„Microbul” bate virusul de Dan Claudiu Tănăsescu, Editura Velvet Story – recenzie

„Microbul” bate virusul

Dan Claudiu Tănăsescu

Editura Velvet Story

Nr. de pagini: 214

An apariție: 2020

Volumul de față, ”Microbul bate virusul”, cuprinde în el cronici apărute prin câteva publicații, de-a lungul ultimului campionat de fotbal din prima ligă și alte câteva însemnări, care, după obiceiul scriitorului, sunt adunate în volum spre a le oferi, mai ales, microbiștilor care nu au apucat să le citească în ziarele în care ele apar. Cronicile acestea sunt de fapt niște pamflete răsărite din gazonul pe care ”peticita” este vedetă.

Înainte de a vă spune câteva cuvinte despre noul volum de pamflete sportive „«Microbul» bate virusul”, de Dan Claudiu Tănăsescu, apărut la editura Velvet Story, vreau să mărturisesc faptul că mă număr printre microbiști, acești fani declarați ai sportului-rege. Deși în țara noastră s-a încetățenit cumva ideea că această pasiune este una masculină, iar femeile nu agreează acest sport, nu îl acceptă și nu îl cunosc, lucrurile nu stau chiar așa.

Momentul în care fotbalul m-a cucerit prima dată este Campionatul Mondial din 1994. Urmărisem și înainte, tangențial, meciuri la televizor, fusesem dusă și la stadionul local, copil fiind, dar până la meciul din preliminarii, cel decisiv, cu Țara Galilor, nu simțisem intensitatea emoțiilor care îl pot încerca pe un suporter. Așadar, am urmărit cu încântare toate meciurile jucate de naționala noastră în S.U.A., în ciuda diferențelor de fus orar, am simțit o mare dezamăgire fiindcă nu ne-am putut califica în semifinale atunci, al cărei ecou îl resimt chiar și acum.

La vârsta de 18 ani m-am îndrăgostit de fotbalul din peninsulă, iar de peste 20 de ani echipa mea de suflet este una din Serie A, deși am simpatiile mele și în fotbalul autohton. De mai mulți ani, după ce multe echipe cu tradiție din Liga 1 au ajuns în eșaloanele inferioare, locul lor fiind luat de tot felul de cluburi și clubulețe, recunosc că nu am păstrat interesul pentru campionatul intern. Urmăresc naționala oricând, în ciuda lipsei de rezultate, Serie A, meciuri din La Liga sau Bundesliga, cupele europene indiferent dacă joacă sau nu echipele noastre. Meciurile din campionatul intern sau din cupă mi-au stârnit interesul ocazional, butonând telecomanda pe canalele de sport.

De aceea, cartea cu pamflete sportive scrisă de domnul Dan Claudiu Tănăsescu a fost o cronică bine-venită a sezonului 2019-2020, sezon marcat de momente rar întâlnite în fotbal, cauzate de pandemia de coronavirus, așa cum subliniază și titlul volumului.

Autorul pornește în acest demers începând, așa cum se cuvine, cu prima etapă de campionat, urmând ca în fiecare capitol, purtând câte un nume sugestiv, să ne fie ghid pe apele mai mult sau mai puțin învolburate ale fotbalului autohton. Cu ironie și umor, el descrie întâmplările fiecărei etape, întrerupte, ocazional, de relatările privind meciurile din cupele europene jucate de echipele românești sau de cele care au implicat echipele naționale de tineret și seniori.

Citind cartea, oricine își poate face o idee destul de clară asupra nivelului la care se află fotbalul nostru, aflat în cădere liberă în ultimii 20 de ani. Ultimul an cu peformanțe europene reale, așa cum mi-l amintesc eu, a fost 2006, când doar ghinionul a făcut ca două echipe românești, Steaua și Rapid, să se întâlnească în sferturi, altminteri am fi avut șansa să avem chiar două echipe în semifinale. De atunci, lucrurile au mers din rău în mai rău, cât despre rezultatele de la echipa națională, nu trebuie să fii mare fan al fotbalului ca să le cunoști.

Autorul nu se sfiește câtuși de puțin să fie cât se poate de incisiv în privința actualei conduceri a FRF, care nu a demonstrat că poate redresa lucrurile în fotbalul intern. El atrage atenția asupra multor probleme ale fotbalului profesionist românesc, care implică atât patronii echipelor, cât și antrenorii, arbitrii și toți factorii implicați. Fotbalul înseamnă mult mai mult decât niște sportivi care aleargă după o minge, este un fenomen complex, care necesită o pregătire intensă, nu numai din punct de vedere fizic, ci și mental și strategic. Din păcate, anumiți șefi de cluburi și oficiali au tratat problema cu amatorism, fapt care a avut consecințe din cele mai nefaste pentru calitatea fotbalului românesc, deși nici celelalte sporturi nu stau cu mult mai bine în prezent.

