Mese și meniuri regale. Eleganță, fast și bun-gust de Ștefania Dinu, Editura Corint – recenzie

Ștefania Dinu este, din anul 1994 muzeograf  în cadrul Muzeului Naţional Cotroceni şi din decembrie 2016 – director general adjunct (ştiinţific).

  Absolventă a Facultăţii de Istorie – Universitatea din Bucureşti, iar din anul 2007, doctor în istorie al aceleiaşi facultăţi, cu teza Viaţa cotidiană la Curtea Regală a României (1914-1947) publicată cu acelaşi titlu, în cursul anului 2011, la Editura Cartex. Coordonarea în colaborare cu dr. Liviu Brătescu – Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” – Iaşi a volumului Monarhia în România – O evaluare: Politică, memorie şi patrimoniu, publicat la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2012.

  În calitate de muzeograf a organizat pe simeza Muzeului Naţional Cotroceni expoziţii de patrimoniu având ca subiect viaţa cotidiană la Curtea Regală a României, viața și activitatea unor personalități al căror nume este legat de ansamblul de la Cotroceni, alături de expoziții de fotodocumentare legate de aniversarea unor evenimente importante ale istoriei românilor.

  Ștefania Dinu este o prezenţă constantă în cadrul simpozioanelor, meselor rotunde şi dezbaterilor organizate de muzeele și instituțiile de învățământ din Bucureşti şi din ţară, dar şi în paginile volumelor şi revistelor de specialitate, prin articole şi studii având ca teme principale istoria regalității România și contribuția familiei regale la procesul de modernizare al societății românești.

  A susținut numeroase interviuri la Radio şi Televiziune privind evenimentele culturale organizate de Muzeul Naţional Cotroceni, documentare legate de istoria Palatului Cotroceni şi a regalităţii în România.

„Am încercat să aduc în prim-plan modul cum se desfășurau mesele la Curtea Regală a României în perioada 1866–1947, protocolul impus cu acest prilej, orele la care membrii familiei regale luau masa, ce alimente preferau și ce tipuri de mese aveau loc cu diferite prilejuri. […] Odată cu trecerea timpului, bucătăria s-a înnoit continuu și constant, posibilitatea de a lansa moda în acest domeniu aparținând, bineînțeles, marilor familii regale. În acest context se încadra și familia regală a României, care urma preceptele bucătăriei franceze. La Curtea regelui Carol I, bucătar a fost, timp de trei decenii, francezul Papa Gillet, […] iar Castelul Peleș avea propriul bucătar-șef, acesta fiind, în 1892, Ignace Goldenberger. La Curtea regelui Ferdinand și-a desfășurat activitatea, tot vreme de trei decenii, germanul H. Edner, iar Iosif Strassman a fost bucătarul Curții regelui Carol al II-lea și al Curții regelui Mihai.” – Ștefania Dinu

Cu toții cred că ne-am întrebat cum se desfășurau mesele la Curtea Regală a României în trecut, când, cum și ce mâncau membrii Familiei Regale sau cu cine obișnuiau să ia masa.

Ștefania Dinu, după o cercetare amănunțită, o documentare temeinică a tuturor articolelor de presă și a multor documente memorialistice ale vremii, ne oferă un adevărat festin literar, cu multe informații inedite, ajutându-ne să facem o incursiune fascinantă în lumea de altădată, caracterizată prin eleganță, fast și bun-gust.

Cartea Mese și meniuri regale. Eleganță, fast și bun-gust ne demonstrează cu prisosință că familia regală a României se încadra cu succes în rândul marilor familii domnitoare din Europa, masa și alimentația la Curtea Regală a României fiind caracterizată prin bun gust, calitate, rafinament și mult fast, modele de preluat și astăzi.

Mesele regale, fie ele de ceremonie sau cotidiene, respectau un anumit protocol, instituit de Carol I, și care a fost preluat și de urmașii săi, regii Ferdinand I, Carol al II-lea și Mihai I, cu mici modificări, în funcție de activitățile zilnice.

Deoarece gastronomia franceză reprezenta la acea vreme un model pentru bucătăria europeană, Curtea Regală a României a urmărit să respecte metodele de preparare ale meniurilor recomandate de autorii francezi de cărți de bucate. Încet, încet și-au făcut însă loc şi sărmăluţele.

Familia regală a fost preocupată de mâncarea sănătoasă. Meniurile conţineau multe legume, diverse salate şi fructe. De la mesele regale nu lipseau însă nici preparatele din carne de pui, peşte şi vită, iar mai rar, porc.

De remarcat că, la Curtea Regală a României, dineurile au fost folosite, de multe ori, și pentru a fi puse la punct decizii politice importante, precum și pentru a se lega alianţe, autoarea furnizându-ne numeroase exemple concrete în acest sens.

Interesant de observat este și faptul că protocolul impus atât în viața cotidiană, cât și cu ocazia meselor oficiale (Crăciun, Revelion, Paște, alte mese festive – aniversări, banchete, sărbători, dineuri, nunți) a fost influențat atât de personalitatea fiecărui monarh în parte, cât și de tendințele din epocă, privite în contextul politico-istoric, social și cultural.

Carol I (1866-1914) 

Carol I a fost cel care a introdus protocolul și ceremonialul de la Curte. Modul său de viață aproape auster, disciplinat și cumpătat s-a reflectat și în privința ceremonialului gastronomic, astfel că orele stabilite pentru servirea mesei trebuiau strict respectate.

Deși el personal mânca foarte puțin, Carol I ținea ca mesele să fie variate și îmbelșugate.

Cu ocazia meselor oficiale, meniurile erau ele însele o operă de artă, fiind tipărite cu cifrul regal sau stema regală a României și diferite motive geometrice sau florale, reprezentând o adevărată încântare pentru ochi. Bineînțeles că existau reguli clare în privința așezării tacâmurilor, paharelor și a veselei, de foarte bună calitate, precum și în privința așezării oaspeților la masă, în funcție de importanța acestora și interese, pentru o cât mai bună cunoaștere, socializare și discuții mai mult sau mai puțin politice.

Mesele festive se organizau și cu prilejul unor pietre de temelie sau inaugurări. Aflăm astfel informații inedite despre inaugurarea podului de la Cernavodă, operă a inginerului Anghel Saligny, la data de 14/26 septembrie 1895, în cadrul unei mari festivități la care a participat Carol I. Ceremonia a fost una deosebit de fastuoasă. Cu acel prilej, primul ministru, Lascăr Catargiu, a rostit o frază celebră: ”Măria Ta! Cu ostașii țării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meșterii țării ai îngenuncheat măreața Dunăre!”

”Ceremonia s-a încheiat cu un dejun la care meniul servit a fost unul impresionant, alcătuit din: hors d’oeuvre; caviar; supă de pasăre; bușeuri à la Reine; somon à la Regence; file de vițel à la Royale; prepeliță chaud-froid; punch à la Roumaine; pui du Mans cu trufe; salată à la Russe; sparanghel cu sos olandez; înghețată; prăjitură à la Princesse; brânzeturi; fructe. Vinurile servite au fost: sherry, vin Clos de Vougeot; vin alb Sauterne Château, șampanie Mouton Rotschild, Pommery.”

Regele Carol I era îndrăgostit de frumusețile patriei și mai ales de Dunăre, astfel că în fiecare an, timp de zece zile se afla în călătorie pe mărețul fluviu, la bordul iahtului regal ”Ștefan cel Mare”, însoțit de regina Elisabeta, familia princiară și copiii acestora, precum și de doctorul Grigore Antipa, față de care simțea o mare admirație. De altfel, admirația era reciprocă, Grigore Antipa nutrind un profund respect față de marele monarh.

Carol I a mâncat pentru prima dată borș pescăresc în Deltă. Şi s-a îndrăgostit instantaneu de el. Grigore Antipa a consemnat momentul în notițele sale:

”La dejun se servea întotdeauna borș pescăresc, care regelui i-a plăcut atât de mult, încât a trimis pe bucătarul de la Palat ca să învețe de la pescari cum se face. Curios lucru, regele încă nu mâncase crap și când l-a gustat în borș și apoi când s-a servit vestitul ”crap la proțap”, mi-a spus, ca o mare noutate, cât de bun a fost, așa că ceruse apoi să i se trimită regulat crap de la moșia sa Mănăstirea. După ce Regele își făcea o scurtă siestă, plecam cu bărcile prin minunatele gârle sucite și umbrite de sălciile bătrâne de pe maluri, pentru a ieși la Dunăre tocmai sus la Turcoaia, unde ne aștepta iahtul regal.”

Ca să vă faceți o idee despre meniurile prezentate, îl voi reda mai jos pe cel de la dejunul de mare gală din ziua nunții, 10 ianuarie 1893, dintre Ferdinand, principele moștenitor al României, și Maria de Edinburgh, care a avut loc la Castelul Sigmaringen.

Ferdinand I (1914-1927)

Protocolul impus de regele Ferdinand a fost mult mai lejer și mai deschis, la mese participând, de cele mai multe ori, și membri ai personalului de la curte.

Regele Ferdinand era foarte pretențios în privința felului în care erau pregătite bucatele, preferând un mic dejun bogat, un dejun ceva mai ușor, compus din cel mult trei feluri de mâncare, iar cina se servea adesea fără invitați și cu un meniu mai redus.

Mesele oficiale nu mai erau la fel de rigide ca pe vremea lui Carol I, ci erau mai relaxate și presărate cu glume spre buna dispoziție a gazdelor și oaspeților.

Regina Maria ţinea toate posturile, pe care le asocia cu o cură de slăbire și le obliga şi pe fiicele sale, să le ţină. Una dintre specialitățile de post era pâinea prăjită cu portocale.

Regina Maria a introdus și la noi tradiția britanică a five o’clock tea, dar la care regele nu participa.

Sunt foarte multe meniuri prezentate în carte din perioada regelui Ferdinand I, cu diverse ocazii sau întâlniri politice de rang înalt.