Delicatese Literare
Recenzii

Moartea Pământului de J.H. Rosny Aîné, Editura Herg Benet – recenzie

Moartea Pământului

(La Mort de la Terre – 1910)

J.H. Rosny Aîné

Editura Herg Benet

Colecția Vintage

Traducere: Ștefan Ghidoveanu și Ion Sorin Hobana

Nr. de pagini: 136

An apariție: 2019

J.H. Rosny Aîné (1856-1940) este pseudonimul lui Joseph Henri Honoré Boex, autor francez de origine belgiană considerat unul dintre întemeietorii literaturii științifico-fantastice. Până în 1907, a scris împreună cu fratele său mai tânăr, Justin, folosind doar numele colectiv de J.H. Rosny, după care a publicat singur principalele sale lucrări speculative. Deși redescoperit târziu în limba engleză, influența sa a fost substanțială în dezvoltarea Hard-SF-ului și în maturizarea romantismului științific francez, deopotrivă. A fost președintele Academiei Goncourt și de două ori nominalizat la premiul Nobel.
Într-un viitor îndepărtat, în urma supraexploatării resurselor de către specia umană, Pământul a devenit un imens deșert secat, lipsit de nori, de animale și de viață. Miliarde și miliarde de oameni au pierit, iar cele câteva comunități care încă mai supraviețuiesc se rezumă la oaze în jurul puținelor izvoare de apă și reduc strict numărul de nașteri, practicând în același timp, cu religiozitatea tradiției fatidice, eutanasierea colectivă, pentru a rezulta o moarte rapidă și fără dureri. Însă tânărul Targ refuză să se resemneze în fața aparentului inevitabil și pleacă într-o călătorie decisivă pentru căutarea unor noi surse de apă care să permită regenerarea speciei umane.
„Toate elementele din natură sunt în strânsă interdependență. Prin urmare, trebuie să plătim pentru greșeli” – revista African Wildlife
Moartea Pământului” este o distopie extrem de interesantă, o carte în care autorul J.H. Rosny Aîné creionează un univers foarte bine redat, cu un subiect de o importanță covârșitoare pentru toți oamenii, ca locuitori și utilizatori ai planetei Pământ!
Când ne vom da seama, cu adevărat, că Pământul nu are resurse nelimitate? Când vom înceta să facem rău Pământului pe care-l locuim în numele tehnologiei, al științei, al confortului, să fim raționali în tot ce facem și în tot ceea ce producem? Când vor învață oamenii să trăiască în armonie cu mediul?
Organizația Global Footprint Network prezintă an de an statistici despre așa numită „amprenta ecologică”, momentul în care cerințele depășesc resursele naturale ale planetei, moment cunoscut drept „Ziua suprasolicitării Pământului”. S-a ajuns la concluzia că, an de an, întreagă omenire consumă mult mai mult decât produc ecosistemele planetei, se consumă pășune, spațiu piscicol, păduri, se emană mai multe emisii de dioxid de carbon decât pot absorbi pădurile și oceanele. Omul poate trăi maxim o lună fără hrană, dar fără apă nu supraviețuiește mai mult de o săptămâna, iar scăderea rezervelor de apă potabilă este o sursă de tensiuni în rândul populației planetei. Fără îndoială că unele din acțiunile oamenilor sunt bine intenționate dar nu pot fi anticipate cu adevărat gravele consecințe ale acțiunilor lor.
Suntem în viitor, în ERA FINALĂ, când de cinci sute de secole oamenii trăiesc în grupări răzlețe, așezări în jurul oazelor. În timpurile străvechi, oamenii au folosit irațional resursele planetei Pământ, nivelul apei scăzând drastic, ceea ce a determinat pierderea multor vieți omenești. Pe lângă împuținarea populației, au avut loc și modificări ale scoarței terestre, au apărut lanțuri muntoase gigantice care au atras la rândul lor alte numeroase fenomene și transformări bizare. Alimentele au suferit și ele modificări, ceea ce a dus la schimbarea anatomiei oamenilor. Animalele sălbatice și cele domestice au dispărut, doar câteva specii de păsări supraviețuind dar suferind și ele transformări ciudate. Mările, oceanele, lacurile și râurile au dispărut, doar plantele sălbatice rezistând. Cutremurele frecvente au schimbat suprafața Terrei și au ucis oamenii, Pământul rămânând pustiit. Astfel, puținii supraviețuitori ai speciei umane s-au trezit pe o planetă cu câteva oaze, trăind resemnați, triști, pasivi și temători față de regnul mineral care a preluat stăpânirea planetei. Vremurile APEI, vremuri luminoase când plantele bucurau sufletul și omul trăia printre râuri, izvoare și lacuri, s-au sfârșit! Acum, cerul nu are niciodată nori iar zilele sunt fierbinți, acum, în acest mediu arid și uscat, au apărut feromagnetalii, corpusculi feromagnetici care atrag sângele uman și sorb viață din oameni punând stăpânire tot mai mult pe Pământ.
Pentru a supraviețui cu rezervele de apă pe care le au, oamenii nu trebuie să se mai reproducă și unii dintre ei trebuie sacrificați, eutanasiați.
Targ este tânărul supraveghetor al Marelui Planetar și face parte din ULTIMII OAMENI de pe Pământ. Marele Planetar se găsește la limita dintre oază și deșertul sinistru, deșert cu roci metalice și munți goi fără niciun fir de iarbă. Targ este un entuziast, un încăpățânat care speră și visează transformări în bine și care dorește că omenirea să nu dispară! Este însă îngrijorat de cutremure pentru că zguduirea Pământului ar putea seca oazele și nu vrea să se gândească la ideea dispariției TOTALE a speciei umane, chiar dacă acum, cu excepția oazelor, Pământul este la fel de nelocuibil că Jupiter sau Saturn.
Într-o zi din trista și goala lui existență, o puternică mișcare seismică lovește planetă și determina pagube majore, morți și răniți. Pleacă într-o misiune de ajutorare a oazelor afectate de cutremur, iar această călătorie transformă în realitate visul lui secret de a încerca să descopere, în urmă fisurilor seismice, o nouă sursă de apă, reprezentând SPERANȚA pentru supraviețuirea speciei umane.
Cuprins de febra căutării, Targ pleacă într-o aventură nebună, plină de capcane și obstacole, o lupta cu „capriciile” și „supărarea” Pământului, o lupta inegală cu o planetă care nu-i mai vrea pe oameni, căutând să supraviețuiască într-o lume care nu-i mai aparține, până la ultima suflare, până la pieire!
„Am dereglat în asemenra măsură echilibrul vieții, încât acum punem în pericol pământul pe care stăm și prin urmare, propria viață” – Tim Flannery (directorul Muzeului Sud-australian).

Cartea Moartea Pământului de J.H. Rosny Aîné poate fi comandată pe hergbenet.ro, elefant.ro, libris.ro, librariadelfin.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți SF

Recenzii și prezentări cărți Editura Herg Benet

 

 

14 Comments

Spune-ți părerea!