Misterul ulmului de Tana French, Editura Nemira - recenzie

Misterul ulmului

(The Wych Elm – 2018)

Tana French

Editura Nemira

Colecția Armada

An apariție: 2021

Nr. pagini: 560

Bestseller New York Times

Roman declarat NOTABLE BOOK OF 2018 de The New York Times & BEST BOOK OF 2018 de National Public Radio • Amazon • The New York Times Book Review • Vulture • The Boston Globe • Literary Hub • Slate • Elle • Vox

„Un nou roman extraordinar!“ – Stephen King

Tana French s-a născut în 1973, în Burlington, Statele Unite, iar în copilărie a locuit în Irlanda, Italia, SUA și Malawi. Înainte de a deveni scriitoare, a studiat actoria la Trinity College Dublin. Primul ei roman, In the Woods (2007), a fost răsplătit cu nu mai puțin de patru premii pentru debut: Anthony, Macavity, Barry și Edgar. Seria DUBLIN MURDER SQUAD a continuat cu: The Likeness (2007), Faithful Place (2010; nominalizat la International Dublin Literary Award 2012), Broken Harbour (2012; câștigător al Irish Book Award, categoria Irish Crime Fiction), The Secret Place (2014) și The Trespasser (2016).

Misterul ulmului (The Wych Elm, 2018; Armada, 2021) este primul ei roman de sine stătător.

Toby este un băiat fermecător care a tras lozul cel mare la muncă, așa că iese cu prietenii pentru a sărbători. Din păcate, întors acasă, dă peste doi necunoscuți care îl bat cu sălbăticie, lăsându-l aproape mort. Și astfel viața i se schimbă pentru totdeauna. Așa că se refugiază la reședința veche a familiei, să aibă grijă de bătrânul său unchi Hugo. Dar, când găsește un craniu în trunchiul unui ulm din grădină și declanșează o investigație, tânărul descoperă secrete care îi pun trecutul într-o lumină cu totul nouă.
Oare de ce suntem capabili atunci când nu mai știm cine suntem?

„Cel mai bun și nuanțat roman semnat de Tana French, […] o autoare de romane psihologice fără egal!“ – The New York Times

„Misterul ulmului” de Tana French este un roman uimitor care posedă toate elementele unui thriller psihologic de mare calitate: personaje complexe, intrigă deosebită, scene dramatice, mister și imprevizibilitate, ceea ce determină o permanentă stare de tensiune și suspans de la început până la sfârșit. Autoarea își conduce personajele prin situații și stări la capătul cărora apar și mai multe întrebări, evenimentele iau turnuri spectaculoase, doar finalul fiind cel care lămurește toate enigmele poveștii.

Toby Hennessy, protagonistul acestui thriller, excelent portretizat de către Tana French, este un bărbat pe care norocul l-a însoțit toată viața. Șarmul, popularitatea, dar și modul în care depășea situațiile conflictuale l-au ținut departe de probleme. Se ocupa cu marketingul pentru o galerie de artă din Dublin, are o iubită fermecatoare, doi prieteni din copilărie pe care i-a ținut aproape și o familie mare și frumoasă.

Ghinionul își face loc în viata lui când, într-o seară, după o întâlnire „ca între băieți” cu prietenii lui, udată cu multă bautură, surprinde doi hoți în propria locuință, care aproape îl ucid în bătaie. Se trezește în spital, după zile întregi în care se zbate între viață și moarte, desfigurat, cu mintea făcută terci, cu goluri de memorie, sechele fizice și neurologice dar, cel mai important, stăpânit de furie și de o dorința de răzbunare de care nu se știa capabil. Irascibil, caută motiv de ceartă din orice, recuperarea stagnează, iar depresia și anxietatea pun stăpânire pe el. Trăiește și se hrănește din fantezii țesute de mintea-i înșelătoare, legate de răzbunarea pe nenorociții care i-au distrus creierul, bălăcindu-se în teama că niciodată nu va mai fi omul de dinainte. Pare străin de toate lucrurile banale pe care le făcea altă dată, comportamentul său este total schimbat, iar neputință îl sugrumă până la epuizare.

Acesta este momentul în care primește vestea că unchiul Hugo, ce trăiește în casa în care Toby și-a petrecut toate vacanțele copilăriei și adolescenței, este pe moarte, măcinat de o boală incurabilă. Ivy House este o proprietate pe care o iubește, acolo unde, împreună cu cei doi veri, de care fusese extrem de atașat, Susanna și Leon, găsise farmecul vacanțelor de vară petrecute departe de ochii părinților, al escapadelor și nebuniilor adolescenței, sub supravegherea misteriosului unchi Hugo. Ivy House este o casă încântătoare, excelent pusă în valoare de către autoare, cu acel aer de vechi împletit cu modernul și cu o gradină a cărei piesă de rezistență este un ulm de munte, înalt și noduros care, după cum veți vedea, ascunde multe secrete.

Astfel, pentru a evada din locuinta care-i amintește de acea noapte fatidica, Toby hotărăște sa se mute la Ivy House, ținându-i companie unchiului Hugo, cu speranța că proprietatea va fi locul perfect pentru împăcarea cu destinul, regăsirea celui care a fost și, poate, golurile din memorie vor fi din nou umplute cu amintiri. Însă, nici aici nu are parte de liniște căci, printr-un joc al sorții, în trunchiul ulmului din grădina este descoperit un craniu omenesc, care se pare că aparține unui fost coleg de școală ce dispăruse în vara de după absolvirea liceului, un tip popular, dintr-o familie bogată, dar cu un comportament bizar. Din acest moment își fac apariția, pe „scena” romanului, o galerie de personaje secundare care se joacă cu nervii și memoria șubredă a lui Toby: ambițioasa și inteligenta Susanna, irascibilul Leon, misteriosul unchi Hugo, dar și vicleanul detectiv ce anchetează cazul. Mintea lui Toby caută înțelesuri ale unor evenimente trecute, a căror prezență este vagă în memoria sa șubredă, vânează răspunsuri despre o lume care s-a dovedit a fi falsă, resentimente înăbușite și spaime nemărturisite ies la suprafață iar trecutul se înfățișează ca o realitate hidoasă pentru că nimeni nu poate ști ce putere ascunde disperarea.

Ce s-a întâmplat în acea vară nefastă și ce secrete întunecate ascunde moartea unui puști teribilist al cărui cadavru a fost ascuns în ulmul de la Ivy House?

„Doamne, noi știm ce suntem, dar nu știm ce putem fi.” – William Shakespeare, Hamlet

„Noaptea aceea… Știu că există un număr infinit de locuri în care poți începe orice poveste și sunt perfect conștient că toți cei implicați în cea de față ar avea o problemă cu alegerea mea: parcă văd colțul gurii Susannei ridicat și parcă aud pufnetul lui Leon, ridiculizandu-mă. Dar nu mă pot abține. Pentru mine, totul se rezuma la noaptea aceea, la balamaua roasă de întuneric dintre „înainte” și „după”, fâșia strecurată de sticla înșelătoare care nuanțează tot ce se află într-o parte în culorile sale mohorâte și lasă totul luminos, dureros de aproape, intangibil, de partea cealaltă. Chiar dacă este absurd, într-un mod care se poate demonstra, pentru că, de fapt, craniul fusese deja vârât în ungherul lui de ani întregi, atunci, și cred că e destul de clar că oricum ar fi reapărut în vara aceea, nu mă pot abține să nu cred, la un nivel mai adânc decât cel rațional, că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat fără noaptea aceea.”