Ca orice pamflet, are rolul de a te amuza, dar și de a te pune pe gânduri cu privire la tot ce este de făcut pentru a ridica nivelul fotbalului autohton. Părerile autorului sunt concise, clar exprimate, cu multe dintre ele sunt de acord, cu altele mai puțin, acest lucru nu este important. Ceea ce contează este faptul că domnul Tănăsescu se adresează spiritului suporterului, care știe ce înseamnă foamea de fotbal, pasiunea pentru acest sport care ne-a lipsit atât de mult în primăvară, când toate competițiile au încetat. Pentru noi, pentru suporteri, a venit ca o dezolare în plus, pe lângă toate celelalte și știți de ce? Fiindcă suporterul trece mai ușor peste toate, știind că la final de săptămână (sau la mijlocul ei) se va reuni cu echipa mult iubită, fie și din fața micului ecran, că va trăi la intensitate maximă încă 90 de minute de agonie și extaz. Pentru că faptul de a fi suporter te ajută să mergi mai departe, fiindcă fotbalul nu este doar un joc, este, din păcate, și o afacere, dar mai este, din fericire, și un fenomen fantastic, complex, care încântă.

Italienii sunt mai mereu numiți „macaronari”, pe când francezii sunt „urmașii lui Napoleon”, suedezii „vikingi”, iar spaniolii „supușii regelui Felipe”. Pe de altă parte, autorul s-a menținut echidistant în ceea ce privește cluburile din Liga 1, un lucru demn de apreciat. Cu toții sunt taxați atunci când greșesc și lăudați când joacă bine, aducând spectacol pe stadion, zâmbete pe fețele suporterilor și bucurii în inimile acestora.

Consider că presa sportivă și-a cam pierdut din valoare, în mare parte, comentatorii nu se mai ridică nici ei la nivelul celor de odinioară, însă acest volum aduce o gură de aer proaspăt. Este un fel de document care merită ținut în bibliotecă de fanii fotbalului românesc, pentru a aminti de sezonul 2019-2020, un sezon cu multe provocări, iar pentru cei asemenea mie, care urmăresc mai puțin ce se petrece în campionatul nostru și de la o anumită distanță, este o modalitate de a umple anumite spații rămase goale în ceea ce privește desfășurarea forțelor în Liga 1.

Cartea conține multe fragmente simpatice, pe care vă veți trezi că le citiți rudelor și prietenilor pasionați, la fel ca dumneavoastră, de sportul-rege. Am selectat câteva, pentru a vă face o idee, legat de conținut. Fragmentele alese nu se referă la Liga 1, fiind dificil să redau fragmente referitoare la toate echipele, pentru a nu încărca peste măsură spațiul și nedorind a lăsa vreo echipă deoparte.

„Cum speranța moare ultima, resuscităm și noi nădejdea că «tricolorii» mari, care au făcut marți seară 1-1, pe Arena Națională, cu echipa Norvegiei, în asistența a vreo treizeci de mii de copii, până la urmă se vor califica la Euro 2020. Meciul a cam fost ținut în frâu de nordici, care au dovedit că rămân o nucă tare, ei jucând mingea mai mult decât alde Stanciu, dar s-au ivit destule momente, mai cu seamă în partea a doua a partidei, când le-am băgat frica în oase. Și asta în cel puțin două situații: atunci când Berge l-a faultat în careu pe Bancu, dar, din păcate, Pușcaș a ratat înscrierea golului, apoi în minutul 63, când neastâmpăratul Mitriță (cel mai bun din meci!) a interceptat un balon pe la mijlocul terenului, a driblat tot ce i-a apărut în cale și a trimis o ghiulea în plasa lui Jarstein. Copiii și «dădacii» lor (unul la zece mini-suporteri) au sărit în sus de bucurie, și toată lumea credea că l-am prins pe Dumnezeu de picior, însă, în minutul 92, oaspeții, spre necazul nostru, au egalat. E bun și 1-1, care, cum scriam mai sus, ne aruncă în butoiul cu speranțe, dar… era altceva dacă luam cele trei puncte, săltându-ne pe locul secund!”

„Finala ce nu s-a lăsat prea mult așteptată, căci duminică seară cele două câștigătoare, PSG și Bayern, au onorat cu prezența arena din Lisabona, în asistența doar a unor stoluri de guguștiuci și a câtorva chibiți strecurați mascați printre oficiali, fiecare echipă cu gândul la izbânda care i-ar aduce Cupa Campionilor, ceva biștari și, desigur, faimă! Meciul a început la fix, după ce testele de depistare a virusului nedomolit au ieșit negative. Important aspect, având în vedere că numai cu câteva zile înainte s-a tot trâmbițat că printre jucătorii ambelor echipe s-ar afla unii care poartă în fundul gâtului coronavirusul cel nestăpânit, a cărui hălăduire a obligat breasla fotbaliștilor să joace, de luni bune, în pustiu, adică fără spectatori! Nemții i-au luat tare încă de la început pe francezi; mingea parcă se lipea de picioarele lor, și în plus au exercitat un marcaj strâns, obligându-i pe parizieni să nu-și poată face jocul. Tripleta Neymar, Di Maria, Mbappe nu a reușit, în tot meciul, să le defecteze șenilele panzerelor, iar când, rareori, francezii au reușit să ajungă la poarta lui Neuer au ratat! […]În minutul 63, Coman Kingsley a rusit să înscrie golul care le-a adus nemților titlul european! Pe merit, fără nicio discuție, fiindcă Bayern a fost echipa cu o constanță uluitoare în toate meciurile disputate în Liga Campionilor, iar în această finală s-a dovedit o trupă foarte bine clădită și extrem de disciplinată în a-și respecta până la capăt planul de joc!”

Cartea „Microbul” bate virusul de Dan Claudiu Tănăsescu poate fi comandată pe velvetstory.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii și prezentări cărți Editura Velvet Story

Recenzii și prezentări cărți cu umor

Recenzii și prezentări cărți de nonficțiune