Mistralul ucigaș: Căpitanul Roger Blanc în Provence de Cay Rademacher, Editura Lebăda Neagră – recenzie

Mistralul ucigaș: Căpitanul Roger Blanc în Provence

(Mörderischer Mistral. Ein Provence-Krimi mit Capitaine Roger Blanc – 2014)

Cay Rademacher

Editura Lebăda Neagră

Traducere din limba germană de Ionuț Irimiea

Nr. de pagini: 320

An apariție: 2022

Cay Rademacher (n. 1965) este un autor originar din nordul Germaniei, stabilit în sudul Franței. Pasionat de istorie, a studiat la Köln și Washington D.C. Istoria anglo americană, Istoria antică și Filosofia, dar preferă să spună despre el însuși că este jurnalist. Din 1999 este editor al revistei Geo, apoi a participat ulterior la crearea unei renumite reviste de istorie, ,,Geo Epoche”. Cay Rademacher a devenit cunoscut după ce a publicat, începând cu 2015, seria de romane ,,Inspectorul Frank Stave”.

Mistralul ucigaș, o poveste bine scrisă, cu personaje credibile și peisaje luxuriante.

Căpitanul Roger Blanc, personajul central al seriei fascinante de romane polițiste semnate de Cay Rademacher, a fost cândva anchetator în cadrul unității anticorupție a jandarmeriei pariziene. Cu toate că și-a îndeplinit foarte bine atribuțiile, el s-a trezit exilat peste noapte din Paris în sudul Franței, departe de puterea politică. Sau cel puțin așa părea.

În timp ce încearcă să gestioneze despărțirea de soția sa și să se acomodeze cu noua viață din Provence, într-o casă veche de 200 de ani, pe jumătate ruinată, Blanc este însărcinat cu primul său caz de crimă: un om fără prieteni și cu mulți dușmani, un străin, a fost găsit împușcat și ars. Când un al doilea bărbat moare în circumstanțe suspecte în pitorescul ținut francez, căpitanul din Paris este nevoit să investigheze părțile ascunse și întunecate ale regiunii. Rezultatele anchetei îl suprind până și pe experimentatul Roger Blanc.

Cartea Mistralul ucigaș de Cay Rademacher poate fi comandată de pe Libris

Încep prin a spune că pe mine mă atrag lucrurile care nu sunt neapărat pe val la un anumit moment, ele însele sau făcând parte din tendințe, lucru care se manifestă și în modul în care îmi aleg lecturile. Prin urmare, la mine nu funcționează marketingul agresiv, ba dimpotrivă, mă îndepărtează rapid de obiectul promovării respective.

De ani buni, noir-ul scandinav bate recordurile în preferințele iubitorilor de literatură polițistă, într-atât încât a devenit aproape un clișeu. Și, în mijlocul coperților sumbre îți sare deodată în ochi această minune viu colorată cu titlul jucăuș, „Mistralul ucigaș”, în timp ce deasupra chiar par să danseze literele care formează numele autorului – Cay Rademacher. Iar eu știu că da, vreau să citesc un thriller polițist impregnat cu aromele Sudului. În acest caz, Sudul Franței, vestita și pitoreasca Provența.

Începutul este unul tipic multor romane ale genului – un polițist din capitală, care investighează fapte de corupție, devine, ce să vezi, persona non grata în structurile pariziene și este detașat, ca „răsplată” pentru realizările sale, în ținutul Midi, unde avea o dărăpănătură moștenită de la un unchi. Cu acest prilej, află că soția sa, Geneviève, nu îl va însoți, întrucât are o relație cu un alt bărbat. Copiii săi sunt deja adulți, așadar Roger Blanc ajunge să locuiască singur în vechea fabrică de ulei și să activeze la secția de jandarmerie din Gadet, condusă de impecabilul Nicolas Nkoulou, a cărui mare grijă este ca nu cumva să îi supere pe mai-marii săi, fie ei locali sau parizieni. Blanc nu are deloc această grijă, motiv pentru care se simte mereu în pericol de a fi exilat la capătul lumii, sau doar în Lorena.

