și de data aceasta să mă impresioneze tocmai prin diferențele sesizabile între cele două romane ale sale. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că, romanul de față este ușor nesatisfăcător, puțin cam insuficient dezvoltat acest element de legendă… mă așteptam la mai multe date, nu la atât de multe lacune…
“… este singură, că suferă de o singurătate eternă, care nu va lua sfârșit decât atunci când va lua sfârșit și lumea, tot atunci primindu-și și iertarea.”
Există similitudini evidente între această Melmoth și Helen: amândouă singure, o singurătate autoimpusă.
Romanul ne vorbește despre suferințe, singurătate, judecată… Cu toate acestea, ceea ce atrage cu adevărat atenția este inexplicabilul, suspansul împletit cu misterul și senzația de pericol.
Ochii din umbră, cei ce văd tot și nu pot fi văzuți… doar simțiți.
Nu mi-a plăcut foarte mult faptul că romanul în sine nu are acțiune, este cumva static. Este despre lucruri pe care le facem din invidie sau lașitate, din dorința de a ajunge undeva unde nu am putea ajunge prea ușor urmând toți pașii; despre iertare sau despre meritarea izbăvirii păcatelor.
Melmoth este cea care ajunge în viața lui Helen, atunci când este disperată, când trebuie să dea ochii cu bărbatul căruia i-a păcătuit… Helen este nevoită să treacă printr-o întreagă gamă de emoții, să facă față mustrărilor propriei conștiințe, să-și asume propriile fapte.
“— Atunci, înseamnă că nimeni nu e în siguranță?
— Nimeni, cred, dintre cei care pot fi tentați – chiar și numai pentru că se simt singuri – să o ia de mână…”
Cumva, “Melmoth” reprezintă obsesia păcatelor comise și a singurătății unora. Este prietenul imaginar sau dușmanul din umbră…
Un roman pe care l-am citit pe nerăsuflate, uimitor! Cu siguranță este o carte care ajunge la cititor în două forme: place sau nu place.

Cartea Melmoth de Sarah Perry poate fi comandată pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Babel

About Author

10 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    O recenzie incitantă ! Știu că îți plac cărtile de genul acesta de aceea îți aştept impresiile cu drag . Acum, pe.mine nu mă atrag în mod deosebit deşi copil fiind Imi plăceau legendele .

  2. Bălan Daniela on

    Încă nu am citit nimic de această autoare ! Foarte frumoasă, tentantă și captivantă recenzia! Felicitări ❤️

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: