Merită să mori pentru ea de Linda Howard – recenzie

Merită să mori pentru ea 

Linda Howard

Editura Miron

367 pagini

Traducere : Andreea Radu

Titlul original : To Die For

An apariție în România: 2016

• Seria Blair Mallory

1. Merită să mori pentru ea – Editura Miron (To Die For – 2004)
2. Frumuseţe periculoasă – Editura Miron (Drop Dead Gorgeous – 2006) – prezentare

Linda Howard este o maestră incontestabilă a stilului romantic suspans. Pe lista intocmită de Goodreads “Best Romantic Suspense”, Bărbatul visat se află pe poziția a paisprezecea, pe prima poziție fiind tot o carte de Linda Howard, Jocul Morții.

Blair Mallory duce o viață bună. E frumoasă, încrezătoare și are un centru de fitness de înaltă clasă, o afacere înfloritoare. În umbra succesului însă, o clientă cu probleme dezvoltă o fixație ciudată pentru ea și începe să îi imite stilul și îmbrăcămintea. Situația ia o turnură întunecată atunci când copia ei fidelă este împușcată, iar Blair este martoră la crimă.
Media speculează asupra detaliilor neplăcute ale omorului și o împinge pe Blair sub lumina dură a reflectoarelor, iar ea trebuie să dea piept cu locotenentul Wyatt Bloodsworth. Acesta vrea să conducă investigația fără nici un amestec din afară, dar Blair e hotărîtă să afle pe cont propriu detalii despre viața victimei. Atunci cînd cineva începe să o amenințe din ce în ce mai des, Wyatt observă și intervine. Oare nu cumva crima a fost rezultatul unui caz letal de identitate greșită, iar ea era adevărata țintă a criminalului ?

Umorul, suspansul și romantismul sunt ingredientele de bază ale acestui roman, care reușește să te captiveze de la început până la sfârșit.

Știam de la început că este o carte din categoria romantic suspans, dar nu m-am așteptat să aibă atât de mult umor. Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Blair Mallory, o tânără de treizeci de ani ce deținea un centru de fitness de înaltă clasă, ce obținuse un succes fulminant. Încă de la primele pagini m-a pufnit râsul văzând gândirea întortocheată a lui Blair, pe care am simpatizat-o imediat. Frumoasă, fostă majoretă, de familie bună, răsfățata tatălui, este optimistă și plină de încredere, reușind să depășească situații care pe altcineva mai slab l-ar fi copleșit.

Prima doză de umor ni se servește când eroina ne aduce la cunoștință că, fiind primul copil al familiei, o cheamă Blair ca și pe tatăl ei, dar era recunoscătoare că măcar nu i-au zis și Junior.

”Nu cred că aș mai fi fost regina balului în liceu dacă m-ar fi chemat Blair Mallory Jr. Îmi place destul de mult Blair Elizabeth, mulțumesc. Până la urmă, oamenii din showbiz le spun copiilor lor Homer, pentru Dumnezeu. Când copiii aștia o să crească și o să-și omoare părinții, cred că toți ar trebui judecați pentru omor din cauze justificabile.”

Apoi aflăm și povestea divorțului de Jason, după patru ani de căsătorie. Cu Jason se căsătorise imediat după facultate. Primii doi ani fuseseră foarte fericiți dar, apoi, ambițiile politice tot mai mari ale lui Jason îl făcuseră pe acesta tot mai distant. Căsătoria se sfărșise brusc când Blair îl surprinsese pe Jason sărutând-o pe sora ei Jenni de șaptesprezece ani la acea vreme.

”Eu, când sunt furioasă, nu gândesc mai lent.”

 Drept urmare, în loc să facă scandal, Blair s-a repezit și a luat aparatul fotografic și a imortalizat dovada.

”Așa că am depus actele de divorț, iar Jason mi-a dat tot ce i-am cerut, cu o singură condiție: să-i dau fotografia și negativele cu el și cu Jenni. Ei bine, sigur, de ce nu? Doar aveam mai multe copii.”

Trecuseră între timp cinci ani de la divorț, iar Blair conducea acum o afacere înfloritoare, un centru de fitness ”Trup frumos”, în care membrii clubului puteau să aleagă între cursuri de yoga, aerobic, Tae-Bo sau kick-box.

”Dacă yoga nu te ajuta să te liniștești, atunci puteai să mergi să bați pe cineva fără să părăsești clădirea. Am insistat și ca tot personalul să știe să facă resuscitare, pentru că nu se știe niciodată când vreun director care nu e în formă și are colesterolul mărit vrea să ridice greutăți, în încercarea să-ți recapete trupul de adolescent peste noapte, ca să o impresioneze pe secretara cea nouă, și gata infarctul.”

Una dintre cliente, Nicole, făcuse o fixație ciudată pentru ea, copiind-o întru totul, de la culoarea părului, stil vestimentar și mașina pe care o conducea. În același timp era evident că o ura pe Blair și, întrucât mai avusese plângeri în privința ei și de la alți clienți ai centrului, Blair decide să nu-i prelungească abonamentul lui Nicole, având o altercație urâtă cu aceasta la care au fost martore mai multe persoane.

Seara, la plecare, Blair constată că Nicole o aștepta în parcare și cu ea mai era și un bărbat. Speriată ca aceasta să nu devină violentă, decide să se retragă, moment în care aude o împușcătură. Ajunge în biroul ei, de unde alertează poliția. După ce apar doi ofițeri care îi iau o declarație, Blair constată că tot mai soseau mașini ale poliției, cu girofarele aprinse. Încă o dată, nu am putut să nu mă amuz de scenariile pe care le țesea Blair în mintea ei.

”Dumnezeule mare, patru polițiști nu-i făceau față lui Nicole? Era nevoie de întăriri? Probabil că era mai nebună decât crezusem eu. Am auzit că, atunci când oamenii o iau razna, au o forță supraomenească. Iar Nicole o luase, cu siguranță, razna. Aveam în minte imaginea ei aruncând cu polițiști în dreapta și în stânga, pe drumul spre mine, și m-am întrebat dacă nu era cumva cazul să mă baricadez la mine în birou.”

Curând, devine evident ce se întâmplase de fapt.Nicole fusese omorâtă, iar acum Blair începe să se teamă să nu fie considerată principala suspectă, ținând cont de cearta dintre ele două.

Între timp apare și șeful polițiștilor, locotenentul Wyatt Bloodsworth. Blair și Wyatt aveau o istorie împreună. În urmă cu doi ani cei doi avuseseră trei întâlniri.

”Nu-mi amintesc ce am făcut la prima întâlnire, atât de repede a trecut timpul și atât de nerăbdătoare eram Primul sărut a fost exploziv. Nu m-am culcat cu el de la prima întâlnire pentru că a) este de prost gust și b) nu luam anticoncepționale. Îmi pare rău să spun că a) a fost foarte convingător și m-am abținut cu greu, b) fiindcă hormonii mă îndemnau să-i fac un copil.”

La a doua întâlnire lucrurile se încinseseră destul de tare între ei, dar nu merseseră până la capăt din același motiv b) ca la prima întâlnire. La a treia întâlnire, Wyatt se arătase complet schimbat, fusese distant și se grăbise să plece, fără o explicație. Blair se hotarâse să-l sune ea după ce se va calma suficient. După doi ani, încă nu îl sunase.

Wyatt se arată foarte îngrijorat de starea ei, dar Blair simte nevoia să se răzbune și îi cere să-i spună cum îl cheamă, întrucât ea nu își mai aduce aminte numele lui. De fapt, își aducea aminte foarte bine de el, motiv pentru care nici nu mai avusese vreo relație serioasă cu vreun bărbat de doi ani încoace.

”Așa mă simțeam când el a intrat în biroul meu de la ”Trup frumos”, înalt de un metru nouăzeci cum era. Avea părul negru doar puțin mai lung decât atunci când îl cunoscusem, dar ochii verzi îi erau la fel: atenți, strălucind de inteligență, aspri, așa cum era nevoie să fie polițiștii care nu voiau să-și caute de lucru.”

Wyatt provenea dintr-o familie ce fusese bogată cândva, dar între timp scăpătase. Mama lui locuia într-un conac victorian imens, a cărui întreținere costa enorm. Sora lui avea doi copii pentru care îi era foarte greu să achite taxele la două facultăți. Cu mult pragmatism, Wyatt decisese că era de datoria lui să umple conturile familiei, astfel că jucase fotbal american câțiva ani, timp în care acumulase suficienți bani, înainte de a se întoarce la cariera din poliție pentru care se pregătise. Anii lui de sportiv îi modelaseră corpul, care țipa testosteron din toți porii, iar Blair resimte din nou chimia dintre ei.

Deși Wyatt o previne că este în pericol întrucât a fost martoră la o crimă, Blair nu îl ia în serios, enervată că i se îngrădește libertatea de mișcare, asta până este împușcată în mână în timp ce se afla chiar lângă el. Modul în care se comportă ea în acea situație de stres maxim îți stârnește ilaritatea. După ce vin medicii și polițiștii, face ditamai tărăboiul că vrea ceva dulce întrucât a pierdut sânge și este supărată pe el că a plecat de lângă ea.

”Wyatt nu se vedea nicăieri. Se alăturase misiunii caută-și-distruge și încă nu se întorsese.”

Când el revine din misiunea de inspectare a terenului, ea ține neapărat să-i arate, în felul ei de gândire întortocheat, că este supărată.

”- Cum te simți?

– Bine, am rostit pe un ton politicos.

Nu era adevărat, pentru că mâna îmi zvâcnea și pulsa și mă simțeam sfârșită din cauză că pierdusem sânge, dar încă eram supărată pe el și nu voiam să-i împărtășesc nimic. Bărbații vor să te sprijini pe ei, pentru că le satisface sentimentul de protecție, care este înnăscut, iar dacă-i refuzam asta, îi spuneam indirect că sunt supărată pe el. Trebuia să citești printre rânduri în astfel de chestiuni. M-a privit bănuitor, cu ochii lui verzi. Da, primise mesajul.”

Îngrijorat de pericolul care plana asupra ei, pentru a o putea apăra cât mai bine, Wyatt o aduce pe Blair la el în apartament. Întrucât ea se plânge că el nu are nici o plantă de apartament, Wyatt îi cumpără un tufiș.

”- Ce-i asta?

– Ți-am spus că-ți cumpăr un tufiș. Poftim.

M-am uitat nedumerită la biata plantă. Probabil că firele verzi erau frunzele ei micuțe.

– Ce să fac cu un tufiș?

– Ai spus că în casa asta nu e nici o plantă, de parcă din cauza asta nu se poate locui aici. Așa că iată-ți planta.

– Asta nu e o plantă de apartament. Este de grădină. Mi-ai cumpărat o plantă de grădină?

– O plantă e o plantă. Pune-o în casă și e de apartament.”

Deși între timp poliția îl identifică pe ucigașul lui Nicole, un fost iubit al ei care era însurat și dorea să scape de șantajul acesteia, se dovedește că nu acesta o împușcase și pe Blair, întrucât avea un alibi beton. Mai mult, mașina lui Blair rămâne fără frâne și este evident că există cineva care dorește să o vadă moartă.

După mai multe peripeții, misterul se rezolvă, iar Blair reușește să scape vie și nevătămată din ultima confruntare, doar cu o lovitură la picior. Reacția lui Wyatt după ce se liniștește că Blair nu are nimic grav ne demonstrează că are toate șansele să se înțeleagă foarte bine cu ea pe viitor.

”- M-am lovit la degetul de la picior.

El s-a retras puțin și s-a uitat la mine de parcă nu i-ar fi venit să creadă că eram întreagă și nu aveam nici măcar o zgârietură. După ce se întâmplase în săptămâna de dinainte, probabil că se aștepta să am o duzină de plăgi împușcate și din toate să țâșnească sânge.

– Te-ai lovit la degetul de la picior? a spus. Dumnezeule mare, e nevoie urgentă de ceva dulce.

Vedeți? V-am spus eu că învață repede.”

Wyat este genul de erou pe care nu poți să nu îl placi. Deși nu auzim gândurile lui, faptele vorbesc de la sine și îți poți alcătui cu siguranță un tablou complet.

În momentul în care a aflat că o tânără blondă a fost ucisă la centrul de instruire, toate sentimentele pe care încercase să și le înăbușe în urmă cu doi ani i-au revenit în forță. După ce a depășit spaima că Blair ar putea fi cea în cauză, Wyatt a realizat că, indiferent cât a încercat să se păcălească singur, nu poate trăi fără ea, așa că a făcut tot posibilul să o protejeze și să o convingă că ei doi erau meniți să rămână împreună. Pentru asta folosește toate armele pe care le avea la îndemână, inclusiv seducția. De altfel, Blair nici nu îi poate rezista prea mult, motiv pentru care se simte încă o dată supărată, acuzându-l că nu joacă cinstit. Tachinările lor m-au amuzat până la sfârșitul cărții.

Vă recomand cartea, are un mix interesant de romantism, suspans și mult umor, care vă va binedispune. E o experiență inedită să te afli în mintea lui Blair Mallory, gândurile ei reușesc să te surprindă de nenumărate ori, stârnindu-ți ilaritatea chiar și în situațiile tensionate sau critice.

Cartea are o și continuare – Frumusețe periculoasă, la fel de amuzantă și plină de suspans!

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantice contemporane cu mult umor

Cărțile autoarei Linda Howard pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, emag.ro, carturesti.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Linda Howard