Înalt, blond, normandul Roger sare în ochi printre meridionali, și nu numai prin înfățișare. Modul lui de a fi, de a face lucrurile e privit drept neobișnuit printre oamenii locului. Colegul de birou și fapte mărețe se dovedește a fi un polițist supraponderal, între două vârste, căruia îi place un pic prea mult vinul roșé.

Atunci când trupul carbonizat al lui Charles Moréas e găsit la groapa de gunoi din zonă, nimeni nu pare foarte afectat de această pierdere. Mulți sunt cei care ar fi avut motive să îl ciuruiască cu un Kalașnikov și să ardă apoi cadavrul, iar Roger trebuie să descâlcească ițele unui caz complicat, pe care, aparent, nimeni nu îl vrea rezolvat. Când unul dintre oamenii importanți din regiune are un accident fatal pe iahtul său, simțul polițienesc al lui Roger îi spune că acolo se petrece ceva mai mult decât lasă să se înțeleagă primele impresii. Lanțul investigațiilor sale îl poate duce, din nou, la ruină, însă el merge la risc.

Roger Blanc nu este un cinic, deși ar avea destule motive să fie. Deși îl iubesc, ca personaj, pe cinicul Montalbano, inspectorul sicilian al lui Andrea Camilleri, mi-a plăcut că Rademacher nu a marșat pe această tipologie a protagonistului. Blanc are un aer vulnerabil – ceea ce e normal după experiențele trăite recent – dar și o determinare de fier. E un om dezrădăcinat, care încearcă să se adapteze noului mediu, fără să se dezmintă de instinctele sale de a mirosi corupția și lăcomia.

Pitorescul provensal este, și el, foarte bine descris, cu lumini și umbre. De altminteri, autorul locuiește în regiune și, chiar german fiind, știe foarte bine să surprindă culoarea locală.

În afară de investigații și aflarea adevărului, căpitanul mai este preocupat și de renovarea locuinței, dar mai ales tulburat de două prezențe feminine impresionante: judecătoarea de instrucție, soția unui politician responsabil pentru trimiterea lui Blanc tocmai în Midi, precum și Paulette, vecina crescătoare de cai. Și, bineînțeles, mistralul, tulburătorul vânt care influențează atât clima locului, cât și starea de spirit a locuitorilor, uneori. Roger trebuie să se obișnuiască cu el.

Povestea a curs plăcut, autorul reușind să facă din descoperirea adevăratului făptaș deopotrivă o surpriză și o evidență. Este un început promițător de serie, un thriller polițist clasic, pe care l-am găsit reconfortant tocmai din acest motiv.

O copertă frumoasă, un font bun, agreabil, ceva mai multă atenție la corectură ar fi de apreciat, altminteri o lectură pe care o recomand cu plăcere celor care vor un roman polițist de atmosferă, așa cum numai Sudul poate să ofere.

„Erau case mici și luminate pe ambele părți, o biserică modestă în centru, platani, răcoare, patru baruri, mese pe trotuar, miros de cafea și croasante. Primii oaspeți – fermieri, bărbați în vârstă îmbrăcați în costume de camuflaj, tineri cu motocicletele parcate între scaune – se holbau la automobilul său. Două brutării, o măcelărie, o mică piață de cazinouri, o tutungerie. Nu o să moară de foame. […]

Într-un final: jandarmeria. O clădire joasă cu doar două etaje, realizată din beton tencuit de culoare galbenă-portocalie, ferestre cu balamale închise la culoare cu bare plasate în fața lor, o ușă de oțel. Un OZN din anii șaptezeci care nu a îmbătrânit grațios precum clădirile tradiționale, ci care pur și simplu s-a degradat în timp. Urină de câine pe la colțuri. O mișcare în spatele ferestrei de lângă intrare. Blanc își parcă Espace-ul lângă câteva vehicule de urgență și trase adânc aer în piept.”

Cartea Mistralul ucigaș: Căpitanul Roger Blanc în Provence de Cay Rademacher poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller