Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry – Ediţie bilingvă (română – engleză), Editura Național

8

Micul prinț

(The Little Prince)

Antoine de Saint-Exupéry

Ediţie bilingvă (română – engleză)

Editura Național

Colecția: Cărți Bilingve copii

Redactor șef: Violeta Borzea

Traducere: Violeta Borzea

Culegere: Magda Ionescu

Tehnoredactare: Carmen Tănase

Procesare imagini: Gabriel Ionescu

Copertă: Elena Drăgulelei Dumitru

Format: 130 x 195
Nr. pagini: 184
Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (1900 – 1944) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist, fiind cunoscut unui număr mare de cititori datorită povestirii ” The Little prince” / ”Le Petit Prince“ („Micul Prinț”).
Micul Prinț este a apărut mai întâi în engleză și în franceză la 6 aprilie 1943, la editura Reynal & Hitchcock, iar apoi în Franța, la Gallimard în noiembrie 1946.
Micul Prinț este a patra cea mai tradusă carte din lume și a fost votată cea mai bună carte a secolului al XX-lea în Franța. Tradusă în mai mult de 250 de limbi și dialecte (precum și în Braille) vânzându-se aproape două milioane de exemplare anual, cu un total de vânzări de peste 140 de milioane de exemplare în toată lumea, a devenit una din cele mai bine vândute cărți publicate vreodată.
De la prima publicare în Statele Unite, nuvela a fost adaptată în numeroase forme de artă și în media, inclusiv în înregistrări audio, piese de radio, scenete live, în filme, în televiziune, în balet și în piese de operă.

Am fost încântată să descopăr că ilustrațiile din Micul prinț – varianta în ediție bilingvă engleză-română, apărută în colecția Cărți bilingve pentru copii a Editurii Național sunt o copie fidelă a celor originale, executate de Antoine de Saint-Exupéry în acuarelă.
Doresc să menționez și coperta deosebit de inspirată, traducerea foarte bună, tehnoredactarea, fontul, filele și  procesarea imaginilor de înaltă calitate.
A fost odată un prinț de mărimea unui băiețel care își ducea viața singur pe o planetă destul de mică, undeva departe de Pământ. Pe planeta sa își îndeplinea cu răspundere îndatoririle, fiind un bun gospodar, care avea mare grijă de echilibrul acesteia.
N-am fi aflat povestea lui dacă în scurta sa prezență pe Pământ nu ar fi întâlnit un aviator naufragiat în deșert, care nu a uitat ce înseamnă să fii copil și care nu se simțea nici el prea bine între adulții de tipul celor pe care i-a văzut Micul Prinț. Aviatorul a fost și martorul plecării spre casă a micului prinț, care a fost nevoit să-și lase trupul aici, fiind prea greu pentru a fi transportat așa departe. Cerul a devenit astfel mai frumos pentru aviator deoarece de pe o planetă necunoscută râsul drăgălaș al Micului Prinț pare să se audă când privește stelele.
De peste 75 de ani, Micul prinț – această carte minunată, sensibilă și foarte emoționantă, a cucerit sufletele a milioane de cititori, fiind accesibilă tuturor categoriilor de vârstă. Într-un limbaj simplu, plin de poezie, cu ilustrații făcute chiar de autor, cartea ne aduce în prim-plan valorile umane – responsabilitatea, toleranța, prietenia, iubirea și spiritul de aventură.
Cartea ne predă tuturor o foarte bună lecție de viață: pe cei mici îi învață cum să devină oameni mari, cu toate responsabilitățile ce le implică viața de adult, iar pe cei mari îi provoacă să devină mai buni, fiind, în același timp, o pledoarie pentru o întoarcere mentală la vârsta copilăriei, la idealismul și speranțele specifice acelei vârste.
Cartea trage și un semnal de alarmă, subliniind faptul că cei mici nu înţeleg adesea lumea adulţilor, întrucât aceştia sunt uneori confuzi şi ciudaţi şi petrec mult prea mult timp preocupându-se de cifre, reguli şi aparențe, uitând să se mai bucure de plăcerile simple ale vieții.
Într-o lume în care imaginea contează tot mai mult, uităm adesea să privim dincolo de suprafața lucrurilor și să vedem adevărata esență.
La începutul cărții, autorul rememorează o întâmplare din copilăria sa, pe când el avea doar șase ani. Atunci, inspirat de o altă imagine, el a desenat un şarpe boa digerând un elefant, însă toţi oamenii mari au văzut doar o pălărie. Învins de faptul că interpretările adulților sunt plictisitoare şi total lipsite de imaginaţie, autorul a abandonat o carieră promiţătoare de artist, ajungând aviator la maturitate.

