Mesagerul de Markus Zusak, Editura Rao – recenzie

12

Mesagerul

(I Am the Messenger – 2002)

Markus Zusak

Editura Rao

Traducere: Andra Elena Agafiței
Nr. pagini: 400
An apariție: 2015
Markus Zusak s-a născut în 1975 și este autorul mult aclamatei Hoțul de cărți.
Cărțile sale au fost publicate peste tot în lume. Locuiește în Sydney unde scrie, are din când în când câte o slujbă adevărată și îi place să privească filme vechi.
Markus Zusak a câștigat premiul Margaret A. Edwards în 2014 pentru contribuțiile sale la literatura pentru tineri.

Faceţi cunoştinţă cu Ed Kennedy – şofer de taxi, jucător prost de cărţi şi nepriceput la sex. Locuieşte într-o cocioabă, împarte cafeaua cu câinele său, Portarul, şi e îngrozitor de îndrăgostit de Audrey. Viaţa lui este marcată de o rutină paşnică şi de incompetent – asta până când nimereşte din greşeală în plin jaf bancar. Atunci apare şi şansa lui. Atunci Ed devine mesagerul. Alege să se implice, îşi face traseul prin oraş, ajutând sau rănind (când e cazul) până când mai rămâne o singură întrebare. Cine se află în spatele misiunii lui Ed?
Mesagerul este o carte cu un mesaj profund și deosebit de emoționantă, care se citește ușor, dar se uită greu. Este o carte care ți se strecoară pe nesimțite în suflet și te provoacă la propriile introspecții.
Însuși modul de realizare al cărții este deosebit de interesant, sub forma unei șarade, greu de ghicit sau de anticipat. Capitolele abundă în mister, iar personajele sunt surprinzătoare.
Ed, personajul principal al cărții, din perspectiva căruia este povestită acțiunea la persoana întâi, nu este în niciun caz genul de erou în sensul clasic.
”Chiar înainte de a avea loc jaful bancar, îmi analizasem viața.
Taximetrist-și pentru asta, am mințit în legătură cu vârsta mea. (Trebuie să ai douăzeci de ani.)
Fără o carieră adevărată.
Nerespectat în comunitate.
Nu aveam nimic.
Mi-am dat seamă că peste tot erau oameni care făceau lucruri mărețe, în timp ce eu urmam ordinele unui om de afaceri chel, pe nume Derek, și mă temeam de bețivii de vineri seara, care puteau să vomite în mașină sau să nu-mi plătească.
De fapt a fost ideea lui Audrey să încerc să fiu taximetrist. Nu i-a luat mult să mă convingă, mai ales pentru că eram îndrăgostit de ea ani de zile. Nu am părăsit niciodată acest orășel satelit. Nu m-am dus la facultate. M-am dus la Audrey.
”Ei bine, Ed-ce ai realizat cu adevărat în cei nouăsprezece ani ai tăi?”, mă întreb în mod constant.
Răspunsul este simplu.
Niciun rahat.”
În vârstă de nouăsprezece ani, Ed este un tip absolut obișnuit, fără vreun talent deosebit, și nepriceput la sex. Întrucât tatăl lui băuse toată averea familiei, Ed fusese obligat să intre imediat în câmpul muncii după terminarea liceului, luându-și tot felul de joburi obscure, prost plătite. Deși ambele lui surori se măritaseră și plecaseră de acasă, la fel și fratele lui mai mic cu un an, care urma dreptul pentru a se face avocat, Ed alesese să rămână în micul orășel prăfuit întrucât era îndrăgostit până peste cap de Audrey, prietena lui din copilărie, mai mare cu doar câteva luni ca el. Audrey, cea care fusese atât de rănită în copilărie și adolescență încât făcea sex cu oricine, mai puțin cu Ed, insistând că nu dorea să-și piardă cel mai bun prieten.
”Eu și Audrey.
Și disconfortul.
Înghesuit, între noi.
Curând, ea spune:
-Ed, tu ești cel mai bun prieten al meu.
-Știu.
Poți să ucizi un bărbat cu aceste cuvinte.
Nu ai nevoie de o armă.
Și nici de gloanțe.
Doar de cuvinte și de o fată care să le rostească.”
Singurele distracții ale lui Ed erau cele în care juca, în câteva nopți pe săptămână, un joc numit Annoyance, alături de Audrey și alți doi prieteni – Marv, cel deosebit de zgârcit și Ritchie, cel anost în toate privințele.
Ed locuia singur într-un apartament mizer, alături de Portar – un câine foarte leneș și puturos, în vârstă de șaisprezece ani, care fusese al tatălui lui și pe care el îl adoptase după moartea acestuia.
Viața lui Ed avea să ia însă o turnură spectaculoasă după ce este prins la mijloc în timpul unui jaf în bancă. Surprinzându-se inclusiv pe sine însuși, Ed acționează fulgerător în momentul în care jefuitorul încearcă să fugă, recuperând pistolul pierdut al acestuia și imobilizându-l pe hoț până la sosirea poliției.
Însă nu aura de erou local avea să-i zdruncine din temelii existența, ci un mesaj misterios, primit de la o persoană necunoscută sub forma unui as de caro, pe care erau trecute trei adrese. Curând, Ed realizează că la fiecare din acele adrese locuia o persoană care avea nevoie de ajutor.
Fără să ezite prea mult, în ciuda faptului că nu știa de ce fusese ales chiar el ca mesager și nici cine îl alesese, Ed decide să se implice, găsind în fiecare caz în parte o soluție ingenioasă.
Când primește un nou as, de data aceasta de treflă, ce conținea trei noi mesaje, de data aceasta criptate, Ed își dă seama că, mai mult ca sigur, vor urma și ceilalți doi ași.
Străduindu-se din răsputeri să rezolve ghicitorile din ce în ce mai încuiate ce i se transmit prin intermediul așilor, Ed reușește în cele din urmă să ducă la capăt cu succes cele douăsprezece misiuni primite, ultimele trei privindu-i chiar pe prietenii lui – Audrey, Marv și Ritchie.
Rezolvarea unora dintre misiuni a fost plăcută și simplă, cum ar fi cea de a ține companie unei bătrânici nefericite și singure, de a aduna oameni la slujbă la biserică sau de a o ajuta pe o adolescentă să-și găsească drumul potrivit. Pentru rezolvarea altora, Ed a trebuit să recurgă însă la violență, în ciuda caracterului său pașnic.
Alături de Ed, am constatat și noi că ajutând pe cineva, cel care iese în cel mai mare câștig este adesea chiar cel care oferă ajutorul, iar aparențele înșală de multe ori.
Surprinzător însă, după finalizarea celor douăsprezece misiuni, Ed a primit o nouă carte de joc, de asta asta un Joker, realizând cu uimire că cel vizat era chiar el!
Vă las să descoperiți singuri în carte care au fost misiunile lui Ed, cum a reușit acesta să se descurce în fiecare caz în parte, cine era persoana misterioasă care-i trimitea indiciile și care era motivația acesteia.
O nouă surpriză spectaculoasă ne așteaptă în final, când descoperim că Ed nu era de fapt mesagerul, ci mesajul.
”Dacă un tip ca tine poate lua atitudine și poate face tot ce-ai făcut tu pentru oamenii aceia, atunci toată lumea poate. Oricine poate trăi dincolo de propriile limite.”
Și atunci, conștentizez.
Într-un moment dulce, crud, frumos de claritate, zâmbesc, privesc o crăpătură din ciment și le spun lui Audrey și Portarului adormit ceea ce vă spun și vouă:
Până la urmă, nu sunt mesagerul.
Sunt mesajul.
Eu am recepționat mesajul. Voi?

Cărțile autorului Markus Zusak pot fi comandate pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Markus Zusak

Recenzii și prezentări cărți Editura Rao

 

 

 

 

 

About Author

12 comentarii

  1. Pare o carte interesantă. Ed pare a fi un înger păzitor, ceva de genul acesta. Mulțumesc Tyna, pentru recomandare!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: