Momeala de Karen Robards, Editura Reader’s Digest – recenzie

14

Momeala 

(Bait – 2004)

Karen Robards

Editura Reader`s Digest

Traducere: Raluca Mihail

An apariție în România: 2007

Pag. 266-425

Momeala face parte dintr-o selecție de patru romane (ediție prescurtată) realizată de Editura Reader`s Digest (574 pagini):
  1. Odiseea troiană de Clive Cussler – recenzia
  2. Copilul lui Noe de Eric-Emmanuel Schmitt – recenzia
  3. Momeala de Karen Robards
  4. O clipă de luciditate de Rose Connors – recenzia

Momeala de Karen Robards

Karen Robards s-a născut în 1954 în Louisville, Kentucky, unde locuiește și acum, împreună cu soțul ei și cei trei băieți. A absolvit Universitatea din Kentucky în 1976. Îi place să călărească, iar autorii ei favoriți sunt Sandra Brown, Ken Follet și Jonathan Kellerman. Are, în prezent, peste cincizeci de cărți publicate, toate foarte apreciate de public.
Atunci când Maddie Fitzgerald, directoarea unei agenții de publicitate, devine ținta unui ucigaș în serie, agentul FBI Sam McCabe nu se poate împiedica să remarce cât este de frumoasă – și ce momeală grozavă ar fi pentru a-l prinde pe ucigaș. Tot ce trebuie să facă este să o convingă pe ea. Și ce dacă Maddie are o fire supărător de independentă… și un trecut ascuns?! Un captivant roman polițist și de dragoste.
Momeala de Karen Robards este o frumoasă carte romantic-suspans, cu o intrigă deosebit de interesantă. Momentele deosebit de dramatice și tensionate se împletesc cu o pasională poveste de dragoste, nelipsind nici dialogurile spumoase, precum și câteva momente condimentate cu puțin umor.
Chimia dintre cei doi eroi ai cărții este evidentă încă de la primele pagini, în ciuda scânteilor care izbucnesc în urma discuțiilor lor în contradictoriu.
Sam McCabe este un agent FBI, deosebit de inteligent, puternic și intuitiv. Sam se confrunta de ceva vreme cu un ucigaș în serie, care îl ținea mereu în șah, dându-i indicii despre următoarea victimă, alese în așa fel încât Sam să nu poată identifica cu ușurință despre cine era de fapt vorba. Frustrarea lui Sam atinsese cote maxime, ajungând, de fiecare dată, doar după ce crima era comisă. Ucigașul înfăptuise deja cinci crime iar, după fiecare dintre ele, îl suna pe Sam cu o voce modificată electronic, ironizându-l că nu l-a putut opri și dându-i următorul indiciu. Ultimul indiciul furnizat era Madeleine.
Maddie Fitzgerald este proprietara unei mici firme de publicitate din St. Louis, pe care o salvase de la faliment în urmă cu un an, cumpărând-o și punându-și toate economiile la bătaie pentru a-i achita datoriile. Situația nu era însă prea roz nici în prezent. Pentru a reuși să aducă firma pe linia de plutire, era imperios necesar să încheie un contract de publicitate cu o firmă mare.
În acest scop, Maddie se deplasase la New Orleans, pentru a încerca să o convingă pe bătrână doamna Brehmer, proprietara unei puternice companii de mâncare pentru animale, să încheie un contract de publicitate cu firma ei.
Însă, un secret din trecutul ei o bântuia încă pe Maddie, iar din acest motiv dormea mereu cu lumina aprinsă. Acest mic amănunt avea să-i salveze viața. Trezindu-se brusc noaptea în camera de hotel, realizează că cineva stinsese lumina. Cu un reflex fulgerător, s-a coborât jos lângă pat, moment în care a auzit două zgomote înfundate, realizând cu groază că acestea erau două împușcături exact în locul unde fusese capul ei mai înainte. Apucând în grabă un creion de pe noptieră a încercat să fugă pe ușă, fiind însă prinsă din spate, îngenuncheată, punându-i-se o bandă adezivă peste gură și un pistol la tâmplă. Disperată, Maggie și-a adunat ultimele puteri și a lovit cu creionul cu toată forța, simțind că s-a înfipt în ceva. Durerea neașteptată pricinuită agresorului i-a oferit prilejul lui Maggie să reușească să fugă.
A două zi, Sam este înnebunit de furie și neputință aflând că ucigașul a făcut o nouă victimă, Madeleine Fitzgerald. Totuși, este intrigat de faptul că acesta nu sunase încă. O informație tulburătoare îl face însă să simtă adrenalina la cote maxime, simțind că ucigașul făcuse prima lui greșeală.
Astfel, în aceeași noapte în care Madeleine Fitzgerald fusese ucisă, o altă persoană cu același nume ajunsese la camera de gardă a spitalului cu leziuni minore în urma unei agresiuni petrecută în camera acesteia de hotel. Coincidența era prea mare pentru a nu fi investigată. Sam descoperă identitatea lui Maddie, cea care supraviețuise și pleacă să o interogheze.
Maddie nu a fost deloc încântată când a fost abordată de Sam, întrucât propriul ei trecut o determina să fie foarte reticentă față de orice agent FBI. Deși Sam simte ostilitatea inexplicabilă a acesteia, insistă ca ea să-i răspundă la câteva întrebări în interesul anchetei pe care el o desfășura.
Surescitată, întrucât ora la care trebuia să ajungă la întâlnire se apropia cu repeziciune iar ea nu-și permitea să piardă contractul de care depindea viitorul firmei ei, Maggie răstoarnă măsuță cu cafea și fursecuri. Jenată de dezastrul produs, încearcă să strângă resturile, ștergându-se apoi în grabă pe mâinile lipicioase, scuzându-se că nu mai poate rămâne să răspundă la întrebări și fugind la întâlnire.
Din păcate, întâlnirea nu decurge prea bine. Bătrână doamna ținea mult la tradițîi și nu accepta ideile inovatoare, Maggie simțind cum i se spulberă toate speranțele. Când totul părea pierdut, Zelda, cățelușa de companie a doamnei, de altfel un mic monstru pe patru picioare, s-a repezit brusc în încăpere, izbindu-se de geam și căzând lată. Maddie era acum de-a dreptul îngrozită. Dacă biata cățelușa murise, dezastrul urma să fie unul de proporții, iar reputația ei făcută praf. Cu multă grijă, și-a apropiat mâinile de boticul animalului, pentru a vedea dacă acesta mai respiră. Cățelușa, simțind mirosul fursecurilor, a început să o lingă fericită pe mână. Doamna Brehmer, care avea o încredere deplină în intuiția cățelușei, a fost profund impresionată. Convinsă fiind că cel mai bun judecător al caracterului unui om este câinele, iar Zelda părea să o placă pe Madie, nu a mai stat nicio clipă pe gânduri, hotărând să semneze contractul de publicitate cu firma lui Maddie.
Ca de multe ori în viață, o mică picătură de noroc reușește ceea ce nu a realizat un ocean de efort!
Plecând extrem de fericită de la întâlnire, Madie este abordată la ieșire de Sam. Fără a o menaja, acesta o informează sec că o altă persoană cu numele ei a fost omorâtă noaptea trecută, existând două posibilități, ambele extrem de îngrijorătoare. Fie ea fusese cea vizată și cealalalta persoană a fost omorâtă din greșeală, fie cealalalta persoană a fost vizată și ea fusese atacată din eroare. Era evident că, în ambele situații, Madie era în pericol. Dacă ea fusese victima vizată, ucigașul o va urmări în continuare să-și termine treaba, dacă nu ea fusese cea vizată, ucigașul va dori să o anihileze de teamă să nu-l recunoască în viitor.
În sinea ei, Maddie știa că ea fusese cea vizată. Fantomele din trecutul ei, de care se temea de atâta timp, o ajungeau din urmă. Din păcate însă, din propriile motive întemeiate, nu putea avea încrede în nimeni de la FBI, astfel că nu îi dezvăluie lui Sam secretele ei, insistând să plece acasă.
În St.Louis, Madie este întâmpinată la aeroport cu multă bucurie de angajații firmei ei de publicitate, care, fericiți că firma lor scăpase de la faliment, doreau să sărbătorească încheierea contractului.
Maddie refuză însă sărbătorirea, motivând că era foarte obosită. De fapt, Madie dorea să-și pună în aplicare planul B, pe care îl pregătise din vreme, punând deoparte niște economii, anticipând că se va ivi, la un moment dat, o astfel de situație de criză.
Astfel, Madie își schimbă complet hainele și înfățișarea și se pregătește să fugă, din nou, spre o altă identitate. Totuși, văzând la ieșirea din oraș luminile firmei Brehmer, Madie are o revelație, realizând că, de data aceasta, nu numai destinul ei era în joc, ci și al angajaților ei. Aducându-și aminte de speranța și bucuria de pe fața acestora când au așteptat-o, își da seama că nu poate să-i dezamăgească, luând hotărârea să rămână și să lupte cu orice risc cu agresorul ei.
Între timp, Sam a fost cuprins de furie aflând că agentul FBI pus să o urmărească i-a pierdut urma la aeroport. Adunându-și echipa, a pleacat cu primul avion la St. Louis, ajungând exact în momentul în care Maddie se întorsese să-și ia mașină de la aeroport.
Deși Maddie îl tratează cu ostilitate, spunându-i că n-are nevoie de ajutorul dat de FBI, Sam se ține tare pe poziții, replicându-i că îi va asigura protecția în ciuda opoziției ei.
Când Sam, care o urmărise până acasă la ea, o salvează, în ultima clipă, de gloanțele ucigașului, Maddie conștientizează faptul că nu se putea descurca fără ajutorul lui. Mai mult, pentru prima dată după mult timp, simte instinctiv că poate avea încredere deplină în cineva.
Fiind forțați, prin forța împrejurărilor, să petreacă mult timp împreună, niciunul dintre ei nu a mai putut să reziste atracției puternice pe care o simțea față de celălalt.
În continuare, vor urma mai multe aventuri pe muchie de cuțit, pericolul fiind la cote maxime.
Vă las să descoperiți singuri în carte care era secretul lui Madie, cine era ucigașul și de ce dorea să o omoare, precum și deznodământul poveștii de dragoste dintre Madie și Sam.
”Apoi îl văzu pe Sam venind pe trotuar, spre ea. Era îmbrăcat cu sacou și cravată și era atât de chipeș, că i se tăie respirația. El ridică privirea și zâmbi când o văzu, și atunci, pentru o clipă, inima lui Maddie uită să mai bată.
Se gândi că, în sfârșit, avea tot ce-și dorise dintotdeauna.
Un bărbat. Un câine. Și propria ei viață, recâștigată.
Pentru totdeauna.”

Karen Robards abordează foarte bine genul romantic-suspans, de altfel am și menționat romanul autoarei Lunga vară fierbinte în Top 10 cărți romantic-suspans contemporane. M-aș bucura mult dacă s-ar traduce și celelalte romane ale ei.

Momeala de Karen Robards, Editura Reader’s Digest a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărții

About Author

14 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Frumoasă recenzia, Tyna! Mi-a înfrumusețat ziua .
    Îmi place genul acesta de poveşti. Îmi dau o stare de bine, relaxare dar îmi oferă şi adrenalină .

  2. Waww, super tentanta recenzie, felicitari Tyna! Ce mult mi-a placut cartea! Acum, ca mi-ai adus aminte de ea, chiar vreau sa o recitesc. Imi place foarte mult cum scrie autoarea, toate cartile ei sunt grozave si, mai mult, fiecare are un stil propriu.

  3. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Am citit tot ce a fost tradus de Karen Robards, este una din preferatele mele de la iubiri de poveste! Observ ca Momeala este contemporana, mi-ar placea si asta cu siguranta! Felicitari Tyna pt minunata recenzie!

Spune-ți părerea!