Misery de Stephen King, Editura Nemira – recenzie
Misery
(Misery – 1987)
Stephen King
Editura Nemira
Colecția Armada
An apariție: 2020
Nr. pagini: 356
Traducerea: Oana Duşmănescu
Scriitorul de succes Paul Sheldon crede că a scăpat, în sfârșit, de Misery Chastain – protagonista foarte populară a ciclului său de romane de dragoste. Într-o mișcare de carieră controversată, Paul tocmai a ucis-o pe Misery, ca să-și lărgească orizontul creativ. Dar o asemenea schimbare nu poate rămâne fără consecințe.
După un accident de mașină aproape fatal, scriitorul rămâne imobilizat și se află la mila salvatoarei lui, care promite să-l readucă la viață – cea mai înfocată fană a sa, Annie Wilkes. Însă Annie e furioasă pentru ce i-a făcut Paul lui Misery și îi cere să reabiliteze personajul într-un nou roman, scris sub îndrumarea ei.
Scriitorul devine prizonierul propriei ficțiuni, iar torționarul este cititorul său cel mai entuziast. Curând, tensiunea atinge cote insuportabile și devine limpede că sfârșitul cărții va fi și sfârșitul unuia dintre cei doi.
„Un Stephen King clasic, plin de întorsături de situație și de suspans pur.“ – The Boston Globe
„Stephen King în mare vervă, pe terenul său favorit… un roman cu adevărat înfricoșător.“ – USA Today
„I-a auzit glasul, trezindu-l din ceață. A deschis ochii și a văzut-o îndreptând o armă spre el. Ochii îi sclipeau de furie. Saliva îi lucea pe dinți.
– Dacă-ți dorești cu atâta disperare libertatea, Paul, a spus Annie, m-aș bucura să ți-o dăruiesc. Și a apăsat pe ambele trăgace.
El a tresărit, așteptându-se ca pușca să se declanșeze. Dar Annie nu era acolo, desigur; mintea lui deja recunoscuse visul. Nu era un vis – era un avertisment. Se putea întoarce oricând. Oricând. Nuanța luminii ce răzbătea prin ușa pe jumătate deschisă a băii se schimbase, devenise mai strălucitoare. Părea lumina amiezii. Își dorea să audă ceasul bătând ca să-și dea seama cât de aproape era de realitate, dar acesta tăcea cu încăpățânare.“
Stephen King a reușit și cu acest roman, „Misery”, să mă impresioneze, să-mi incite curiozitatea, să-mi stârnească groaza și sa-mi înfigă povestea într-un colțișor din minte. Un horror asa cum doar King știe sa scrie, cu fațete psihologice care strălucesc și cu doi protagoniști care m-au impresionat la maxim. Deși acțiunea se desfășoară într-un cadru restrâns, descrierile sunt amănunțite, suspansul este desăvârșit iar trăirile sunt expuse impecabil, dând fiori de neliniște.
Stephen King este un scriitor de mare clasă care nu mai are nevoie de nicio prezentare, și tocmai pentru că este „THE KING”, posedă marea abilitate scriitoriceasca de a ști să captiveze atenția și de a fi capabil să mențină suspansul pe parcursul întregii povești, deși acțiunea se desfășoară, în cea mai mare parte, într-o cameră!
Protagonistul masculin este Paul Sheldon, un scriitor cu o viața destrăbălată, cu două divorțuri la activ și o oarecare celebritate căpătată de pe urma seriei de succes „Misery” de a cărei eroina s-a săturat și pe care „a ucis-o” în ultimul volum. Vrea să scrie și altceva, mai profund, să-și dovedească valoarea, nu numai povești despre aventurile unei femei din secolul XIX. Ca atare, se retrage în Colorado unde termină de scris manuscrisul unui nou roman cu totul diferit de ceea ce a scris până atunci. După câteva pahare cu alcool prin care sărbătorește terminarea scrierii noului manuscris, imprudent, pleacă la volanul propriei mașini, fără o destinație anume, fiind însă surprins de o furtună de zăpadă într-un loc uitat de lume, de Dumnezeu, poliție și oameni, derapează și suferă un cumplit accident de mașină. Cea care-l salvează și ghinionul vieții lui conform zarurilor necâștigătoare aruncate de destin, este nimeni alta decât „Cea mai mare fană a lui” și a seriei „Misery”, Annie Wilkes.
Annie Wilkes este un personaj sinistru, obsedat și posedat – și nu cred că modestele mele cuvinte reușesc să o descrie cum trebuie! Frapanta în sensul „rău”, diabolicî, total instabilă psihic, o femeie masivă, cu o față hidoasă și o privire sfredelitoare care are momente în care se desprinde de realitate. Îl ia, îl îngrijește, îl îndoapă cu analgezice, îl sechestrează și astfel Paul devine „scriitorul ei de companie”! Paul nu trebuie să-i iasă din cuvânt, trebuie să fie supus și să înțeleagă ca ea conduce ostilitățile, ea e șeful! Iar ea dorește ca Paul să o readucă pe eroina ei preferată, Misery Chastain, la viață! Așa, cu bazinul și picioarele zdrobite, îndopat cu analgezice, Paul trebuie sa scrie un roman despre o eroină de care s-a plictisit și pe care a ucis-o în ultimul volum, altfel durerea dementă din jumătatea de jos a trupului o să-i sfâșie mintea, nu primește mâncare, și este pedepsit! Și ce pedepse imaginează nebuna Annie! Ați văzut toporul de pe copertă? Mai multe nu vă spun, cred că vă puteți imagina și singuri scenariile!
Măcinat de dureri insuportabile, fără să se poată mișca, în munți, iarna, fără ca nimeni să știe unde se află, răpit de o psihopată, Paul se găsește într-o situație teribilă, bizară și înfricoșătoare, de parcă toate blestemele fanelor care o iubiseră pe Misery s-au întors deodată împotriva lui! Annie fixista îi controlează viata – dacă existenta pe care o duce se poate numi viață – îi aplică corecții pentru orice abatere care în mintea ei constituie o greșeală capitală și orice răzvrătire este aspru sancționată. Și „aspru” este un cuvânt prea blând!
Paul se amăgește că ar putea înșela nebunia sticloasă și tăioasă a lui Annie pentru că femeia este ea nebună, dar nu este proastă deloc! Imaginația lui Paul dezvoltă propria poveste în care practic acesta trăiește când Annie nu e prin preajma. Și tot când ea lipsește de acasă, el încearcă eliberarea, evadarea din Răul în care este ținut prizonier. Află însă, pe propria piele și în nenumărate rânduri, că lucrurile care se petrec în ficțiune se desfășoară cu totul altfel în realitate, că Annie e imbatabilă, inteligentă (nebunii au o inteligență stranie), practic de neînvins! Pe de altă parte, Paul știe că Annie are un singur punct vulnerabil și acel „călcâi al lui Achile” este cartea despre Misery pe care ea o vrea terminată! Ca atare, frământările, angoasele procesului de creație al noului roman despre Misery, căutarea muzei, strălucirea ideei, evadarea din realitatea în timpul scrierii, toate aceste trăiri sunt tulburător de bine evidențiate de către Stephen King și transformă cititorul într-un martor tăcut al zbuciumului unui autor care se chinuie să găsească o cale de a se răzbuna, prin creația sa, pe călăul lui.
Care este finalul acestei tragedii prin care trece Paul, ce monstruozități născocește mintea dezaxată complet a lui Annie, vă las pe voi să aflați invitându-vă să citiți și să ”simțiți” romanul „Misery”, o poveste teribilă, șocantă, despre obsesii, comportamente psihotice și teroare, în care ficțiunea și realul se împletesc în mod straniu.
„- Tu o să stai cuminte, a zis ea, cu un rictus ca un rânjet și o să te gândești mai bine la cine e șeful aici și la toate felurile în care te pot răni dacă te porți urât sau dacă încerci să mă păcălești. Stai acolo și țipă dacă vrei, pentru că oricum nu te aude nimeni. Nimeni nu se oprește pe-aici pentru ca toți știu ca Annie Wilkes e sărită de pe fix, toți știu ce am făcut, chiar dacă m-au declarat nevinovată. S-a dus din nou spre ușa și s-a răsucit, iar el a urlat încă o dată, așteptându-se să-l atace iar ca un taur, iar asta a făcut-o să rânjeasca și mai larg. (…) El s-a lăsat pe spate în scaun, tremurând tot, încercând să nu tremure pentru că-l durea, dar fără să se poată abține. Lacrimile i se prelingeau pe obraji. O vedea la nesfârșit năpustindu-se înspre el din celalalt colț al camerei, o vedea la nesfârșit lovind cu pumnii în rămășițele genunchiului său, cu toată forța pumnului unui bețiv furios care se răzbuna pe tejgheaua din lemn de stejar a unei cârciumi. La nesfârșit se șimtea înghițit de această oribilă durere sub forma unei nove alb-albastre.
– Te rog, Doamne, te rog, a gemut el (…) ajută-mă sa scap de aici sau să mor… sa scap de aici sau să mor. (…) Dumnezeu n-a făcut nici una, nici alta, iar Paul a rămas cu lacrimile și cu durerea lui, care acum era complet trează și îi sfâșia întregul trup”.
11 Comments
Geo
Felicitări pentru recenzie, Carmen. Interesantă. Cu toate acestea, eu nu citesc King, clar este in afara zonei mele de confort.
familiasimionescuyahooro
Mulțumesc, Geo!
Oli
Superba recenzie, Carmen, felicitari! Am citit-o cu sufletul la gura! Mi-am adus aminte ca am vazut mai demult si filmul, dar pe atunci nu am realizat ca e dupa o carte de King, și nici nu imi mai aduc aminte cum se termina! M-ai facut foarte curioasa si clar vreau sa citesc cartea, multumesc pentru ispita!
familiasimionescuyahooro
Mulțumesc mult, Oli, cu drag! ❤️❤️❤️
Daniela Balan
Un autor de top ! Foarte frumoasă, tentantă și captivantă recenzia ! Felicitări ❤️
familiasimionescuyahooro
Mulțumesc mult, Daniela! ❤️
anasylvi
E si film, din anii ’90 chiar? Interesant subiectul, ma gandesc ce anume l-a inspirat pe King sa il abordeze, probabil o fi primit si el cereri cu nemiluita legat de un anumit personaj sau altul. Excelenta recenzia, ca de obicei.
familiasimionescuyahooro
Mulțumesc mult, Ana! ❤️
MIRELA BARBALATA
Doamne, terifianta rercenzia! Nici nu vreau sa ma gandesc cum este cartea :;( .
Felicitari pentru recenzia plina de ,,patos” – clar, se simte cat de mult ti-a placut cartea – , dar nu e pentru mine. La ce imaginatie am, nu mai dorm noaptea .
familiasimionescuyahooro
Mulțumesc mult, Mirela! ❤️
Tyna
Excelentă recenzie și foarte convingătoare! Am trecut cartea pe listă! Mulțumesc mult pentru recomandare!