Miezul noptii este un loc singuratic de Barbara Erskine, Editura VALDO – recenzie

23

Miezul nopții este un loc singuratic 1103212

Barbara Erskine

Editura VALDO

459 pagini

Traducere : Petrea Alexandra

Titlul original : Midnight is a Lonely Place

An apariție: 1994

Barbara Erskine este licențiată în istorie medievală la Universitatea din Edinburgh și locuiește cu soțul și cei doi fii pe coasta sălbatică din Essex, unde se petrece acțiunea din ”Miezul nopții este un loc singuratic”, care, ca și celelalte romane de succes ale sale Lady of Hay (1986), House of Echoes (1996), Kingdom of Shadows (1988), Midnight is a Lonely Place (1994), Child of the Phoenix (1992), The Darkest Hour (2014), tratează cele două teme preferate ale sale – istoria și supranaturalul.
Miezul nopții este un loc singuratic” este un excelent roman horror, cu accente gotice, foarte bine scris, autoarea reușind să țese cu mult talent o poveste înfricoșătoare, creând o atmosferă sumbră și apăsătoare, captivându-te de la prima până la ultima pagină dar, în același timp, dându-ți fiori reci pe șira spinării.
Acțiunea este condimentată și de câteva detalii istorice extrem de interesante – ocupația romană, tradițiile și obiceiurile triburilor celtice, credința în zei și sacrificiile umane.
Prologul cărții reușește să te intrige de la bun început, ducându-te în urmă cu peste două mii de ani, unde asistăm la o poveste de dragoste clandestină dintre soția unui ofițer al legiunii romane și un prinț druid. Vom vedea ulterior că deznodământul tragic al acestei povești va avea repercusiuni grave în prezent.
”Femeia zâmbi. Privea cerul prin frunzișul stejarului fremătător și era mulțumită. Lumea parcă se redusese la micul luminiș din ținutul pustiu. Uitase de copil și de soț. Pentru acest bărbat din brațele ei era pregătită să riște sa-i piardă pe amândoi; da, era gata să-și piardă casa, poziția socială și chiar viața.
Bărbatul se mișcă, se ridică într-un cot și se uită la ea. Avea o față lipsită de expresie, iar ochii lui argintii priveau fără să vadă.
– Claudia…, șopti el din nou.
Își așeză fața între sânii ei. Parcă murise puțin; da, era moartea pe care o căuta orice bărbat, moartea care urma actului sexual. Zâmbi și își trecu mâna prin păr. O țintuia acolo, sărutând-o pe obraji și pe pleoape. Oare ce ar spune soțul acestei femei, un fiu al Romei, un ofițer al legiunii, dacă ar afla? Ce-ar face dacă ar ști că soția lui are un amant și că amantul este un prinț druid?”

colaj-3

Acțiunea cărții se mută în zilele noastre în Marea Britanie.
Kate Kennedy, o scriitoare specializată în biografiile personalităților, lucra la noua ei carte, biografia lui Byron, al cărei termen de predare se apropia. Din acest motiv, a izbucnit și prima ceartă serioasă cu iubitul ei, Jon Bevan, unul dintre cei mai străluciți poeți și scriitori din generația tânără, pe care îl cunoscuse în turneul de lansare al cărții ei despre Jane Austen, ce avusese un succes fulminant. Între cei doi fusese dragoste la prima vedere și se mutaseră în scurt timp împreună în apartamentul lui Jon, Kate susținându-l financiar pe Jon din încasările cărții ei, timp în care el scria noul lui roman. Când, în sfârșit, Jon a reușit să-și termine de scris cartea, se aștepta ca ea să îl însoțească în turneul de lansare în America. Kate a refuzat categoric, dorind să-și termine propria carte la timp. Dar, deoarece Jon fusese convins că ea îl va însoți în America, subînchiriase apartamentul pe perioada cât urma să se desfășoare turneul, iar Kate se trezește dintr-o dată fără locuință și fără bani, Jon spunându-i că nu poate să îi restituie împrumutul decât după terminarea campaniei de lansare.
O soluția neașteptată i-o oferă bunul ei prieten, Bill, care avea o cabană într-o zonă izolată și liniștită, în Essex. Acesta îi spune că vecinii lui, familia Lindsey, ce aveau o cabană apropiată de a sa, doreau să o închirieze pe o perioadă de șase luni la un preț mai mult decât rezonabil.
Kate este mai mult decât bucuroasă de propunere. Ajunge la Essex împreună cu Bill, unde este încântată de cabana unde urma să locuiască, întrucât îi oferea condiții ideale de lucru.
O impresie foarte bună îi fac și proprietarii, Diana și Roger, deosebit de amabili. Face cunoștință și cu cei trei copii ai lor: Greg, de douăzeci și opt de ani, de aceeași vârstă cu Kate, Alison, de cincisprezece ani și Patrick de șaptesprezece ani.
Singurul care nu era încântat de sosirea lui Kate era Greg care era pictor, iar cabana îi servea ca atelier de lucru. Din acest motiv, era hotărât să o determine să plece, servindu-i o poveste că zona este bântuită de fantome. Kate, deloc înfricoșată, mai ales că își dăduse seama de motivațiile lui, îi răspunde nonșalant că nu o deranjează acest lucru, întrucât fantomele sunt benefice actului de creație. În ciuda acestor mici dispute cu Greg, Kate se simțea foarte bine alături de noii ei vecini, iar în cabana foarte confortabilă și liniștită își găsise inspirația necesară scrisului. Kate nu avea încă idee de ce o aștepta…
Alison, pasionată fiind de arheologie, făcuse mai multe săpături pe pământurile lor și găsise  un mormânt îngropat sub o dună de nisip, în care descoperise mai multe obiecte antice. Surescitată și emoționată de eveniment, își înduplecase părinții să nu anunțe muzeul până nu își va termina ea munca de cercetare în vederea scrierii unui articol pentru școală.
Curând însă, liniștea tuturor va fi spulberată și nimeni nu va mai fi în siguranță. Autoarea gradează foarte bine acțiunea, introducând încetul cu încetul fenomene din ce în ce mai ciudate, ca în final tot iadul să se dezlănțuie.
La început, Kate simte în cabană o pală de răceală inexplicabilă și percepe mirosuri neobișnuite, de pământ proaspăt sau de parfum de iasomie, aude zgomote stranii, în mai multe locuri apar urme de nisip, viermi și muște, iar un lanț de argint pe care Kate îl găsise la mormânt și îl luase pentru a-l preda la muzeu dispare din cameră.
Deși Kate fusese inițial convinsă că Greg era autorul acestor farse pentru a o înfricoșa și a o determina să plece, se va convinge în curând că acesta era complet nevinovat, iar explicația era una terifiantă, Kate realizând că toate aceste fenomene aveau o legătură cu mormântul descoperit de Alison de curând, lucru întărit de faptul că, în timp ce scria la carte, i-a apărut din senin pe ecran un mesaj înfricoșător inserat într-un paragraf.

the-ring

”Fie ca zeii eternității să te blesteme, Marcus Severus Secundus, și să-ți aducă sufletul și trupul putrezit în fața judecății, pentru ce ai făcut astăzi…”
Pentru a-și proba teoria, împinsă de un impuls irezistibil, se duce la mormânt, iar acolo o găsește pe Alison într-o stare de transă, rece ca gheața. După ce reușește să o scoată din acea stare, Alison o imploră disperată să nu o lase singură, cuvintele ei bulversând-o și speriind-o îngrozitor pe Kate.
”- De ce crezi că nu ești în siguranță? o întrebă ea blând. Ce s-a întâmplat? Nu vrei să îmi spui?
La început, crezu că Alison n-o auzise, dar fata deschise ochii încet.
– Sunt liberi, șopti ea.
Își încleștase degetele reci ca gheața cu o forță surprinzătoare de mâna lui Kate.
– I-am eliberat.”

drag-me-to-hell

Fantomele eliberate urmăreau fiecare scopuri complet diferite și ne vom lămuri că totul avea legătură cu evenimentele din urmă de peste două mii de ani.
Forțe întunecate pun stăpânire pe întreaga zonă, apare prima victimă, telefonul se întrerupe din senin, mașinile nu mai pornesc, iar Kate, iubitul ei Jon Bevan sosit și el în zonă în urma unui mesaj misterios, familia Lindsey și toți vecinii lor aflați în imediata apropiere se trezesc complet izolați și siliți să lupte pentru propria lor viață cu spirite dezlănțuite, încercând să deslușească până nu e prea târziu blesteme străvechi în timp ce ura, gelozia, pasiunea, răzbunarea și dragostea pătimașă străbat secolele…

hqdefault

În continuare, suspansul și tensiunea ating cote maxime, nu ai idee de ce va urma, partea de supranatural este prezentă din plin, te fascinează forța apei și a mării, influențele zeilor și zeițelor, iar fenomenul de poltergeist, în care spiritele reușesc să intre și să se folosească de mai multe trupuri pentru a-și atinge scopurile, întărește atmosfera de teroare.
”Există personalități renumite, care susțin că poltergeist sunt de fapt spirite fără trup care se hrănesc din energia emoțională a oamenilor. Adolescenții manifestă un surplus în această privință. Cine crede într-una din aceste teorii, trebuie să creadă de asemenea că forțele puse în joc sunt puternice, suficient de puternice ca să dea foc, să miște obiecte fizice și să prezinte fenomene tangibile, cum ar fi pământul și viermii care tot apar pe aici…”
Foarte interesantă și de reținut ideea că forțele malefice se servesc de sentimentele negative ale oamenilor, cum ar fi frustrarea, ura, gelozia, pentru a-și îndeplini scopurile, iar singura cale pentru a le putea învinge este de a te servi de sentimentele pozitive, cum ar fi dragostea.
Antiteza aceasta atinge cote maxime în final, când forțele binelui trebuie să dea bătălia decisivă cu forțele răului, puterea iubirii fiind cea care a reușit în cele din urmă să incline balanța.
”Trebuia să lupte împotriva străinului din capul său. Să lupte prin dragoste. Dragostea care depășește spațiul și timpul.”
”Iubirea va triumfa întotdeauna asupra urii. În cele din urmă.”
O carte tocmai bună de citit în fața șemineului într-o noapte rece, cu ploaie și vânt, având alături o ceașcă fierbinte de ciocolată și o plăcintă de dovleac (că tot se apropie Halloween-ul).

 

About Author

23 de comentarii

  1. Barbalata Mirela on

    Horror???!!! Nuuu, eu fug de asa ceva. O fi ea o carte buna fetelor dar eu vreau sa dorm noaptea linistita 😀 😛 . Va las pe voi sa fiti curajoase 😛

  2. E super recenzia Tyna, felicitari! Thrillerul nu e nici genul meu preferat, dar ca variatie, e perfect! Mai iesim din „cotidian”…

Lasă un răspuns