Intriga cărții pornește de la o întâmplare fantastică, în care autorul, simțindu-se pierdut și disperat după ce naufragiase într-un deșert arid, întâlnește un tânăr prinț căzut pe Pământ de pe un mic asteroid. Poveștile acestuia și râsul lui cristalin aveau să-i readucă speranța și bucuria în viața lui.

Micul prinț provenea de pe o planetă destul de mică, aflată undeva departe de Pământ. Pe planeta sa, unde existau trei vulcani, Micul prinț își îndeplinea cu mult simț de răspundere îndatoririle, având mare grijă de echilibrul acesteia.
Viața lui avea să fie însă zdruncinată din temelii în momentul în care pe planeta lui a răsărit o mică și minunată floare, ce avea doar patru spini ca să o apere (era vorba de un trandafir). Discuțiile cu minunata floare l-au tulburat profund pe Micul Prinț, stârnind în el sentimente contradictorii, atât de încântare, bucurie și admirație, dar și de confuzie sau chiar derută totală.
Interacțiunea Micului prinț cu floarea ne predă o altă lecție importantă. Din vanitate sau orgoliu, adesea pretindem altceva decât ceea ce simțim, ascunzându-ne adevăratele sentimente în spatele unei bravade, riscând astfel să pierdem ceea ce este cu adevărat important.
Când Micul prinț, provocat de vorbele florii, îşi anunţǎ intenţiile de a explora planete noi, aceasta, pe care el o îngrijise până atunci cu multă grijă și devotement, a pretins că nu mai are nevoie de ajutorul lui, întrucât ea este perfect capabilă să se descurce singură.
”- Nu mai tărăgăna atâta, e plicticos! Te-ai hotărâr să pleci. Du-te!
Căci nu voia ca el să o vadă plângând. Atât de mândră era floarea…”
” ”Dont’t hang about so, it’s irritating. You have decided to leave, so leave.”
For she didn’t want him to see her crying. She was a very proud flower…”
Micul prinț și-a reproșat ulterior că a crezut-o și a abandonat-o, deşi ar fi trebuit să îşi dea seama câtă sensibilitate se ascunde în spatele pretenţiilor ei prosteşti, ducându-i mereu grija și dorul în călătoriile lui.
Interacțiunea Micului prinț cu floarea a fost inspirată de relația dificilă a autorului cu soția lui, Consuelo, pe care el a iubit-o nebunește, dar cu care nu a reușit să se sincronizeze. De altfel, întreaga carte este o alegorie a vieții lui Antoine de Saint-Exupery – căutarea lui după certitudini în copilărie, misticismul lui, credința lui în curajul omenesc și fraternitate.
”- N-am fost în stare să pricep nimic pe-atunci! Trebuia să o judec după fapte, nu după vorbe. Mireasma ei mă îmbăta și mă însenina. N-ar fi trebuit să fug de acasă niciodată! Trebuia ca, dincolo de bietele ei șiretlicuri, să-i presimt duioșia. Florile sunt atât de ciudate! Dar eram prea tânăr ca să știu cum s-o iubesc.”
”At the time, I was unable to understand anything! I should have based my judgement upon deeds and not words. She cast her fragrance and her radiance over me. I should never have run away from her! I should have guessed at the affection behind her poor little tricks. Flowers are so inconsistent! But I was too young to know how to love her.”
Astfel, dornic să descopere lucruri noi, Micul Prinț a plecat în lume ca să învețe.
Pe prima planetă pe care a vizitat-o, Micul prinţ a întâlnit un rege care avea pretenția că domneşte peste toată lumea. Acesta a dorit să-l păstreze pe Micul prinț pe planeta lui, oferindu-i funcția de ministru al justiției cu o primă responsabilitate interesantă, aceea de a se judeca pe sine însuși.
Micul prinţ a realizat că este mult mai dificil și, adesea, mult mai important, să te judeci pe tine însuţi decât să îi judeci pe ceilalţi. Doar judecând propriile noastre persoane putem deveni mai buni. Totuși, Micul prinț era departe de a-și fi terminat explorările, astfel că a plecat spre următoarea planetă, refuzând și funcția de ambasador ce-i fusese oferită.
Pe cea de a doua planetă, Micul prinţ a întâlnit un vanitos, care îşi petrecea tot timpul admirându-se şi căutând admiraţia celorlalţi. Însă, trăind prea preocupat de părerile altora despre tine, uiți să mai trăieşti cu adevărat. Pe de altă parte, trăind preocupat doar de propria ta persoană, nu mai ești capabil să mai iubeşti pe altcineva, iar cu timpul vei rămâne singur. Micul prinț a refuzat să intre în jocul încântării de sine pe care i-l propunea vanitosul, părăsind și această planetă.
Pe cea de-a treia planetă, Micul prinț a întâlnit un bețiv, care l-a întristat foarte tare, constatând că acesta bea ca să uite că îi era ruşine că bea, în loc să facă multe alte lucruri interesante (cum ar fi, de exemplu, să picteze flori). După ce a descoperit că a bea ca să uiţi este un viciu al celor slabi, Micul prinț a plecat spre următoarea planetă.
Pe cea de-a patra planetă, Micul prinţ a întâlnit un om de afaceri care număra toate stelele din galaxie, pentru a și le putea însuși, fiind mult prea pătruns de importanța pe care singur și-o atribuise.
”Am atâta treabă! Eu sunt un om serios, nu mă țin de baliverne! Doi și cu cinci, șapte…”
”I have so much work! I am a serious man, I don’t amuse myself with balderdash! Two and five make seven…”
Însă această goană după glorie i-a oferit o viaţă monotonă, singuratică, neobservând frumuseţea stelelor care îi aparţineau. Micului Prinț i s-a părut în schimb că lucrurile simple și la îndemână sunt mult mai interesante și mai importante, astfel că a plecat și de pe această planetă.
Pe cea de-a cincea planetă, Micul prinț a întâlnit un lampagiu, care aprindea și stingea un felinar în fiecare minut, din cauza rotației tot mai rapide a planetei mici pe care era, nereușind să se odihnească nicio clipă, iar noi primim o nouă lecție prețioasă, aceea de a nu uita să te bucuri de viață, întrucât viața poate trece într-o clipită… Totuși, micului prinț i-a plăcut cel mai mult de el dintre toți cei pe care îi întâlnise până atunci, întrucât acesta era singurul care se îngrijea de altceva decât de sine însuși.
Pe cea de-a șasea planetă Micul prinţ a întâlnit un geograf, care era atât de preocupat de cercetarea ţinuturilor îndepărtate, încât nu știa prea bine ce era pe planeta sa. Aflând că lucrurile efemere, precum frumusețea florilor, nu sunt considerate demne de a fi trecute în cărțile de știință, Micul prinț a simțit pentru prima dată regretul că și-a părăsit floarea. Totuși, geograful i-a furnizat o informație importantă, spunându-i numele planetei unde ar putea învăța tot ceea ce dorea el să știe – Pământul.
Pe Pământ, cea care i-a predat cele mai importante lecții a fost o vulpe. De la ea a învățat să privească oamenii cu ochii inimii, să înțeleagă faptul că floarea lui era unică, deși existau mii de exemplare pe lume asemănătoare cu ea, și că trebuie să ai grijă de ceea ce îți aparține.
„Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor”. / ”It is only with one’s heart that one can see clearly. What is essential is invisible to the eye.”
„Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca ea să fie atât de prețioasă.” / ”It is the time you lavished on your rose which makes your rose so important.”
„Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător pentru floarea ta.” / ”For what you have tamed, you become responsible forever. You are responsible for your rose…”

Finalul ne mai rezervă un alt mesaj important – uneori, când ții cu adevărat la cineva, cea mai mare dovadă de iubire este să-i redai libertatea.
Chiar dacă aviatorul l-a îndrăgit pe micul prinţ și ar fi dorit să-l păstreze alături de el pentru totdeauna,  a realizat că, dacă acesta ar fi rămas pe Pământ, ar fi fost nefericit.
La rândul lui, înainte să plece, Micul prinţ i-a spus pilotului că, de acolo de sus, iubirea și râsul lui îl vor însoți mereu.
„- Noaptea, când te vei uita spre cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre ele și fiindcă pe una dintre ele eu voi râde, pentru tine va fi ca și când ar râde toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care știu să râdă!”
”When you look up at the sky at night, since I shall be living on one of them and laughing on one of them, for you it will be as if all the stars were laughing. You and only you will have stars that can laugh!”

Cărţile din Colecţia Pagini celebre pot fi comandate de pe edituranational.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Național

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

Recenzii și prezentări cărți bilingve pentru copii

Recenzii și prezentări cărți clasice

 

About Author

8 comentarii

  1. Foarte frumoasa si bine punctata recenzie la aceasta poveste de referinta, plina de mesaje si semnificatii! Mi-ar placea sa o recitesc in aceasta editie bilingva!

    • Deși este prezentată ca o carte pentru copii, o pricepi cu totul altfel adult fiind… Mie mi-a făcut mare plăcere să o recitesc și am sesizat multe aspecte pe care nu le înțelesesem prea bine în copilărie.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: